Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială
(13-23 aprilie 2026)

Vizita la lucrătorii şi asistaţii de la Spitalul Psihiatric "Jean Pierre Olie"

Spitalul Psihiatric "Jean Pierre Olie" (Malabo), marţi, 21 aprilie 2026

Domnule director general,

Stimate autorităţi,

Preaiubiţi fraţi şi surori!

© Vatican Media

Vă mulţumesc din adâncul inimii pentru această primire, pentru ospitalitatea voastră, pentru cântece, pentru dansuri. Mulţumesc!

De fiecare dată când vizitez un spital, un adăpost pentru persoane care pot suferi de boli sau dificultăţi, trăiesc sentimente contradictorii: pe de o parte, simt durere sau tristeţe pentru persoanele care suferă, care adesea poartă în sine o mare durere, uneori cu răni vizibile şi alteori cu răni nevăzute, dar pe care persoana însăşi ştie că le poartă în inimă, în viaţă. Simt durere pentru familiile care adesea nu ştiu să însoţească şi să ajute pacientul.

Dar, în acelaşi timp, simt admiraţie şi mângâiere pentru tot ceea ce se face acolo în fiecare zi pentru a sluji viaţa umană. Acest lucru mi se întâmplă şi aici, dar astăzi, în mine, şi sper în voi toţi, triumfă bucuria şi speranţa: bucuria întâlnirii în numele Domnului, bucuria şi speranţa de a şti că avem grijă de cei care trăiesc într-o condiţie fragilă.

Unele cuvinte pe care le-am auzit adineaori m-au mişcat.

Directorul a spus: "O societate cu adevărat mare nu este aceea care îşi ascunde slăbiciunile, ci aceea care le înconjoară cu iubire". Da, aşa este. Acesta este un principiu al civilizaţiei cu rădăcini creştine, căci Cristos este cel care, în istoria omenirii, a răscumpărat dizabilitatea de blestem şi i-a redat deplina demnitate. Dar Mântuitorul nu vrea şi nu ne poate mântui fără cooperarea noastră, atât personală, cât şi socială: de aceea, el ne cere să ne iubim fraţii şi surorile nu cu vorbe, ci cu fapte. Un azil de bătrâni ca acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu angajarea tuturor, poate deveni un semn al civilizaţiei iubirii.

Domnul Pedro Celestino a încheiat cu o expresie emoţionantă: "Vă mulţumim că ne iubiţi aşa cum suntem". Aşadar, vă spun: Vă mulţumesc pentru mărturia voastră! Vă mulţumesc tuturor că sunteţi aici pentru a fi martori, semn că aici, în acest loc, există iubire autentică.

Dumnezeu ne iubeşte aşa cum suntem. Numai Dumnezeu, în realitate, ne iubeşte complet aşa cum suntem. Dar nu pentru a rămâne aşa cum suntem! Nu, Dumnezeu nu ne vrea mereu bolnavi, mereu suferind; el vrea să ne vindece! Vedem asta de mii de ori în Evanghelie: Isus a venit să ne iubească aşa cum suntem, nu să ne lase aşa, ci să aibă grijă de noi! Şi un spital, mai ales unul cu inspiraţie creştină, este tocmai asta: un loc unde oamenii sunt primiţi aşa cum sunt, respectaţi în fragilitatea lor, dar pentru a-i ajuta să se însănătoşească, cu o viziune holistică. În acest scop, dimensiunea spirituală este esenţială - am fost foarte bucuros că directorul a subliniat acest lucru.

În cele din urmă, îi mulţumesc domnului Tarcisio pentru poezia sa! Aş vrea să spun că într-un mediu ca acesta, zilnic se compun multe "poezii" ascunse, poate nu cu cuvinte, ci cu gesturi mici, cu sentimente, cu atenţie la relaţiile dintre voi. Este o poezie pe care numai Dumnezeu o poate citi pe deplin şi care consolează Inima milostivă a lui Cristos.

Preaiubiţilor, vă rog să exprimaţi apropierea mea tuturor pacienţilor din spital, în special celor mai grav bolnavi şi mai singuri. Fiecăruia dintre voi - pacienţi, lucrători medicali şi personal - vă împart din inimă binecuvântarea mea, încredinţându-vă ocrotirii Mariei, Tămăduitoarea bolnavilor. Vă mulţumesc foarte mult!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Ştirile, interviurile şi reflecţiile dedicate vizitei Papei Leon în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială (13-23 aprilie 2026) sunt grupate aici.