© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs cu ocazia binecuvântării pietrei de temelie a "Centrul Inimă - Papa Francisc" de la Spitalul "A. Gemelli" din Roma (27 aprilie 2026)

Preaiubiţilor, bună ziua şi bine aţi venit!

Primesc cu plăcere dorinţa voastră ca papa să binecuvânteze prima piatră a "Centrului Inimii", noua unitate majoră de la Spitalul Gemelli, numită după Papa Francisc. Numele Cuore [Inimă], dat noii unităţi, inspiră scurta reflecţie pe care aş dori să o împărtăşesc cu voi.

Într-o primă semnificaţie, poate mai funcţional, înseamnă Cardiovascular Unique Offer ReEngineered (Ofertă Unică Reînnoită Cardiovasculară). Acest acronim, eficace prin instantaneitatea sa, indică acea parte a vastului Spital "Gemelli" unde va fi concentrată îngrijirea bolilor cardiovasculare. O definiţi ca un model organizaţional nou, centrat pe persoană. Este o provocare dificilă, una pe care sper că o veţi înfrunta cu entuziasm, colaborare precum şi rugăciune.

Dar cuvântul "inimă", pentru spitalul vostru, spune mult mai mult, pentru că se află chiar în numele Universităţii de care aparţine: Universitatea Catolică "Sacro Cuore" [Preasfânta Inimă].

În acest sens, aş dori să reamintesc un detaliu istoric important. Când a sosit momentul mult aşteptat pentru a solicita recunoaşterea statului pentru noua Universitate, mulţi l-au sfătuit pe părintele Gemelli să nu o numească după Preasfânta Inimă, deoarece acest titlu ar fi fost prea pios. Iar fondatorul a abordat cu sinceritate problema. Dar fericita Armida Barelli nu a avut nicio îndoială: Universitatea trebuia să fie "a Preasfintei Inimi", deoarece tocmai Inima lui Cristos era responsabilă pentru seria de "miracole" care făcuseră posibilă iniţiativa. Gemelli a ascultat de colaboratoarea sa de încredere, iar numele a fost aprobat şi de autorităţile guvernamentale.

Astăzi, putem spune că acea alegere, profetică atunci, rămâne aşa, având în vedere că Papa Francisc a ales ca ultima sa enciclică, Dilexit nos - aproape un testament - să fie dedicată "iubirii umane şi divine a Inimii lui Isus Cristos".

În prima sa parte, aceasta aminteşte de antropologia creştină, care înţelege inima drept centru şi sinteză a persoanei umane. Aş dori să citez numai un pasaj: "Nucleul fiecărei fiinţe umane, centrul său cel mai intim, nu este nucleul sufletului, ci al întregii persoane în unica sa identitate, care este din suflet şi trup. Totul este unificat în inimă, care poate să fie sediul iubirii cu toate componentele sale spirituale, psihice precum şi fizice. În definitiv, dacă în ea domneşte iubirea, persoana ajunge la propria identitate în mod deplin şi luminos, pentru că fiecare fiinţă umană a fost creată înainte de toate pentru iubire, este făcută în fibrele sale cele mai profunde pentru a iubi şi a fi iubit" (nr. 21). În această parte a enciclicei puteţi găsi cadrul de principii şi valori care stau la baza formării din spitalul vostru, o formare pe care, cu această ocazie, îmi permit pur şi simplu să-l încurajez: cu cât "Gemelli" creşte mai mult, cu atât mai multă atenţie trebuie acordată formării umane şi creştine a celor care lucrează acolo.

Mesajul central al enciclicei Dilexit nos este însă teologic şi spiritual, centrat pe misterul iubirii Inimii lui Cristos, principala sursă de inspiraţie şi sprijin pentru viaţa şi munca noastră. Ca o flacără veşnică, această iubire a inspirat nenumăraţi martori ai carităţii în Biserică, inclusiv caritatea educaţională şi socială. Printre aceştia îi putem număra pe părintele Gemelli, pe fericita Armida Barelli şi pe ceilalţi fondatori ai Universităţii Catolice a Preasfintei Inimi.

Ştim cât de mult a dorit Gemelli Facultatea de Medicină şi suntem siguri că el continuă să-i însoţească dezvoltările de sus, în special această iniţiativă a Centrului Inimii. Cu aceste sentimente, vă binecuvântez pe toţi şi prima piatră a noii clădiri, invocând mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Scaunul Înţelepciunii şi Tămăduitoarea bolnavilor. Vă mulţumesc!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu