Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială
(13-23 aprilie 2026)

Vizita la monumentul martirilor Maqam Echahid

Maqam Echahid (Alger), luni, 13 aprilie 2026

© Vatican Media

Iubiţi fraţi şi surori algerieni,

Pacea să fie cu voi! As-salamu alaykum!

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit oportunitatea de a vizita ţara voastră ca succesor al apostolului Petru, după ce am făcut-o deja de două ori ca fiu spiritual al Sfântului Augustin. Totuşi, mă aflu în faţa voastră în primul rând ca un frate care este încântat să poată reînnoi, prin această întâlnire, legăturile de afect care ne apropie inimile.

Privind la voi toţi, văd chipul unui popor puternic şi tânăr, a cărui ospitalitate şi fraternitate le-am experimentat frecvent. În inima algeriană, prietenia, încrederea şi solidaritatea nu sunt numai cuvinte, ci valori care contează şi dau căldură şi putere vieţii voastre împreună.

Algeria este o ţară mare, cu o istorie lungă şi bogată în tradiţii, care datează din vremea Sfântului Augustin şi cu mult înainte. Este, de asemenea, o istorie dureroasă, marcată de perioade de violenţă. Totuşi, tocmai datorită nobleţei de spirit care vă caracterizează - pe care o simt vie chiar şi aici şi acum - aţi putut depăşi aceste încercări cu curaj şi integritate.

Prezenţa noastră aici, la acest monument, aduce un omagiu istoriei Algeriei şi spiritului însuşi al unui popor care a luptat pentru independenţa, demnitatea şi suveranitatea acestei naţiuni.

În acest loc, să ne amintim că Dumnezeu doreşte pace pentru fiecare naţiune: o pace care nu este numai o absenţă a conflictului, ci o expresie a dreptăţii şi a demnităţii. Această pace, care ne permite să înfruntăm viitorul cu un spirit împăcat, este posibilă numai prin iertare. Adevărata luptă pentru eliberare va fi câştigată definitiv numai atunci când pacea în inimile noastre va fi în sfârşit obţinută. Ştiu cât de greu este să iertăm. Totuşi, pe măsură ce conflictele continuă să se înmulţească în întreaga lume, nu putem adăuga resentimente peste resentimente, generaţie după generaţie.

Viitorul aparţine bărbaţilor şi femeilor de pace. În cele din urmă, dreptatea va triumfa întotdeauna asupra nedreptăţii, aşa cum violenţa, în pofida tuturor aparenţelor, nu va avea niciodată ultimul cuvânt.

În acest ţinut, unde culturile şi religiile se intersectează, respectul reciproc este calea care permite tuturor să meargă împreună. Fie ca Algeria, fermă în rădăcinile sale şi statornică în speranţa tinerilor săi bărbaţi şi femei, să continue să contribuie la stabilitate şi dialog în cadrul comunităţii internaţionale şi de-a lungul ţărmurilor Mediteranei.

Fiecare popor posedă un patrimoniu unic de istorie, cultură şi credinţă. Şi Algeria este binecuvântată cu această bogăţie, care a susţinut-o în vremuri dificile şi continuă să o călăuzească spre viitor. Credinţa în Dumnezeu ocupă un loc central în moştenirea voastră. Într-adevăr, credinţa luminează viaţa fiecărei persoane, susţine familiile şi inspiră un sentiment de fraternitate. O naţiune care îl iubeşte pe Dumnezeu posedă adevărata bogăţie, iar poporul algerian preţuieşte această bijuterie ca pe una dintre comorile sale. Lumea noastră are nevoie de astfel de credincioşi - bărbaţi şi femei de credinţă care însetează de dreptate şi unitate. De aceea, în faţa unei omeniri care tânjeşte după fraternitate şi reconciliere, este un mare dar şi o datorie sacră pentru noi să declarăm cu convingere că suntem mereu uniţi ca fraţi şi surori, fii ai aceluiaşi Dumnezeu!

Există cei care caută bogăţii care se estompează, înşală şi dezamăgesc şi care, din păcate, adesea ajung să corupă inima omului, dând naştere la invidie, rivalitate şi conflicte. Acestor oameni, Isus le repetă întrebarea pe care a pus-o acum două mii de ani: "Ce-i foloseşte omului să câştige toată lumea, dacă îşi pierde viaţa?" (Mt 16,26). Este o întrebare crucială pentru toţi. Morţii pe care îi onorăm aici şi-au dat deja răspunsul. Şi-au pierdut viaţa, dar făcând asta, au renunţat la ea din iubire faţă de propriul popor. Fie ca exemplul lor să susţină poporul algerian şi pe noi toţi în drumul nostru, căci adevărata libertate nu numai că se moşteneşte, ci se alege din nou în fiecare zi.

Permiteţi-mi, aşadar, să închei repetând cuvintele lui Isus adresate discipolilor săi, pe care am ajuns să le numim Predica de pe Munte sau Fericirile:

Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!

Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi!

Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul!

Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura!

Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor [afla] milostivire!

Fericiţi cei curaţi cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu!

Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu!

Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!

Vă mulţumesc pentru primirea călduroasă! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu