© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Mesaj cu ocazia celei de-a IV-a "Sărbători a Învierii" (Madrid, 11 aprilie 2026)

Dragi prieteni,

Încheind Octava Paştelui, doresc să vă transmit un salut plin de afect. În aceste zile, Biserica a proclamat încontinuu mesajul central al credinţei sale: Cristos a înviat! Şi această certitudine nu aparţine numai trecutului. Este o forţă vie, capabilă să reînnoiască inima persoanelor, să reanimeze viaţa Bisericii şi să reaprindă bucuria evangheliei în lume.

De aceea este atât de frumos că v-aţi adunat pentru a celebra şi că faceţi acest lucru pentru al patrulea an consecutiv. Este bine şi necesar ca Paştele să găsească şi un limbaj al muzicii, al întâlnirii şi al bucuriei împărtăşite. Credinţa în Isus Cristos dă sens bucuriei umane; o purifică, o înalţă şi o aduce la plinătate. Dar tocmai din acest motiv, Paştele ne cere ceva mai mare decât o emoţie trecătoare; ne invită să ne lăsăm atinşi de Înviere, pentru ca şi viaţa noastră să înceapă să se reînnoiască.

Sfântul Matei consemnează un detaliu impresionant: după Învierea Domnului, multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat şi, ieşind din morminte, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora (cf. Mt 27,52-53). Paştele, aşadar, nu se limitează la mormânt; el irupe în oraş şi intră în viaţa de zi cu zi prin viaţa oamenilor. Şi acest lucru continuă să se întâmple şi astăzi. S-a întâmplat deja de-a lungul istoriei. O vedeţi la concetăţenii voştri care, în secolul trecut, au fost martiri şi martori ai lui Isus; în ei, victoria lui Cristos asupra morţii a devenit fidelitate, putere şi dăruire de sine. Nu sunteţi chemaţi numai să-i amintiţi, ci să vă inspiraţi din exemplul lor, pentru ca Cristos să poată merge din nou pe străzile voastre, pentru ca Biserica să-şi recapete fervoarea, pentru ca adevărul Evangheliei să deschidă acele morminte în care s-au transformat atâtea inimi şi astfel Paştele să devină prezent aici şi acum prin vieţi creştine care sunt lumină, curaj şi vestire bucuroasă.

Lumea are nevoie să audă despre Cristos şi să-l vadă în faptele creştinilor care trăiesc noutatea botezului. Avem nevoie de tineri care nu se ruşinează de evanghelie, de comunităţi care radiază speranţă, de martori capabili să-l facă prezent pe Domnul în orice mediu, de vieţi pline de zel care fac vizibilă frumuseţea credinţei. Evanghelizarea nu se naşte în primul rând din strategii, ci din inimi transformate de Domnul înviat.

Cât mi-aş dori să existe sărbătoare în întreaga lume! Cât mi-aş dori ca bucuria pascală să găsească peste tot voci, chipuri şi cântece! Dar şi mai mult: cât mi-aş dori ca însăşi existenţa creştinilor să devină un concert, o mare armonie de credinţă, unitate, comuniune şi caritate, capabilă să proclame lumii că Cristos trăieşte! Fie ca flacăra lumânării pascale să se ridice din bisericile voastre. Fie ca ea să mistuie orice căldicel interior, orice resemnare, orice mediocritate spirituală. Fie ca ea să pătrundă acolo unde credinţa a slăbit, unde entuziasmul apostolic a scăzut, unde creştinismul riscă să devină un obicei monoton. Şi să aprindă inimile celor care l-au întâlnit pe Domnul Înviat (cf. Lc 24,32). Cristos este viu şi, de aceea, nimic în noi nu este condamnat la întunericul păcatului.

Dragi prieteni, Biserica aşteaptă mult de la voi. Aşteaptă bucuria voastră, dar şi profunzimea voastră spirituală; generozitatea voastră, credinţa voastră şi curajul vostru de a trăi ca adevăraţi discipoli ai Domnului. Lăsaţi-vă mişcaţi de Paşte. Luaţi putere din exemplul martirilor voştri şi onoraţi-le memoria făcând din viaţa şi acţiunile voastre rodul seminţei rodnice semănate de sângele lor. Faceţi din viaţa voastră un cântec nou, unul care reînnoieşte Biserica şi aduce lumina Domnului Înviat în lume! Ridicaţi-vă ochii: contemplaţi-l pe Cristos şi urmaţi-l spre sfinţenie!

Până când ne vom întâlni la Cibeles, vă rog: nu lăsaţi momentul prezent să treacă pe lângă voi; rugaţi-vă, căutaţi-l cu adevărat pe Cristos; nu vă mulţumiţi cu strictul necesar, pentru că viaţa, cu Cristos, merită. Mă rog pentru voi, vă binecuvântez şi vă aştept. Dacă Dumnezeu vrea, ne vom vedea în iunie.

Vatican, 8 aprilie 2026

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu