© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Audienţa generală de miercuri, 1 aprilie 2026

Ciclu de cateheze. Documentele Conciliului al II-lea din Vatican. II. Constituţia dogmatică Lumen gentium. 6. Pietre vii în Biserică şi martori în lume: laicii în poporul lui Dumnezeu

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Continuăm drumul nostru de reflecţie asupra Bisericii aşa cum ne-a fost prezentată în constituţia conciliară Lumen gentium. Lui Francisc îi plăcea să repete: "Laicii sunt pur şi simplu imensa majoritate a poporului lui Dumnezeu. În slujba lor se află o minoritate: slujitorii hirotoniţi" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 102).

Această secţiune a documentului se preocupă să explice pozitiv natura şi misiunea laicilor, după secole în care aceştia au fost definiţi pur şi simplu ca aceia care nu fac parte dintre clerici sau dintre persoanele consacrate. Din acest motiv, îmi place să recitesc împreună cu voi un pasaj foarte frumos care exprimă măreţia condiţiei creştine: "Unul este, aşadar, poporul ales al lui Dumnezeu: «Un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez» (Ef 4,5). Este comună tuturor demnitatea membrilor datorită renaşterii lor în Cristos; este comun harul înfierii, comună chemarea la desăvârşire; una este mântuirea, una este speranţa, neîmpărţită este iubirea" (LG, 32).

Înainte de orice diferenţă de slujire sau de stare de viaţă, conciliul afirmă egalitatea tuturor celor botezaţi. Constituţia nu vrea să uităm ceea ce afirmase deja în capitolul despre poporul lui Dumnezeu, şi anume că această condiţie a poporului mesianic este demnitatea şi libertatea fiilor lui Dumnezeu (cf. LG, 9).

Bineînţeles, cu cât darul este mai mare, cu atât angajarea este mai mare. Din acest motiv, conciliul, alături de demnitate, subliniază şi misiunea laicilor în Biserică şi în lume. Dar unde se întemeiază această misiune şi în ce constă? Însăşi descrierea laicilor pe care ne-o oferă conciliul ne spune: "Prin «laici» se înţeleg aici toţi credincioşii creştini [...], care, încorporaţi lui Cristos prin Botez, constituiţi popor al lui Dumnezeu şi făcuţi părtaşi, în modul lor propriu, la funcţia preoţească, profetică şi împărătească a lui Cristos, îşi exercită partea lor din misiunea încredinţată întregului popor creştin în Biserică şi în lume" (LG, 31).

Prin urmare, poporul sfânt al lui Dumnezeu nu este niciodată o masă informă, ci trupul lui Cristos sau, aşa cum spunea Sfântul Augustin, Christus totus: este comunitatea structurată organic, în virtutea relaţiei rodnice dintre cele două forme de participare la preoţia lui Cristos: preoţia comună a credincioşilor şi preoţia ministerială (cf. LG, 10). În virtutea Botezului, credincioşii laici sunt părtaşi de însăşi preoţia lui Cristos. De fapt, "Cristos Isus, Marele Preot veşnic, voind să-şi continue şi prin laici mărturia şi slujirea, le dă viaţă prin Duhul Său şi îi îndeamnă necontenit la tot lucrul bun şi desăvârşit" (LG, 34).

Cum putem să nu-l amintim, în această privinţă, pe Sfântul Ioan Paul al II-lea şi exortaţia sa apostolică Christifideles laici (30 decembrie 1988)? În ea, el a subliniat astfel: "Conciliul, cu bogata sa moştenire doctrinală, spirituală şi pastorală, a rezervat pagini deosebit de splendide despre natura, demnitatea, spiritualitatea, misiunea şi responsabilitatea credincioşilor laici. Iar părinţii conciliari, făcând ecou chemării lui Cristos, i-au chemat pe toţi credincioşii laici, bărbaţi şi femei, să lucreze în via sa" (nr. 2). În acest fel, venerabilul meu predecesor a relansat apostolatul laicilor, căruia conciliul îi dedicase un document specific, despre care vom vorbi mai târziu (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Decretul Apostolicam actuositatem, 18 noiembrie 1965).

Vastul domeniu al apostolatului laical nu se limitează la spaţiul Bisericii, ci se extinde la lume. Biserica, de fapt, este prezentă oriunde fiii ei practică şi mărturisesc evanghelia: la locul de muncă, în societatea civilă şi în toate relaţiile umane, oriunde ei, prin alegerile lor, arată frumuseţea vieţii creştine, care anticipează aici şi acum dreptatea şi pacea care vor fi depline în Împărăţia lui Dumnezeu. Lumea are nevoie "să fie impregnată de spiritul lui Cristos şi să-şi atingă mai eficient scopul în dreptate, în caritate şi în pace" (LG, 36). Şi acest lucru este posibil numai cu contribuţia, slujirea şi mărturia laicilor!

Este invitaţia de a fi acea Biserică "în ieşire" despre care ne-a vorbit Papa Francisc: o Biserică întrupată în istorie, mereu deschisă misiunii, în care suntem cu toţii chemaţi să fim discipoli misionari, apostoli ai evangheliei, martori ai Împărăţiei lui Dumnezeu, purtători ai bucuriei lui Cristos pe care l-am întâlnit!

Fraţilor şi surorilor, fie ca Paştele pe care ne pregătim să-l celebrăm să reînnoiască în noi harul de a fi, asemenea Maria Magdalenei, asemenea lui Petru şi Ioan, martori ai Celui Înviat!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu