Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială
(13-23 aprilie 2026)

Întâlnire cu episcopii, preoţii, consacraţii, consacratele şi lucrătorii pastorali

Parohia "Stăpâna Noastră de la Fatima" (Luanda), luni, 20 aprilie 2026

Iubiţi fraţi în episcopat, preoţi,

persoane consacrate, cateheţi,

fraţilor şi surorilor!

Îi salut şi pe părinţii franciscani capucini care ne primesc astăzi în casa lor. Vă mulţumesc foarte mult!

© Vatican Media

Este o mare bucurie pentru mine să mă întâlnesc cu voi. Vă mulţumesc pentru primirea călduroasă! În primul rând, aş dori să-mi exprim recunoştinţa faţă de toţi cei care au lucrat pentru a răspândi şi continuă să răspândească evanghelia în Angola. Vă mulţumesc pentru opera de evanghelizare desfăşurată în această ţară, pentru speranţa în Cristos semănată în inimile fraţilor şi surorilor noastre şi pentru caritatea voastră faţă de cei mai nevoiaşi. Vă mulţumesc, de asemenea, pentru angajarea voastră neclintită de a contribui la progresul acestei naţiuni pe temeliile solide ale reconcilierii şi păcii. Adresez un salut special fraţilor mei episcopi care prezidează proclamarea credinţei şi slujirea carităţii. În mod special, îi mulţumesc Excelenţei sale José Manuel, arhiepiscopul de Saurimo, pentru cuvintele sale de bun venit în numele Conferinţei Episcopale.

Deşi este datoria mea, în numele Bisericii universale, să recunosc vitalitatea creştină care caracterizează comunităţile voastre, Domnul trebuie să vă răsplătească. El nu-şi încalcă niciodată promisiunile! Isus a rostit aceste cuvinte, care vă pot fi adresate vouă, pentru că le-aţi primit cu credinţă şi le-aţi dus la împlinire: "Nu este nimeni care a lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine şi pentru evanghelie şi să nu primească însutit acum, în timpul acesta […] dar şi persecuţii, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică" (Mc 10,29-30).

Dragi prieteni, Domnul cunoaşte generozitatea cu care vă îmbrăţişaţi vocaţia şi nu este indiferent la tot ceea ce faceţi, din dragoste pentru el, pentru a hrăni poporul vostru cu adevărul evangheliei. De aceea, merită să vă deschideţi complet inimile lui Cristos! Aţi putea fi tentaţi să credeţi că vine să vă ia ceva sau să ezitaţi să-l lăsaţi să preia frâiele vieţii voastre. În astfel de momente, amintiţi-vă că "El nu ne ia nimic şi vă dăruieşte totul. Când ne dăruim lui, primim însutit în schimb. Da, deschideţi, deschideţi larg uşile lui Cristos - şi veţi găsi viaţa adevărată" (Benedict al XVI-lea, Omilie la începutul slujirii petrine, 24 aprilie 2005). Aş dori să adresez aceste cuvinte, în special, numeroşilor tineri din seminariile şi casele voastre de formare. Nu vă temeţi să-i spuneţi "da" lui Cristos, să vă modelaţi viaţa în întregime după a lui! Nu vă temeţi de ziua de mâine, căci aparţineţi în întregime Domnului. Merită să-l urmaţi în ascultare, sărăcie şi celibat. El nu ne ia nimic! Singurul lucru pe care îl ia de la noi şi îl ia asupra sa este păcatul. Da, de la el primiţi totul: acest pământ şi familia în care v-aţi născut; Botezul, care v-a introdus în marea familie a Bisericii; şi vocaţia voastră. "Lui să-i fie gloria şi puterea în vecii vecilor. Amin" (Ap 1,6).

Iubiţi fraţi şi surori, Domnul vă dăruieşte bucuria de a fi discipolii săi misionari, puterea de a depăşi cursele celui rău şi speranţa vieţii veşnice. Toate acestea vă aparţin şi sunt un dar. Un dar care vă înnobilează şi vă face mari, care vă angajează şi vă dă putere. Cel mai mare dar este Duhul Sfânt care, revărsat în inimile voastre la Botez, v-a conformat într-un mod special lui Cristos în vederea misiunii voastre. El v-a trimis pentru ca, pornind de la evanghelie, să puteţi construi o societate angoleză liberă, reconciliată, frumoasă şi mare. În această misiune, cât de importantă este slujirea cateheţilor! În special în Africa, este o expresie fundamentală a vieţii Bisericii, care poate servi drept inspiraţie pentru comunităţile catolice din întreaga lume.

"Căci toate sunt ale voastre… şi voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu" (1Cor 3,21.23), ne învaţă Sfântul Paul. La cincizeci de ani de la independenţa ţării voastre, aceste cuvinte ale apostolului ne spun că prezentul şi viitorul Angolei vă aparţin, dar voi sunteţi ai lui Cristos. Toţi angolezii, fără excepţie, au dreptul să construiască această ţară şi să beneficieze de ea în mod echitabil; însă, discipolii Domnului au datoria să facă asta conform legii carităţii. În centrul acţiunilor voastre se află identitatea voastră de discipoli ai lui Isus. Depinde de voi toţi să reflectaţi chipul său şi, în această sarcină, nimeni nu vă poate lua locul. Aici se află unicitatea voastră! Sunteţi sarea şi lumina acestui pământ pentru că sunteţi mădulare ale Trupului lui Cristos; şi din acest motiv, gesturile, cuvintele şi acţiunile voastre - reflectând iubirea sa - construiesc comunităţi din interior şi le construiesc pentru veşnicie.

Discipolilor lui Cristos li se cere să rămână strâns uniţi cu el (cf. In 15,1-8). Restul va veni la locul său. Ştiu că vă aflaţi în mijlocul unui plan pastoral trienal cu mottoul "Discipoli credincioşi, discipoli bucuroşi" (cf. Fap 11,23-26), dedicat rugăciunii şi reflecţiei asupra slujirii primite prin hirotonire şi a vieţii consacrate. Ce căi deschide Domnul pentru Biserica din Angola? Cu siguranţă vor fi multe! Încercaţi să le urmaţi pe toate! Dar prima cale este fidelitatea faţă de Cristos. În acest scop, continuaţi să preţuiţi formarea permanentă, fiţi vigilenţi la integritatea vieţii voastre şi, mai ales în aceste vremuri, perseveraţi în proclamarea veştii bune a păcii.

În şcoala lui Cristos, care este "calea, adevărul şi viaţa" (In 14,6), există întotdeauna multe de învăţat. Amintiţi-vă de conversaţia lui Isus cu Filip, când Filip l-a întrebat: "Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns!". Răspunsul Învăţătorului este surprinzător: "De atâta timp sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl" (In 14,8-9). Aceasta ne aminteşte de dimensiunea contemplativă a formării permanente. Cunoaşterea lui Cristos se face, fără îndoială, printr-o formare iniţială solidă, cu îndrumarea personală a formatorilor; implică aderarea la programele diecezelor, congregaţiilor şi institutelor voastre; şi implică un studiu personal serios, pentru a-i putea lumina pe credincioşii care vă sunt încredinţaţi, salvându-i mai ales de iluzia periculoasă a superstiţiei. Însă formarea este mult mai amplă. Este vorba despre unitatea vieţii noastre interioare, despre grija faţă de noi înşine şi faţă de darul lui Dumnezeu pe care l-am primit (cf. 2Tim 1,6), apelând la literatură, muzică, sport, arte în general şi, mai ales, la rugăciunea de adoraţie şi contemplaţie. Mai ales în momentele de descurajare şi de încercare, "Cât de bine este să stăm în faţa unui răstignit sau în genunchi în faţa Preasfântului Sacrament şi pur şi simplu să fim în prezenţa sa! Cât de mult ne face când el atinge din nou viaţa noastră şi ne îndeamnă să împărtăşim noua sa viaţă!" (Francisc, Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 264). Fără această dimensiune contemplativă, nu mai trăim conform evangheliei şi nici nu reflectăm puterea Învierii.

"Omul modern", spunea Sfântul Paul al VI-lea, "ascultă mai cu plăcere martorii decât învăţătorii, iar dacă îi ascultă pe învăţători, este pentru că sunt martori" (Exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi, 41; cf. Audienţa generală, 2 octombrie 1974). Fidelitatea lui Cristos, care ne-a iubit până la sfârşit, este adevărata forţă motrice a propriei noastre fidelităţi. O fidelitate care este alimentată de unitatea preoţilor cu episcopul lor şi cu confraţii lor preoţi, şi a bărbaţilor şi femeilor consacraţi cu superiorii lor şi între ei înşişi. Iubiţi fraţi şi surori, cultivaţi fraternitatea între voi cu francheţe şi transparenţă. Nu vă lăsaţi pradă aroganţei şi egocentrismului, nu vă detaşaţi de persoane, mai ales de cei săraci, şi evitaţi urmărirea privilegiilor. Pentru fidelitatea voastră - şi deci pentru misiunea voastră - familia preoţească sau călugărească este indispensabilă, dar la fel este şi familia în care ne-am născut şi am crescut. Biserica ţine la mare preţ instituţia familiei, învăţând că familia este locul unde toţi membrii ei sunt sfinţiţi. Pentru mulţi dintre voi, cu siguranţă, leagănul vocaţiei a fost familia, care a îmbrăţişat şi a hrănit încolţirea chemării speciale pe care aţi primit-o. Prin urmare, membrilor familiilor voastre le exprim sincera mea recunoştinţă pentru că au îngrijit, susţinut şi ocrotit vocaţia voastră. În acelaşi timp, îi îndemn să vă ajute mereu să rămâneţi fideli evangheliei şi să nu căutaţi câştig personal din slujirea voastră eclezială. Fie ca ei să vă susţină cu rugăciunile lor şi să vă inspire cu sfaturile bune ale unui tată şi ale unei mame, pentru ca să fiţi sfinţi şi să nu uitaţi niciodată că, după chipul lui Isus, sunteţi slujitori ai tuturor.

În cele din urmă, loialitatea voastră faţă de Angola - aşa cum ar trebui să fie în întreaga lume - este astăzi legată în mod special de proclamarea păcii. În trecut, aţi dat dovadă de curaj în denunţarea flagelului războiului. Aţi făcut acest lucru stând alături de persoanele care sufereau, construind şi reconstruind şi propunând căi şi soluţii pentru a pune capăt conflictului armat. Contribuţia voastră este recunoscută şi apreciată pe scară largă. Dar această responsabilitate nu s-a încheiat! Vă încurajez să promovaţi un sentiment reînnoit de reconciliere, educând pe toţi în căile păcii şi valorificând mărturia armonioasă a acelor fraţi şi surori dintre voi care, după ce au îndurat încercări dureroase, au reuşit să ierte. Bucuraţi-vă împreună cu ei şi celebraţi pacea!

În plus, după cum spunea sfântul Paul al VI-lea, nu uitaţi că "dezvoltarea este noul nume al păcii" (Scrisoarea enciclică Populorum progressio, 87). Prin urmare, este esenţial ca, interpretând cu înţelepciune evenimentele actuale, să nu încetaţi niciodată să denunţaţi nedreptăţile, oferind soluţii în conformitate cu caritatea creştină. Continuaţi să fiţi o Biserică generoasă, cooperând la dezvoltarea integrală a ţării voastre. Din acest motiv, tot ceea ce aţi realizat în domeniul educaţiei şi al sănătăţii a fost şi rămâne crucial. În acest sens, atunci când apar dificultăţi, amintiţi-vă de mărturia eroică a credinţei dată de angolezi - bărbaţi şi femei, misionari născuţi aici sau veniţi din străinătate - care au avut curajul să-şi dea viaţa pentru acest popor şi pentru evanghelie, preferând moartea în locul trădării dreptăţii, adevărului, milostivirii, carităţii şi păcii lui Cristos. Începând cu fiecare Euharistie, şi voi, dragi prieteni, sunteţi trupul oferit şi sângele vărsat pentru viaţa şi mântuirea fraţilor şi surorilor voastre. Fecioara Maria, Mamã Muxima, este mereu alături de voi. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă facă angajarea şi misiunea rodnice!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Ştirile, interviurile şi reflecţiile dedicate vizitei Papei Leon în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială (13-23 aprilie 2026) sunt grupate aici.