Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială
(13-23 aprilie 2026)

Papa Leon al XIV-lea: Conferinţă de presă în timpul zborului spre Roma (23 aprilie 2026)

Mateo Bruni:

© Vatican Media

Bună ziua tuturor, bună ziua, Sanctitate, vă mulţumim pentru aceste zile de călătorie, vă mulţumim pentru cuvintele dumneavoastră din aceste zile. A fost cu siguranţă o călătorie complexă, articulată, dar şi plină, bogată în atâtea imagini şi cuvinte. Aţi vorbit astăzi, spunând: "Ne întoarcem cu o comoară de credinţă, speranţă şi caritate". Şi vă mulţumim şi pentru cuvintele dumneavoastră din aceste zile, cele pe care ni le-aţi adresat, care ne-au ajutat, poate, să ne detaşăm de prezentul imediat şi să privim puţin mai adânc în istoria acestor ţări, a acestor popoare, şi în viitorul acestor popoare, irigate şi scăldate de evanghelie, deşi am fost udaţi de două zile de ploaie. Nu avem la bord un jurnalist din Guineea Ecuatorială, care a fost ultima oprire a acestei călătorii. Poate aş vrea să vă rog dacă aţi putea începe prin a împărtăşi impresiile dumneavoastră despre această ultimă oprire…

Papa Leon al XIV-lea:

Bună ziua tuturor, sper că sunteţi bine şi pregătiţi pentru o nouă călătorie. Bateriile sunt deja încărcate! Bine. Când fac o călătorie, vorbesc în numele meu, dar astăzi, ca papă, episcop de Roma, este mai presus de toate o călătorie pastorală apostolică pentru a găsi, a însoţi şi a cunoaşte poporul lui Dumnezeu. Adesea, interesul este mai degrabă politic: "Ce spune papa despre cutare sau cutare subiect? De ce nu judecă guvernul dintr-o ţară sau alta?". Şi cu siguranţă sunt multe lucruri de spus. Am vorbit despre dreptate şi există probleme acolo. Dar acesta nu este primul cuvânt: călătoria trebuie interpretată mai presus de toate ca o expresie a dorinţei de a vesti evanghelia, de a proclama mesajul lui Isus Cristos, care este apoi o modalitate de a ne apropia de popor în fericirea sa, în profunzimea credinţei sale, dar şi în suferinţa sa. Acolo, desigur, este adesea necesar să facem comentarii sau să căutăm modalităţi de a încuraja oamenii înşişi să îşi asume responsabilitatea pentru viaţa lor. Este important, de asemenea, să vorbim cu şefii de stat, pentru a încuraja o schimbare de mentalitate sau o mai mare deschidere de a gândi la binele oamenilor, o posibilitate de a privi la probleme precum distribuţia bunurilor unei ţări. În discuţiile pe care le-am avut, am făcut câte puţin din toate, dar mai ales să-i văd şi să-i întâlnesc pe oameni cu atâta entuziasm. Sunt foarte fericit de întreaga călătorie, dar a trăi, a-i însoţi şi a merge cu oamenii din Guineea Ecuatorială a fost cu adevărat o binecuvântare, alături de apă… Au fost fericiţi de ploile de zilele trecute, dar mai ales de acest semn de a împărtăşi cu o Biserică universală ceea ce celebrăm în credinţa noastră.

Matteo Bruni:

Vă mulţumim, Sanctitate, şi pentru această interpretare a acestei călătorii şi a călătoriei [în general]. Există câteva întrebări din partea jurnaliştilor, prima fiind de la Ignazio Ingrao de la Tg1.

Ignazio Ingrao (RAI - Tg1):

Mulţumim, Sanctitate. Aceasta este o întrebare pentru colegii noştri vorbitori de limbă italiană. În primul rând, vă mulţumim pentru disponibilitatea de a răspunde la întrebările noastre, vă mulţumim pentru această călătorie bogată în întâlniri, istorii şi chipuri. La întâlnirea de pace de la Bamenda, Camerun, aţi descris o lume dată peste cap, unde o mână de tirani ameninţă să distrugă planeta. Pacea, aţi spus, nu ar trebui inventată, ci îmbrăţişată. Negocierile pentru conflictul din Iran sunt haotice, cu repercusiuni grave asupra economiei globale. Susţineţi schimbarea regimului în Iran, având în vedere că societatea civilă şi studenţii au ieşit în stradă în ultimele luni şi există o îngrijorare globală cu privire la cursa nucleară? Ce apel faceţi către Statele Unite, Iran şi Israel pentru a ieşi din impas şi a opri escaladarea? Ar trebui ca NATO şi Europa să se implice mai mult?

Papa Leon al XIV-lea:

Aş dori să încep prin a spune că trebuie să promovăm o nouă atitudine şi o cultură a păcii. Adesea, când evaluăm anumite situaţii, răspunsul imediat este că trebuie să intervenim cu violenţă, cu război, atacând. Ceea ce am văzut este că atât de mulţi oameni nevinovaţi au murit. Tocmai am văzut scrisoarea unor familii cu copii care au murit în prima zi a atacului. Şi vorbesc despre faptul că şi-au pierdut acum fiii, fiicele şi copiii care au murit în acel atac. Problema nu este dacă regimul se schimbă - regimul nu se schimbă - problema este cum să promovăm valorile în care credem fără moartea atâtor oameni nevinovaţi. Problema Iranului este în mod clar foarte complexă. Chiar şi negocierile pe care le poartă - într-o zi Iranul spune da şi Statele Unite spun nu şi invers - şi nu ştim încotro se îndreaptă. Această situaţie haotică a fost creată, critică pentru economia mondială, dar apoi există şi o întreagă populaţie de oameni nevinovaţi în Iran care suferă de pe urma acestui război. Aşadar, în ceea ce priveşte schimbarea regimului, da sau nu: nu este clar ce regim este în vigoare acum, după primele zile ale atacurilor israeliene şi americane asupra Iranului. Mai degrabă, aş dori să încurajez continuarea dialogului pentru pace, ca părţile să se străduiască să depună toate eforturile pentru a promova pacea, a înlătura ameninţarea războiului şi ca dreptul internaţional să fie respectat. Este foarte important ca nevinovaţii să fie protejaţi, aşa cum nu a fost cazul în mai multe locuri. Am cu mine o fotografie a unui copil musulman care, în timpul vizitei mele în Liban, aştepta acolo cu un semn pe care scria "Bun venit, Papa Leon", apoi, în această fază finală a războiului, a fost ucis. Există atât de multe situaţii umane şi cred că trebuie să avem capacitatea de a gândi în acest sens. Ca Biserică - o spun din nou - ca păstor, nu pot fi în favoarea războiului. Şi aş dori să încurajez pe toţi să facă eforturi pentru a căuta răspunsuri care vin dintr-o cultură a păcii, nu a urii şi a dezbinării.

Matteo Bruni:

Mulţumim, Sanctitate, mulţumim Ignazio. A doua întrebare este a lui Eva Fernández de la Cope. Te rog!

Eva Fernández (Radio Cope):

Părăsim un continent unde multe persoane îşi doresc, visează să călătorească în Europa. Următoarea dumneavoastră călătorie va fi în Spania, unde problema migraţiei este o preocupare majoră, în special în Insulele Canare. Ştiţi că subiectul migraţiei în Spania stârneşte multe dezbateri şi polarizări, chiar şi printre catolici, unde nu există o poziţie clară. Ce le putem spune spaniolilor, şi în special catolicilor, despre imigraţie? Apoi, dacă îmi permiteţi: următoarea dumneavoastră călătorie va fi în Spania, dar ştim că aveţi dorinţa, intenţia de a călători în Peru şi poate în Argentina şi Uruguay, dar aţi dori să vă aduceţi şi omagiile Fecioarei din Guadalupe?

Papa Leon al XIV-lea:

Tema imigraţiei este foarte complexă şi afectează multe ţări, nu numai Spania, Europa, Statele Unite - este un fenomen global! Aşadar, răspunsul meu începe cu o întrebare: ce face Nordul global pentru a ajuta Sudul global sau acele ţări în care tinerii de astăzi nu îşi pot găsi un viitor şi, prin urmare, trăiesc acest vis de a vrea să meargă în Nord? Toată lumea vrea să meargă în Nord, dar adesea Nordul nu are răspunsurile pentru a le oferi oportunităţi. Mulţi suferă… Tema traficului de persoane, "trafficking", face parte şi ea din migraţie. Personal, cred că o ţară are dreptul să stabilească reguli la graniţele sale. Nu spun că toată lumea ar trebui să intre fără o ordine, uneori creând situaţii mai nedrepte în locurile în care merg decât în cele din care au plecat. Dar, acestea fiind spuse, mă întreb: ce facem în ţările mai bogate pentru a schimba situaţia în ţările mai sărace? De ce nu putem încerca, atât cu ajutoare de stat, cât şi cu investiţii din partea unor corporaţii şi multinaţionale mari şi bogate, să schimbăm situaţia în ţări precum cele pe care le-am vizitat în această călătorie? Pentru multe persoane, Africa este considerată un loc unde pot merge şi extrage minerale, îşi pot lua bogăţiile pentru averea altora, în alte ţări. Poate că, la nivel global, ar trebui să depunem mai mult efort pentru a promova o mai mare dreptate, egalitate şi dezvoltare în aceste ţări africane, astfel încât să nu fie nevoite să emigreze în alte ţări, în Spania etc. Şi celălalt punct pe care aş dori să-l abordez este că, în orice caz, sunt fiinţe umane şi trebuie să tratăm fiinţele umane în mod uman, nu să le tratăm adesea mai rău decât animalele. Există o provocare uriaşă: o ţară poate spune că nu poate primi mai mult de atât, dar când persoanele sosesc, sunt fiinţe umane şi merită respectul pe care fiecare fiinţă umană îl merită pentru demnitatea sa.

Şi următoarele călătorii?

Am o mare dorinţă de a vizita mai multe ţări din America Latină. Încă nu este confirmat, dar vom vedea. Să aşteptăm.

Arthur Herlin (Paris Match):

Sfinte Părinte, vă mulţumim foarte mult pentru această călătorie extraordinară. A fost minunată. În timpul acestei călătorii, aţi întâlnit unii dintre cei mai autoritari lideri ai lumii. Cum faceţi să evitaţi ca prezenţa dumneavoastră să confere autoritate morală acestor regimuri? Nu este aceasta, ca să spunem aşa, o "curăţare de imagine" datorită papei?

Papa Leon al XIV-lea:

Cu siguranţă, prezenţa unui papă alături de orice şef de stat poate fi interpretată în moduri diferite. Poate fi interpretată - şi a fost interpretată de unii - ca şi cum papa sau Biserica ar spune că este în regulă să trăieşti aşa. Alţii pot spune lucruri diferite. Aş dori să revin la ceea ce am spus în discursul meu de deschidere despre importanţa înţelegerii scopului principal al călătoriilor pe care le fac, pe care le face papa: să viziteze persoanele. Şi despre marea valoare pe care Sfântul Scaun continuă să o acorde, uneori cu mari sacrificii, menţinerii relaţiilor diplomatice cu ţări din întreaga lume. Şi uneori avem relaţii diplomatice cu ţări care au lideri autoritari. Avem ocazia să vorbim cu ei la nivel diplomatic, la nivel formal. Nu facem întotdeauna declaraţii măreţe de critică, judecată sau condamnare. Dar există multă muncă ce se desfăşoară în culise pentru a promova dreptatea, pentru a promova cauze umanitare, pentru a căuta, uneori, situaţii în care există prizonieri politici şi pentru a găsi o modalitate de a-i elibera. Situaţii de foamete, boli etc. Aşadar, Sfântul Scaun, menţinând neutralitatea şi căutând modalităţi de a menţine relaţii diplomatice pozitive cu multe ţări diferite, încearcă de fapt să aplice evanghelia în situaţii concrete, astfel încât viaţa oamenilor să se poată îmbunătăţi. Oamenii vor interpreta restul aşa cum doresc, dar cred că este important pentru noi să căutăm cea mai bună modalitate posibilă de a ajuta oamenii din orice ţară.

Verena Stefanie Schälter (ARD Rundfunk):

Sfinte Părinte, felicitări pentru prima dumneavoastră călătorie papală în Sudul lumii. Am văzut atât de mult entuziasm şi chiar, aş spune, euforie. Îmi imaginez că a fost foarte emoţionant şi pentru dumneavoastră. Aş dori să ştiu evaluarea dumneavoastră cu privire la decizia cardinalului Reinhard Marx, arhiepiscop de München şi Freising, de a acorda permisiunea de a binecuvânta cupluri de acelaşi sex în dieceza sa. Şi în lumina diferitelor perspective culturale şi teologice, în special în Africa, cum intenţionaţi să păstraţi unitatea Bisericii universale în această privinţă?

Papa Leon al XIV-lea:

În primul rând, cred că este foarte important să înţelegem că unitatea sau diviziunea Bisericii nu ar trebui să se învârtă în jurul problemelor sexuale. Avem tendinţa să credem că atunci când Biserica vorbeşte despre moralitate, singura problemă morală este sexualitatea. În realitate, cred că există probleme mult mai mari şi mai importante, cum ar fi dreptatea, egalitatea, libertatea bărbaţilor şi a femeilor şi libertatea religioasă, care ar trebui să aibă prioritate faţă de această problemă anume. Sfântul Scaun a vorbit deja cu episcopii germani. Sfântul Scaun a precizat clar că nu este de acord cu binecuvântarea formală a cuplurilor - în acest caz, a cuplurilor de acelaşi sex, aşa cum aţi solicitat - sau a cuplurilor aflate în situaţii iregulare, dincolo de ceea ce a permis în mod specific Papa Francisc, spunând că toate persoanele primesc binecuvântarea. Când un preot dă binecuvântarea la sfârşitul Liturghiei, când papa dă binecuvântarea la sfârşitul unei mari celebrări precum cea pe care am avut-o astăzi, există binecuvântări pentru toate persoanele. Faimoasa expresie a lui Francisc, "toţi, toţi, toţi", exprimă convingerea Bisericii că toţi sunt primiţi, toţi sunt invitaţi, toţi sunt invitaţi să-l urmeze pe Isus şi toţi sunt invitaţi să caute convertirea în viaţa proprie. Cred că depăşirea acestui aspect astăzi ar putea cauza mai multă dezbinare decât unitate şi ar trebui să căutăm să ne construim unitatea pe Isus Cristos şi pe ceea ce ne învaţă Isus Cristos. Acesta este răspunsul meu la întrebare.

Anneliese Taggart (Newsmax TV):

Sfinte Părinte, în această călătorie aţi vorbit despre cum persoanele sunt înfometate şi însetate de dreptate. Chiar în această dimineaţă, s-a relatat că Iranul a executat încă un membru al opoziţiei, iar acest lucru se întâmplă în contextul în care regimul a spânzurat public mulţi alţii şi a ucis mii de proprii cetăţeni. Condamnaţi aceste acţiuni? Aveţi un mesaj pentru regimul iranian?

Papa Leon al XIV-lea:

Eu condamn toate acţiunile nedrepte. Condamn uciderea persoanelor. Condamn pedeapsa cu moartea. Cred că viaţa umană trebuie respectată şi că viaţa tuturor oamenilor - de la concepere până la moartea naturală - trebuie respectată şi protejată. Aşadar, atunci când un regim, când o ţară ia decizii care iau pe nedrept viaţa altora, este în mod clar ceva ce trebuie condamnat.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Ştirile, interviurile şi reflecţiile dedicate vizitei Papei Leon în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială (13-23 aprilie 2026) sunt grupate aici.