© Vatican Media

Forţa "nonviolentă" a Paştelui în apelurile de pace ale Papei Leon al XIV-lea

De la mâinile "care sunt pline de sânge" din Duminica Floriilor până la cele care depun armele, invocate în mesajul Urbi et Orbi. Apelurile pontifului la pace ne invită să nu ne lăsăm copleşiţi de indiferenţă şi obişnuinţă, ci să credem cu fermitate în "Dumnezeul care respinge războiul".

Fraţilor, surorilor, acesta este Dumnezeul nostru: Isus, Rege al păcii. Un Dumnezeu care respinge războiul, pe care nimeni nu-l poate folosi pentru a justifica războiul, care nu ascultă rugăciunile celor care poartă război şi îi respinge, zicând: "Chiar dacă veţi înmulţi rugăciunile, nu vă voi asculta: mâinile voastre sunt pline de sânge"

Mâinile acoperite de acea limfă vitală de acum vărsată, invocate de papă în Duminica Floriilor. Aceleaşi mâini ale pontifului, împreunate în jurul Crucii în Vinerea Sfântă. Un "semn important", după propria sa recunoaştere, ca "lider spiritual astăzi în lume", care îmbrăţişează în mod ideal "mame", "rude" şi "prieteni ai celor condamnaţi", constrânşi "să se umilească în faţa autorităţii pentru a le fi restituite rămăşiţele martirizate" ale unei persoane dragi. Şi, în final, aceleaşi mâini chemate să depună armele şi să strălucească de aceeaşi lumină celebrată în dimineaţa de Paşte din Loja centrală a Bazilicii "Sfântul Petru".

"Pune-ţi sabia la locul ei"

Concreteţea gesturilor, duioşia sentimentelor. Toate acestea au fost prezente în apelurile pe care Papa Leon al XIV-lea le-a dedicat în Săptămâna Sfântă pentru pace şi pentru încetarea conflictelor care fac ravagii în lume. Prima imagine este cea din Duminica Floriilor în Piaţa "Sfântul Petru", în faţa a 40.000 de credincioşi şi a 120.000 de ramuri de măslin ridicate pentru a simboliza acea pace blândă pentru care Isus, a amintit pontiful, este atât "rege" cât şi "mângâiere", în timp ce "alţii iau săbii şi toiege". Lor, pontiful le-a adresat aceleaşi cuvinte rostite de Cristos atunci când unul dintre discipolii săi, conform relatării din Evanghelie, a scos o armă pentru a-l apăra.

Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri.

Roşul sângelui care picură, contrastat cu aceeaşi culoare care se remarca în veşmintele liturgice, celebrare a acelui Dumnezeu care "nu s-a înarmat, nu s-a apărat, nu a purtat niciun război", a afirmat Pontiful.

În loc să se salveze pe sine, s-a lăsat pironit pe cruce, pentru a îmbrăţişa toate crucile plantate în fiecare timp şi loc în istoria omenirii.

"Nu poate veni binele din abuz"

Pacea invocată de papa, mai ales în această "oră întunecată" pentru o lume "disputată între puteri care o devastează", a atins întreaga ştiinţă a existenţei umane. La Liturghia Crismei din Joia Sfântă prezidată în Bazilica "Sfântul Petru", Leon al XIV-lea a reamintit că "nu poate veni binele din abuz" în niciun domeniu, nu numai pastoral, ci şi social şi politic.

Ocupaţia imperialistă a lumii este atunci întreruptă din interior, violenţa care până astăzi a fost lege este demascată. Mesia cel sărac, închis, respins, cade în întunericul morţii, dar astfel aduce la lumină o nouă creaţie.

"Cristos ne dă un exemplu de dăruire, de slujire şi de iubire"

A treia imagine imortalizează mâinile, încă o dată cele ale pontifului, care, la Liturghiei in Coena Domini din Bazilica "Sfântul Ioan din Lateran", au spălat picioarele tinerilor preoţi pe care el însuşi i-a hirotonit. Un gest care, după cum spunea Leon al XIV-lea, amintea de puterea purificatoare a lui Dumnezeu. El spală nu numai sângele care picura din conflicte, ci şi imaginea distorsionată pe care acestea o proiectează: "idolatriile" şi "blasfemiile" care îl pângăresc. Şi odată cu ele, Domnul îl curăţă şi pe omul însuşi.

Care se consideră puternic atunci când domină, care caută victoria ucigându-şi egalii, care se consideră mare atunci când este temut. Dumnezeu adevărat şi om adevărat, Cristos ne dă în schimb un exemplu de dăruire, de slujire şi de iubire.

Pe "urmele" lui Isus

Apelurile papei la pace fac trimitere la dicotomia continuă dintre rău şi iubire. În acelaşi mod, meditaţiile scrise de părintele Francesco Patton, fost custode al Ţării Sfinte, pentru Via Crucis prezidată de însuşi pontif, au identificat o ambivalenţă similară, reparcurgând acelaşi drum parcurs de Isus între persoane care împărtăşeau "credinţa" sa şi "ceilalţi care batjocoresc şi insultă". "Aşa este viaţa de zi cu zi", a scris fratele minor: aşa este drumul trasat mergând "pe urmele" lui Isus, aşa cum a afirmat pontiful în timp ce recita Rugăciunea Omnipotens compusă de Sfântul Francisc de Assisi, împreună cu cei aproximativ 30.000 de credincioşi prezenţi la Colosseum în noaptea de Vinerea Sfântă.

"Dumnezeu nu vrea moartea noastră"

Tot întunericul, de data aceasta un preludiu al dimineţii de Paşte, a însoţit veghea din Bazilica "Sfântul Petru", plină de 6.000 de oameni. Dumnezeu "nu vrea moartea noastră": acesta a fost apelul papei, urgent în faţa naraţiunii despre conflicte care reduc victimele la cifre reci.

Omul poate ucide trupul, dar viaţa Dumnezeului iubirii este viaţă veşnică, ce trece dincolo de moarte şi pe care niciun mormânt nu o poate întemniţa.

Leon al XIV-lea ne-a îndemnat să creăm o "lume nouă, de pace, de unitate", pornind de la eşecurile omenirii, cu o referire la marea prin care Dumnezeu i-a eliberat pe israeliţi din sclavia din Egipt. Un element pe care pontiful l-a definit "poartă de intrare" pentru începutul unei vieţi "libere", dar şi "loc al morţii", exact în timp ce ştirile dezvăluiau încă o tragedie în Mediterana: scufundarea unei ambarcaţiuni care a plecat din Libia, care a provocat peste 70 de persoane dispărute, şi relatările supravieţuitorilor şocaţi din Lampedusa. Locul unde Leon al XIV-lea va merge pe 4 iulie.

"Domnul este viu şi rămâne cu noi"

Noapte, zorile şi apoi Liturghia în ziua de Paşte. Cerul senin din Piaţa "Sfântul Petru", 60.000 de credincioşi prezenţi. Desigur, răul nu poate fi şters într-o zi: războiul "ucide şi distruge", iar ameninţarea pândeşte mereu:

O vedem prezentă în nedreptăţi, în egoismul partizan, în opresiunea săracilor, în lipsa de atenţie faţă de cei mai vulnerabili. O vedem în violenţă, în rănile lumii, în strigătul de durere care se ridică din toate părţile din cauza abuzurilor care îi strivesc pe cei mai slabi, datorită idolatriei profitului care jefuieşte resursele pământului, datorită violenţei războiului care ucide şi distruge.

Dar putem şi trebuie să ascultăm invitaţia pascală de a "ridica privirea", scrutând "spaţiul pentru o nouă viaţă care răsare", dincolo de morminte şi de durere.

Domnul este viu şi rămâne cu noi. Prin licăriri de înviere care se deschid în întuneric, el încredinţează inima noastră speranţei care ne susţine: puterea morţii nu este destinul ultim al vieţii noastre.

"Forţa cu care Cristos a înviat este total nonviolentă"

Este invitaţia finală a pontifului, care se regăseşte şi în mesajul tradiţional Urbi et Orbi.

Ne obişnuim cu violenţa, ne resemnăm cu ea şi devenim indiferenţi. Indiferenţi faţă de moartea a mii de persoane. Indiferenţi faţă de repercusiunile urii şi ale dezbinării pe care le seamănă conflictele. Indiferenţi faţă de consecinţele economice şi sociale pe care le produc şi pe care le simţim cu toţii.

Pentru că, dacă există bătălii în lume, exemplul pentru a le câştiga vine de la Paşte: mâini care îmbrăţişează, şi care nu iau arme.

Forţa cu care Cristos a înviat este total nonviolentă.

Un îndemn care răsună în apelul adresat marţea trecută la Castel Gandolfo de Leon al XIV-lea preşedintelui Statelor Unite, Donald Trump, şi liderilor mondiali:

Reveniţi la masa dialogului, să căutăm soluţii la probleme, să căutăm modalităţi pentru a reduce violenţa pe care o alimentăm. Şi fie ca pacea, mai ales de Paşte, să fie în inimile noastre.

Edoardo Giribaldi

(După Vatican News, 7 aprilie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu