Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Principatul Monaco
(28 martie 2026)

Vizită de curtoazie la Alteţa Sa Prinţul de Monaco

Palatul Prinţului de Monaco

Alteţa Voastră,

Iubiţi fraţi şi surori!

© Vatican Media

Sunt bucuros să petrec această zi printre voi şi să fiu primul dintre succesorii apostolului Petru, din timpurile moderne, care vizitează Principatul Monaco, un oraş-stat distins prin legătura sa profundă cu Biserica Romei şi cu credinţa catolică.

Cu vedere la Marea Mediterană şi situată printre naţiunile fondatoare ale unităţii europene, ţara voastră găseşte în însăşi independenţa sa o vocaţie de a promova întâlnirea şi de a cultiva prietenia socială. Astăzi, aceste valori sunt ameninţate de un climat răspândit de izolare şi autosuficienţă. Darul micimii şi o moştenire spirituală vie vă invită să puneţi prosperitatea voastră în slujba dreptului şi a dreptăţii, mai ales într-un moment istoric în care demonstraţia puterii şi logica opresiunii dăunează lumii şi pun în pericol pacea. După cum ştiţi, în Biblie cei mici sunt cei care fac istoria. Într-adevăr, spiritualităţile autentice menţin vie această conştiinţă. Chiar şi atunci când predomină un sentiment de neputinţă sau insuficienţă, trebuie să avem încredere în providenţa lui Dumnezeu, căci credem că împărăţia lui Dumnezeu este ca o mică sămânţă care creşte şi se transformă într-un copac mare (cf. Mt 13,31-32). O astfel de credinţă, însă, schimbă lumea numai dacă nu eşuăm în responsabilităţile noastre istorice.

Structura pluralistă a comunităţii voastre face din această ţară un microcosmos, unde o minoritate vibrantă de localnici şi o majoritate de cetăţeni din alte naţiuni ale lumii contribuie la bunăstarea sa. În cadrul comunităţii voastre, mulţi oameni deţin poziţii cu influenţă considerabilă în sferele economice şi financiare; mulţi sunt implicaţi în diferite tipuri de servicii; şi există numeroşi vizitatori şi turişti. A locui aici este un privilegiu pentru unii şi un apel special pentru fiecare de a reflecta asupra locului său în lume.

În ochii lui Dumnezeu nimic nu este primit în zadar! Aşa cum sugerează Isus în parabola talanţilor, ceea ce ne-a fost încredinţat nu trebuie îngropat în pământ, ci pus în slujba altora şi multiplicat în perspectiva împărăţiei lui Dumnezeu. Mai mult, această perspectivă nu se limitează la sfera privată, cu atât mai puţin la o viziune utopică asupra lumii. Dimpotrivă, împărăţia lui Dumnezeu, căreia Isus şi-a dedicat viaţa, este aproape, pentru că vine printre noi şi zguduie configuraţiile nedrepte ale puterii - acele structuri ale păcatului care creează prăpastii între săraci şi bogaţi, între privilegiaţi şi abandonaţi, între prieteni şi duşmani. Fiecare talent, fiecare oportunitate şi fiecare bun pus în mâinile noastre are o destinaţie universală; poartă o exigenţă intrinsecă de a nu fi reţinut, ci de a fi împărtăşit, pentru ca viaţa fiecăruia să fie mai bună. De aceea, Isus ne-a învăţat să ne rugăm: "Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi" (Mt 6,11). În acelaşi timp, spune: "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui" (Mt 6,33). Această logică a libertăţii şi a împărtăşirii se află în centrul parabolei Judecăţii de Apoi, care îi plasează pe săraci în centrul său: Cristos Judecătorul, aşezat pe tron, se identifică în fiecare dintre ei (cf. Mt 25,31-46).

Vă aflaţi printre puţinele ţări din lume care au credinţa catolică ca religie de stat. Această credinţă ne plasează în faţa suveranităţii lui Isus, care îi cheamă pe creştini să devină în lume o împărăţie de fraţi şi surori - o prezenţă care nu doboară, ci ridică, care nu separă, ci conectează, mereu gata să protejeze fiecare viaţă umană cu iubire, în orice moment şi în orice condiţie, pentru ca nimeni să nu fie vreodată exclus de la masa fraternităţii. Aceasta este perspectiva ecologiei integrale, despre care ştiu că vă este foarte dragă. În virtutea legăturii profunde care vă uneşte cu Biserica Romei, încredinţez Principatului Monaco sarcina cu totul specială de a aprofunda angajarea sa faţă de Doctrina Socială a Bisericii şi de a dezvolta cele mai bune practici locale şi internaţionale care să-i manifeste puterea transformatoare. Chiar şi în culturile mai puţin religioase şi puternic secularizate, abordarea problemelor caracteristice acestei Doctrine Sociale poate dezvălui marea lumină pe care evanghelia o aduce timpului nostru - un timp în care multora le este greu să spere.

Datorită acestei credinţe străvechi veţi deveni astfel experţi în "lucruri noi"; nu atât urmărind bunuri trecătoare, care adesea se estompează după un sezon, ci fiind pregătiţi să înfruntaţi provocări fără precedent, care pot fi întâmpinate numai cu inimi libere şi minţi iluminate. După cum spunea Sfântul Paul al VI-lea la a 75-a aniversare a Rerum novarum, "Înţelegeţi foarte bine că pentru a merge este nevoie de lumină; pentru a promova progresul social este nevoie de o doctrină […]; gândirea este cea care călăuzeşte viaţa; şi dacă gândirea reflectă adevărul - adevărul despre om, lume, istorie şi toate lucrurile -, atunci drumul poate continua liber şi rapid; dacă nu, drumul devine fie lent, incert, dificil fie greşit."¹ Cât de actuale sunt aceste cuvinte astăzi! Din acest motiv, să o invocăm pe Maria, Scaunul Înţelepciunii şi Cauza bucuriei noastre, ca prin mintea, inima şi alegerile noastre să ne conducă mereu la Cristos, Principele Păcii.

Pax vobis! Pacea să fie cu voi!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

1. Sf. Paul al VI-lea, Omilie la a 75-a aniversare a "Rerum novarum" (22 mai 1966).