© Vatican Media

O urmă de lumină în inima lumii

A celebra aniversarea pontificatului lui Jorge Mario Bergoglio înseamnă a relua o urmă de lumină care a străbătut întunericul timpului nostru. Papa Francisc nu s-a limitat să vorbească despre evanghelie; a făcut-o trup şi acţiune, transformând slujirea petrină într-o îmbrăţişare universală care nu cunoaşte graniţe, obiceiuri sau prejudecăţi.

Întoarcerea Sărăcuţului: de la Assisi în lume

În el, spiritul Sfântului Francisc de Assisi trăieşte cu o forţă explozivă. Asemenea Sărăcuţului care, desculţ şi dezarmat, a sfidat logica violenţei pentru a-l întâlni pe sultan în apogeul cruciadelor, acum opt secole, tot aşa Bergoglio a repetat acel gest revoluţionar. Într-un moment istoric marcat de noi "ziduri" şi conflicte globale, papa a căutat lumea islamică - de la sunniţi la şiiţi - demonstrând că dialogul nu este slăbiciune, ci este cea mai înaltă formă de curaj. El este un "Francisc al timpului nostru" care a ştiut să creeze o punte acolo unde alţii vedeau numai abisuri.

Gesturile care au schimbat istoria

Forţa sa constă într-o coerenţă care devine un gest profetic: pelerin al păcii. Când, cu inima plină de tăcere, medita sub treptele Memorialului Militar din Redipuglia, onorând cei o sută de mii de căzuţi în Friuli şi strigând acel "niciodată" nebuniei reînarmării.

Slujitor al celor din urmă: în ritualul spălării picioarelor deţinuţilor sau în acea înclinare şocantă la picioarele liderilor Sudanului de Sud, un act de umilinţă supremă pentru a implora sfârşitul războaielor.

Maestru universal: de la semnarea Documentului despre fraternitatea umană pentru pacea mondială şi convieţuirea comună cu marele imam de Al-Azhar, Ahmad Al-Tayyib, până la stima profundă exprimată de figuri precum Mohammad Sammak (consilier al marelui muftiu al Libanului), care vede în el o referinţă spirituală universală.

Educarea pentru o lume nouă: Scholas Occurrentes

Francisc a înţeles că, pentru a schimba lumea, trebuie repornit de la rădăcini: educaţia. Prin intermediul reţelei globale Scholas Occurrentes, el a creat o "cultură a întâlnirii" care implică şcoli şi universităţi din întreaga planetă. Viziunea sa este clară: o educaţie care armonizează "inima, mâinile şi mintea". Numai prin această sinteză se poate demonta sistemul actual care consideră industria de război drept principala economie mondială, înlocuind-o cu o economie a binelui comun, unde cunoaşterea este în slujba vieţii, nu a distrugerii.

O evanghelizare de primire şi adevăr

Modul său de a trăi, de a primi şi de a iubi a dat naştere unei evanghelizări speciale şi puternice. Francisc nu s-a temut să ofere o "mângâiere" celor răniţi ai vieţii şi un "avertisment" sever atunci când a fost necesar, criticând ferm nedreptăţile. De la deschiderea istorică a Porţii Sfinte din Bangui, ridicând sărăcia Africii în centrul lumii, până la devoţiunea sa filială faţă de Maria de la Fatima şi strigătul enciclicei Laudato si', Francisc ne-a învăţat că nu există iubire faţă de Dumnezeu care să nu implice ocrotirea creaţiei şi a fraţilor.

Drumul său continuă să traseze brazde de speranţă. Un magisteriu făcut din gesturi care valorează mai mult decât o mie de tratate, ceea ce îl face nu numai vicarul lui Cristos, ci un far moral pentru întreaga familie umană. În această aniversare, mărturia sa rămâne ca o invitaţie de a nu ne lua niciodată privirea de la cei din urmă, mergând împreună spre acel orizont de pace pe care el, neobosit, continuă să ni-l arate.

Shahrzad Houshmand Zadeh

(După L'Osservatore Romano, 20 aprilie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu