Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială
(13-23 aprilie 2026)

Întâlnirea cu tinerii şi familiile

Stadionul din Bata, miercuri, 22 aprilie 2026

Dragi tineri, dragi familii, pacea să fie cu voi!

© Vatican Media

Cui îi este frică de ploaie? Cine vrea binecuvântarea lui Dumnezeu? Vă mulţumesc că sunteţi aici! Să continuăm să facem sărbătoare! Biserica are nevoie de entuziasmul vostru, al tuturor!

Iubiţi fraţi şi surori, vă salut cu mare bucurie şi îi mulţumesc episcopului pentru cuvintele pe care mi le-a adresat. Vă mulţumesc tuturor pentru primirea călduroasă şi pentru entuziasmul vostru, care manifestă bucuria credinţei voastre.

Excelenţa sa a descris Guineea Ecuatorială ca o ţară "tânără, plină de energie, de întrebări, de poftă de viaţă" şi, în acelaşi timp, dornică să facă din Cristos lumina sa. Aceasta este o referinţă la mottoul acestei călătorii - Cristos, lumina Guineei Ecuatoriale, spre un viitor al speranţei - dar este confirmată de prezenţa voastră, a tuturor, aici! Cea mai strălucitoare lumină aici este cea a ochilor voştri, a feţelor voastre, a zâmbetelor voastre, a cântecelor voastre, a dansurilor voastre, în care totul mărturiseşte că Cristos este bucurie, sens, inspiraţie şi frumuseţe pentru viaţa noastră.

Ţara voastră, Guineea Ecuatorială, este bogată în istorie şi tradiţii. Am văzut acest lucru acum un moment în dansurile, costumele şi simbolurile cu care fiecare grup şi-a exprimat identitatea, făcând prezenţa noastră împreună şi mai evidentă şi emoţionantă. Aţi adus obiecte simple, cotidiene - un băţ, o plasă, reproducerea unei insule, o barcă, un instrument muzical - care vorbesc despre viaţa voastră şi despre valorile străvechi şi nobile care o animă, precum slujirea, unitatea, ospitalitatea, încrederea şi sărbătoarea. Aceasta este moştenirea luminoasă şi provocatoare de care voi, dragi tineri, sunteţi chemaţi să fiţi, în credinţă, fundamentul viitorului vostru şi al acestui pământ. Viitorul este al vostru!

Sfântul Ioan Paul al II-lea le-a amintit atunci când, la sosirea sa în această ţară, întâlnind o Biserică atât de vibrantă şi dinamică, le-a spus credincioşilor prezenţi pentru a-l primi: "Daţi întotdeauna un exemplu de armonie între voi, de iubire reciprocă, de capacitate de reconciliere, de respect efectiv pentru drepturile fiecărui cetăţean, ale fiecărei familii, ale fiecărui grup social. Respectaţi şi promovaţi demnitatea tuturor persoanelor din ţara voastră, ca fiinţe umane şi ca fii ai lui Dumnezeu" (Discurs la sosirea în Guineea Ecuatorială, Malabo, 18 februarie 1982). Acestea sunt cuvinte care ne călăuzesc şi astăzi inimile şi trebuie să vă lumineze calea în timp ce vă pregătiţi pentru responsabilităţile care vă aşteaptă în viitor.

Alicia, în acest sens, ne-a vorbit despre importanţa fidelităţii faţă de propriile îndatoriri şi a contribuţiei, prin munca zilnică, la binele familiei şi al societăţii. Ne-a împărtăşit visul ei despre o ţară "unde tinerii şi tinerele nu caută succesul uşor, ci aleg cultura efortului, a disciplinei şi a muncii bine făcute, iar acest lucru este valorizat". A spus că a fi creştin înseamnă, dincolo de participarea la celebrarea euharistică, şi a lucra cu demnitate şi a trata pe toţi cu respect, amintind totodată provocarea de a fi femeie în lumea muncii. Aceasta ne invită să reflectăm asupra importanţei angajării rodnice şi a necesităţii de a promova întotdeauna demnitatea fiecărei fiinţe umane.

Francisco Martin a mărturisit acelaşi lucru, referindu-se la chemarea la preoţie. Ne-a deschis o fereastră către frumoasa realitate a atâtor tineri care se dăruiesc total lui Dumnezeu pentru mântuirea fraţilor şi surorilor lor. Nu a ascuns faptul că a avut dificultăţi în a găsi curajul de a spune "da"-ul său, fiat-ul său, "da" Doamne, dar în cuvintele sale am înţeles cu toţii că a ne încredinţa voinţei lui Dumnezeu aduce bucurie şi seninătate profundă. O viaţă dăruită lui Dumnezeu este o viaţă fericită, reînnoită în fiecare zi în rugăciune, în sacramente şi în întâlnirile cu fraţii şi surorile pe care Domnul îi pune pe calea noastră. În comuniunea inimilor şi în acţiunea grijulie faţă de cei aflaţi în nevoie, se reînnoiesc miracolele carităţii. Aşadar, dacă simţiţi că Cristos vă cheamă să-l urmaţi pe un drum de consacrare specială - ca preoţi, călugări şi călugăriţe, cateheţi - nu vă temeţi să mergeţi pe urmele sale: aşa cum v-a asigurat el însuşi - şi vreau să vă spun şi eu cu tărie aici astăzi - veţi primi "însutit şi […] viaţa veşnică" (Mt 19,29).

Preaiubiţilor, aţi venit la această întâlnire cu familiile voastre. Ele sunt solul fertil în care îşi înfige rădăcinile copacul proaspăt şi fragil al creşterii voastre umane şi creştine. De aceea, vreau să vă invit pe toţi să-i mulţumiţi împreună Domnului pentru darul celor dragi şi, aşa cum ne-au spus Purificación şi Jaime Antonio, să vă încredinţaţi lui pentru ca familiile voastre să crească în unitate, să primească viaţa ca un dar de preţuit şi educat în întâlnirea cu Domnul, Domnul care este Calea, Adevărul şi Viaţa (cf. In 14,6). Mulţi dintre voi vă pregătiţi pentru sacramentul căsătoriei. A fi soţi şi părinţi este o misiune emoţionantă, un legământ de trăit zi de zi, în care ne regăsim mereu reînnoiţi unii pentru alţii, promotori, împreună cu Dumnezeu, ai miracolului vieţii şi constructori ai fericirii, pentru voi şi pentru copiii voştri. Pregătiţi-vă să trăiţi această chemare ca pe un drum de iubire adevărată, care creşte în libertate, un drum de speranţă născută din conştiinţa că Dumnezeu nu vă abandonează, un drum de sfinţenie care caută mereu binele şi fericirea celorlalţi.

Îi mulţumesc foarte mult lui Victor Antonio pentru sinceritatea şi curajul cu care ne-a împărtăşit istoria sa. Cuvintele sale ne ajută să înţelegem şi mai profund valoarea a ceea ce am spus. Cad ca o piatră printre noi, dar nu pentru a ne distruge. Mai degrabă, sunt cuvinte care ar trebui să ne încurajeze să construim o lume mai bună, întemeiată pe respectul pentru viaţa aşa cum se naşte şi creşte şi pe simţul responsabilităţii faţă de copii şi de cei mici. Victor Antonio ne-a amintit că a primi viaţa necesită iubire, angajare şi grijă, iar aceste cuvinte, de pe buzele sale adolescentine, ar trebui să ne facă să reflectăm serios asupra importanţei protejării şi preţuirii familiei şi a valorilor învăţate în cadrul ei. Să le cultivăm, să le trăim şi să le mărturisim, chiar şi atunci când acest lucru necesită sacrificiu sau când, aşa cum spuneau Jaime Antonio şi Purificación, judecăţile, prejudecăţile şi stereotipurile încearcă să le diminueze valoarea. O familie care ştie să primească şi să iubească este lumină, este căldură. Papa Francisc ne-a lăsat cuvinte frumoase despre asta, ne-a spus: "Cuplul format din tată şi mamă cu întreaga lor istorie de iubire […], cuplul care iubeşte şi generează viaţă este adevărata «sculptură» vie […], capabilă să-l manifeste pe Dumnezeu Creatorul şi Mântuitorul" (Exortaţia apostolică Amoris laetitia, 9.11).

Preaiubiţi tineri, părinţi şi voi toţi cei prezenţi aici, să ne lăsăm entuziasmaţi de frumuseţea iubirii, să fim martori ai iubirii pe care Isus ne-a lăsat-o şi ne-a învăţat-o! Să mărturisim în fiecare zi că a iubi este frumos, că cele mai mari bucurii, în orice context, vin din faptul de a şti să dăruim şi de a ne dărui pe noi înşine, mai ales atunci când ne îndreptăm către cei mai nevoiaşi. Lumina carităţii, cultivată în case şi trăită în credinţă, poate transforma cu adevărat lumea, chiar şi structurile şi instituţiile ei, astfel încât fiecare persoană să găsească respect şi nimeni să nu fie uitat (cf. Francisc, Mesaj pentru Ziua Mondială a Alimentaţiei, 14 octombrie 2022). Surorilor şi fraţilor, să facem din aceasta o hotărâre fermă, o angajare plină de bucurie, pentru ca Cristos, Răstignit şi Înviat, lumina Guineei Ecuatoriale, a Africii şi a întregii lumi, să ne călăuzească pe toţi spre un viitor al speranţei.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Ştirile, interviurile şi reflecţiile dedicate vizitei Papei Leon în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială (13-23 aprilie 2026) sunt grupate aici.