© Vatican Media

Messori, investigator pasionat al motivaţiilor credinţei

Inima lui a încetat să mai bată aseară [3 aprilie 2026], în casa sa din Desenzano del Garda, la ora 21.45, în Vinerea Sfântă, după comemorarea Pătimirii pe care a investigat-o cu mare onestitate intelectuală în cartea sa "Spun ei că a înviat". Vittorio Messori, scriitor şi autor al unor cărţi de succes despre credinţă, care s-au vândut în milioane de exemplare şi au avut un impact asupra panoramei culturale italiene şi internaţionale, a murit: ar fi împlinit 85 de ani în câteva zile. Acum patru ani, şi-a pierdut iubita soţie, Rosanna.

Născut în Emilia, Sassuolo, într-o familie anticlericală, strămutată în zona Brescia şi apoi stabilită la Torino imediat după război. Vittorio la universitate fusese studentul lui Firpo şi Bobbio şi a absolvit Ştiinţe Politice cu Galante Garrone, cu o teză despre Risorgimento.

În 1964, viaţa sa, care până atunci fusese departe de credinţă, s-a schimbat radical, ajutată de lectura Evangheliilor. Acele texte concise şi esenţiale, scrise cu aproape două milenii înainte, l-au impresionat transformându-l din acel moment într-un investigator neobosit al motivaţiilor credinţei. S-a înscris la Institutul de Cristologie de la Pro Civitate Christiana din Assisi, unde a petrecut un an pentru a studia şi unde a întâlnit-o pe femeia care avea să-i devină mai târziu soţie. După ce s-a întors la Torino, a început să lucreze la Società Editrice Internazionale şi a colaborat cu mai multe ziare şi reviste. În 1970, s-a alăturat ziarului Stampa Sera şi ulterior a devenit redactor al suplimentului Tuttolibri de la Stampa.

În 1976, a fost publicat primul său eseu fundamental, "Ipoteze despre Isus", rodul a doisprezece ani de studiu. Este o carte care investighează asupra istoricităţii Nazarineanului, făcând accesibile tuturor conţinuturi de obicei limitate la cercul restrâns al experţilor. El a fost, fără să vrea şi fără să plănuiască, iniţiatorul unei apologetici noi şi moderne, făcută cu rigoare extremă. În 1978, s-a mutat la Milano, pentru a lansa Jesus, noua revistă lunară a paulinilor, în a cărei redacţie a lucrat câţiva ani şi apoi a continuat să colaboreze, dar ca outsider. În 1982, a publicat "Pariu pe moarte", denunţând criza marxismului. Dar istoricitatea Evangheliilor l-a atras în mod deosebit: acea primă carte fundamentală dedicată lui Isus a fost urmată de altele care au sistematizat cercetările cărora a continuat să se dedice cu pasiune toată viaţa sa: "Investigaţie asupra creştinismului" (1987), o călătorie în dialog cu creştini, credincioşi din alte religii, atei şi agnostici; "A pătimit sub Ponţiu Pilat" (1992), "Spun ei că a înviat" (2000), "Ipoteze despre Maria" (2005).

Însă o altă carte, "Raport despre credinţă", scrisă de Messori în 1984 după câteva zile de conversaţii cu cardinalul Joseph Ratzinger în timpul vacanţei sale la Seminarul din Bressanone, este amintită în special pentru reacţia extraordinară pe care a primit-o la lansare. Această carte introduce publicul larg în gândirea cardinalului pe care Ioan Paul al II-lea îl numise în fruntea Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei cu câţiva ani mai devreme şi avertizează împotriva derivei ideologice a unui anumit progresism. Autor respectat de papi şi de viitori papi, în 1994 a fost rugat să-l intervieveze pe Ioan Paul al II-lea. Acest lucru a dus la cartea "Trecând pragul speranţei", în care Pontiful răspunde la 35 de întrebări formulate de Messori. A devenit colaborator la Corriere della Sera şi a fost ales să anunţe, printr-un editorial, decizia luată de Karol Wojtyła la începutul anilor 2000: în pofida înaintării bolii sale, nu va renunţa la pontificat.

Toată viaţa sa, vestirea credinţei şi motivaţiile pentru a crede, argumentele în favoarea istoricităţii Evangheliilor, au fost în centrul interesului său. Din cauza vieţii sale anterioare convertirii şi a priorităţii date kerygmei, nu a fost niciodată deosebit de interesat de temele de morală. "Fără cuiul credinţei - îi plăcea să repete - umeraşul moralei nu poate sta agăţat": intenţiona în acest mod să sublinieze că, în contextul secularizat de astăzi, era fundamental să se vestească înainte de toate moartea şi învierea lui Cristos, mărturisind esenţa credinţei.

Mare cercetător al apariţiilor şi miracolelor de la Lourdes, în ultimii ani devoţiunea sa mariană s-a accentuat şi mai mult şi a depus eforturi considerabile, investind resursele sale personale în realizarea capelei "Sfânta Fecioară Maria a Măslinului" în grădinile care înconjoară abaţia benedictină din Maguzzano, lângă Lacul Garda, locuită în prezent de Slujitorii Săraci ai Providenţei Divine.

Este impresionant faptul că un autor care şi-a dedicat toată energia reconstruirii figurii lui Isus şi-a încheiat existenţa sa în ziua în care credincioşii din întreaga lume comemorează moartea Nazarineanului pe Calvar.

Andrea Tornielli

(După Vatican News, 4 aprilie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu