© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Vizita pastorală la Parohia "Sacro Cuore di Gesù a Ponte Mammolo", Roma (15 martie 2026)

Cuvintele Sfântului Părinte în timpul întâlnirii cu copiii şi tinerii pe terenul sportiv

Bună ziua tuturor!

Voi reprezentaţi parohia al cărei patron este Preasfânta Inimă a lui Isus. Ce reprezintă inima? Iubirea, caritatea, expresia imensă a Dumnezeului infinit; iar ceea ce este infinit la Dumnezeu este iubirea sa, harul său, milostivirea sa. Şi acesta este un lucru care în această parohie, într-o manieră foarte specială, se face prezent atâtor persoane. Şi vreau să vă mulţumesc tuturor, tuturor celor care fac parte din această parohie: Caritas, pentru sprijinul acordat imigraţilor; celor care îi însoţesc pe bolnavi; celor care suferă de atâtea ori pentru că nu găsesc de lucru, nu au casă, nu ştiu unde să meargă. Şi voi, ca parohie, aţi creat o comunitate care cu adevărat ştie să primească. Şi pentru aceasta vă mulţumesc cu adevărat, pentru că este un semn de speranţă într-o lume în care de atâtea ori durerea, suferinţa, greutăţile sunt prea mari.

Cu câteva minute înainte să plec de acasă, am auzit o femeie care vorbea; spunea că nu mai sunt semne de speranţă în lume; suferea din cauza războiului şi ea întreba: "Unde mă duc acum?". Pierduse totul. Dar noi, cei care credem în Isus Cristos şi care trăim ca fraţi şi surori uniţi, putem fi acel semn de speranţă chiar şi într-o lume în care aceste semne nu se mai găsesc. Şi de ce? Pentru că noi credem în Isus Cristos şi îl cunoaştem, inima sa, iubirea sa care este mereu cu noi. Şi voi reprezentaţi această iubire infinită.

Vă mulţumesc pentru că sunteţi aici şi vă mulţumesc pentru acest gest, această viaţă de compromiso în credinţă, adică de angajare pentru credinţă, pentru a trăi astfel iubirea lui Dumnezeu.

Acum vreau să transmit şi un salut special. Sunt multe persoane care ne însoţesc; nu au putut intra aici, dar de la balcoane, de pe acoperişurile caselor… Un salut foarte călduros tuturor şi vă mulţumesc şi vouă! Toţi sunt invitaţi, toţi sunt chemaţi. Şi astfel şi noi putem reprezenta această familie care nu cunoaşte limite, care vrea să invite pe toţi să spună: "Veniţi, toţi!". Chiar dacă nu este posibil să intrăm din cauza numărului de persoane, există un semn foarte important aici, chiar în această zonă unde vedem şi simţim atât de des dificultăţile, atâtea probleme: există o parohie vie, o comunitate de credinţă, o comunitate care spune: "Veniţi, toţi", pentru că în Isus Cristos este mântuirea şi vrem să trăim, să primim şi să împărtăşim această mare iubire pe care Domnul ne-o oferă.

Vă mulţumesc încă o dată că sunteţi aici. Va fi o plăcere să celebrăm împreună cu voi credinţa noastră, să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, să celebrăm Euharistia, să-i mulţumim Domnului.

Aşadar, să continuăm această frumoasă întâlnire, ştiind că în aceste întâlniri Isus Cristos se apropie de noi. Să trăim credinţa noastră şi astfel să fim cu toţii un semn de speranţă.

Mulţumesc.

Bine. Întrucât nu toţi pot intra în biserică, vom da şi aici un moment de rugăciune şi binecuvântarea pentru voi toţi.

Să ne rugăm împreună: Tatăl nostru…

Binecuvântare.

Cele mai bune urări vouă tuturor. Şi să trăim această întâlnire cu bucurie, pentru că îl cunoaştem pe Isus care este aici cu noi. Mulţumesc.

___________

Cuvintele Sfântului Părinte în timpul întâlnirii cu bătrânii şi bolnavii

Bună seara tuturor.

Este o plăcere să vă întâlnesc, să am această ocazie de a petrece împreună după-amiaza cu bucuria de a fi fii şi fiice ai lui Dumnezeu, fraţi şi surori toţi, care în acest timp al Postului Mare, timp de convertire, timp pentru a ne apropia mai mult de Domnul, putem găsi cu adevărat o casă, o familie, o experienţă de comunitate, unde uşile sunt deschise şi primesc pe toţi. Este o frumuseţe care de atâtea ori este greu de găsit în lume. Aşadar, vă mulţumesc pentru că aţi venit.

Ştiu că unii dintre voi au suferinţă, boală, dificultăţile vârstei care apar uneori… şi totuşi aţi venit. Şi vă mulţumesc. Este o ocazie foarte frumoasă şi pentru mine. Sunt foarte bucuros să fiu aici cu voi. Şi vă mulţumesc pentru această primire.

Cardinalul Baldo Reina îmi spunea acum un moment că există o sută de parohii în Roma unde există această primire, chiar şi după şcoală, adică posibilitatea pentru familiile migranţilor de a găsi un spaţiu, un loc, poate începând cu studiul limbii italiene, dar şi cu alte forme de sprijin, pentru a se integra în societate. Aş dori să subliniez marea valoare a acestui gest, pentru că ştim - şi nu numai în Italia, ci în multe părţi ale lumii astăzi - că se naşte o nouă atitudine în care unii vor să închide uşile, în care unii vor să spună: "Destul! Să nu mai vină alţii!". Şi în schimb noi, ca discipoli ai lui Isus Cristos, ştim că Evanghelia ne cheamă să trăim un spirit diferit. Evanghelia ne spune că atunci când Isus se prezintă şi spune: "Sunt străin. Voi m-aţi primit". Şi acesta este un gest pe care îl facem tuturor persoanelor care îl reprezintă cu adevărat pe Isus Cristos în mijlocul nostru.

Aşadar, vă mulţumesc pentru această slujire foarte frumoasă. Aş dori să-i încurajez pe cei care vin, care cu siguranţă se confruntă cu dificultăţi, există persoane care nu au casă, dar mulţumire fie lui Dumnezeu, pot găsi aici un loc, chiar şi pentru - nu ştiu - un duş, pentru ceva de mâncare, pentru un pic - să zicem - de comunitate, persoane care primesc ceva. Astăzi există şi asta, de atâtea ori: singurătatea. Multe persoane suferă, se simt singure, nu găsesc pe nimeni cu care să vorbească, pe nimeni care să-i poată ajuta, pe nimeni care să-i poată însoţi pe drumul vieţii.

Şi atunci o parohie care se numeşte Preasfânta Inimă este o parohie care reprezintă această inimă a lui Isus, este cu adevărat un loc binecuvântat de Dumnezeu, care este chemată să fie această casă de primire, această casă de fraternitate, de caritate, de iubire, unde persoanele aflate în nevoie pot găsi cu adevărat o familie. O familie care se roagă, o familie care trăieşte credinţa, o familie care trăieşte iubirea autentică în caritatea fraternă. Vă mulţumesc tuturor, vă mulţumesc încă o dată pentru că sunteţi aici. Este cu adevărat o plăcere să vă pot saluta.

Aş dori, de asemenea, să-i mulţumesc parohului vostru; haideţi să-l aplaudăm şi pe el pentru a-i spune: "Mulţumim, părinte Francis, pentru tot ceea ce faceţi". Parohul nu este parohia, dar fără paroh de atâtea ori există dificultăţi. Aşadar, îi mulţumim sincer pentru toată slujirea şi, prin el, tuturor parohilor, tuturor preoţilor care slujesc comunitatea din Roma.

Apoi, îl salutăm şi pe Eminenţa Sa, vicarul şi pe viitorul episcop, aici lângă mine, părintele Marco. O comunitate care reprezintă iubirea lui Dumnezeu este cu adevărat un dar foarte mare. Mulţumesc, mulţumesc vouă tuturor.

Binecuvântare

Mulţumesc, mulţumesc tuturor.

___________

Cuvintele Sfântului Părinte în timpul întâlnirii cu consiliul pastoral parohial la sfârşitul Liturghiei

[introducerea părintelui Francis Refalo]

Ei bine, atunci, am celebrat împreună Euharistia şi, după cum am văzut cu toţii, la final, acest dar frumos pe care mi l-aţi oferit va fi semnătura voastră a tuturor… Să spunem, acea mică glumă pe care am spus-o nu era o glumă, este adevărat: importanţa participării unor persoane ca voi, care sunteţi dispuşi să trăiţi credinţa voastră catolică, uneori făcând mari sacrificii, oferind timpul vostru, energiile voastre, iubirea voastră faţă de atâtea persoane, să spunem toate "clasele", categoriile: italieni, ne-italieni, tineri, nu atât de tineri, dar mergând împreună şi dând viaţă şi prezenţă acestei parohii.

În timpul celebrării, mă gândeam că, într-un anumit sens, lecturile pe care le-am ascultat erau anume pentru această zi şi pentru această parohie. Este experienţa voastră şi cât de frumoasă a fost! Începând de la ideea apei care purifică şi care spală: voi aveţi duşuri şi aici, în parohie! Persoanele care vin tocmai pentru a găsi viaţă: cât de importantă este apa, în mai multe sensuri. Şi apoi, în faţa altarului - nu ştiu când a fost construit, să zicem, parţial pentru a renova biserica - dar chiar acolo în faţă este izvorul baptismal. Este un semn frumos, mai ales în timpul Postului Mare, deoarece, ştiţi, timpul Postului Mare, în lunga tradiţie a Bisericii, a fost întotdeauna pregătirea pentru Botez. Şi astfel, acest drum de Postul Mare este frumos, această dorinţă a atâtor persoane care vor să se apropie de Cristos. Însă trebuie să ne purificăm, aşadar, pentru a ajunge la Cristos în plinătatea, să spunem, a comuniunii: chiar acelaşi drum al caritas, al carităţii, al iubirii lui Dumnezeu.

Aşadar, există atâtea elemente: de la persoanele care cred că pot vedea, dar sunt oarbe, până la persoane care de atâtea ori poate că gândesc diferit sunt oarbe, dar cu harul lui Dumnezeu au reuşit să vadă şi să înţeleagă că viaţa este mult mai mare decât ceea ce vedem în superficialitate. Dar de atâtea ori avem nevoie să găsim pe cineva care să ajute, pe cineva care să însoţească, pe cineva care să dea o mână de ajutor pentru a trăi această experienţă a lui Isus. Şi în acest sens, sunteţi voi, şi cu siguranţă multe ale persoane, care, într-un fel, participă la această viaţă activă a unei parohii chemată să fie inimă, Inimă Preasfântă, să fie această prezenţă, mărturie, a iubirii lui Dumnezeu în lume, la Roma, în acest cartier, care nu este întotdeauna uşor.

Nu am vorbit, dar capelanul care a fost aici, este cu siguranţă la Rebibbia, care este aici în spate. Într-un anumit sens, chiar şi acea apropiere de acolo, acea prezenţă, ar trebui să ne facă să ne gândim un pic. Persoanele care caută libertatea cu siguranţă au greşit, există unele probleme, dar şi pentru ele există invitaţie de a trăi convertirea, de a-şi schimba viaţa, în situaţii care sunt cu adevărat foarte, foarte complexe. Ştim asta. Însă şi această prezenţă cu parohia, capelanul, prezenţa Bisericii, ajutorarea cu siguranţă a altor persoane, este o misiune foarte importantă.

Aşadar, vă mulţumesc. Aşa cum spun întotdeauna în aceste momente, îl invit pe vicar să spună un cuvânt, deoarece cred că este important să profităm de aceste momente de întâlnire cu întreaga Biserică, cu vicarul care îl reprezintă pe episcopul de Roma în dieceză. Mulţumesc pentru prezenţa sa şi să ascultăm un pic şi un cuvânt cu această ocazie. Mulţumesc.

[vorbeşte cardinalul Baldo Reina]

Vă mulţumesc şi pentru că vă rugaţi pentru intenţiile Sfântului Părinte, pentru misiunea nu numai a mea, ci a noastră a tuturor, a întregii Biserici. Aşadar, încă un Tatăl Nostru nu strică.

Să ne rugăm împreună: Tatăl Nostru…

Binecuvântare.

Cele mai bune urări şi mulţumiri şi anticipând, aşa cum am spus, Paşte fericit tuturor!

___________

Salutul final adresat credincioşilor înainte de întoarcerea în Vatican

Bună seara tuturor! Bună seara, mulţumesc!

Un salut mare tuturor, bună seara!

Vă mulţumesc, vă mulţumesc pentru că sunteţi aici. Este o plăcere să celebrez cu voi Euharistia, credinţa noastră, comuniunea noastră.

A fi membri ai acestei parohii a Preasfintei Inimi a lui Isus este o mărturie autentică a iubirii lui Dumnezeu în lume şi aici la Roma. Vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi. Vă mulţumesc pentru că sunteţi această mărturie vie.

Vă mulţumesc, sunt foarte bucuros să fiu aici cu voi. Să sperăm că nu vor mai trece încă 40 de ani până la următoarea vizită!

Vă mulţumesc, mulţumesc parohului nostru, tuturor celor care colaborează în parohi, tuturor celor care locuiesc în apropiere, care recunosc întotdeauna unde se poate găsi iubirea lui Dumnezeu în familia creştină, familia catolică de aici, în această parohie.

Putem încheia cu binecuvântarea şi cu această bucurie care vine în această duminică Laetare. Bucuraţi-vă, ca să trăim mereu ca semn de speranţă. Domnul să fie cu voi.

Binecuvântare

Seară bună tuturor. Cele mai bune urări.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu