Sagna: Funeraliile părintelui Alois Bulai

Pr. Alois Bulai, trecut la Domnul în preajma vârstei de 71 de ani, a fost condus pe ultimul drum în satul natal Sagna joi, 12 martie 2026. Liturghia de înmormântare cu requiem a fost prezidată de PS Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi. Au fost prezenţi la celebrare şi ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, care a ţinut cuvântul de învăţătură, PS Petru Sescu, episcop auxiliar de Iaşi, PS Petru Gherghel, episcop emerit. Comunitatea seminarială din Iaşi - preoţi, seminarişti, surori - erau de faţă cu rugăciunea şi gratitudinea lor. Au concelebrat peste 200 de preoţi din toate părţile diecezei. Înaintea sicriului înconjurat de flori stăteau fraţii şi rudele părintelui răposat. Înmormântarea a fost transmisă la ERCIS FM şi la Angelus TV.

Ziua înmormântării a fost precedată de privegheri, rugăciuni şi celebrări pentru odihna răposatului preot Alois, în capela Seminarului Mare din Iaşi şi în biserica parohială din Sagna. La ora 10.00, credincioşii umpleau spaţiul bisericii cu prezenţa lor fizică şi mai ales cu rugăciunile lor. Pe sicriu se putea vedea tabloul cu chipul pr. Alois, al cărui zâmbet îi cuprindea pe toţi dintr-o lume în care intrase de curând, pe 6 martie, puţin înainte de ora 23.00. Coroanele multe exprimau preţuirea enormă de care s-a bucurat în rândul consătenilor şi al atâtor oameni care, cunoscându-l, au simţit firesc să-l şi iubească.

PS Iosif i-a salutat pe toţi, amintind de datoria creştinească de a-i îngropa pe cei trecuţi în casa Tatălui ceresc. Pr. Iulian-Gabriel Robu, secretar episcopal, a dat citire necrologului - o sinteză mult prea scurtă a biografiei sale bogate. Au urmat cântările, psalmii, iar apoi lecturile biblice alese pentru această celebrare liturgică. Prima lectură, citită de cea mai mică dintre surorile părintelui, luată din cartea Înţelepciunii, spunea pe ton categoric că sufletele celor drepţi sunt în mâna lui Dumnezeu, că ele au fost încercate precum se încearcă aurul în foc. Din Scrisoarea a doua către Timotei a Sfântului Paul am auzit că el a luptat lupta cea bună şi a ajuns la ţintă. Evanghelia proclamată venea cu un îndemn: "Să nu se tulbure inima voastră!"

În cuvântul său, ÎPS Aurel Percă a spus că pr. Alois îşi ţine astăzi ultima predică, ultima lecţie în faţa studenţilor seminarişti prezenţi şi ei în biserică. Referindu-se la Sfânta Monica, mama Sfântului Augustin, a redat gândul acesteia către fiul ei preot: "Nu contează unde mă înmormântaţi, important e să nu mă uiţi la Sfânta Liturghie". Adresându-se direct părintelui Alois, arhiepiscopul mitropolit, ÎPS Aurel şi-a imaginat spunându-i cât mai era în viaţă: "Dragă pr. Alois, dacă aş face predica la înmormântarea ta, ce texte ai prefera să auzi?" Sfânta Liturghie e în sine un act de mulţumire pentru binele făcut, un "bine imens", mulţumire pentru "versiunea completă în limba română" a Bibliei. Pr. Alois a crezut în textele şi cuvintele Bibliei. Buletinul lui, a spus mai departe predicatorul, avea adresa Văscăuţeanu nr. 6, Iaşi, adresa seminarului. Acum adresa lui va fi Împărăţia lui Dumnezeu. El este profesorul care ne vorbeşte. Dumnezeu i-a dat "credinţă mare, putere, răbdare". Descriindu-i, arhiepiscopul a spus aceste cuvinte: "preot zelos, credincios vocaţiei sale, optimist, modest". El a fost supus unui examen greu, cel au suferinţei. L-a trecut cu brio. Astăzi Biblia se închide pentru pământ, pentru a se deschide Cartea vieţii veşnice. Iar pr. Alois aude cuvintele: Bine, slujitor bun şi credincios. Intră în bucuria stăpânului tău.

Jertfa euharistică a continuat cu rugăciunile specifice ritualului catolic. Oferindu-l pe Isus Tatălui, îl ofeream toţi preoţii şi pe confratele nostru drag, care în ultimii ani s-a făcut auzit predicând la diferite înmormântări de preoţi.

La final au urmat mai multe cuvântări emoţionante care ilustrau frumuseţea sufletului şi bunătatea preotului şi omului Alois faţă de atâţia oameni.

Primarul Vasilica Roca a evocat amintirea primiţiei părintelui răposat în urmă cu 43 de ani, sărbătoare la care a fost de faţă. Între timp pr. Alois devenise şi cetăţean de onoare al comunităţii: "Întâlnirea cu Sfinţia Sa se transforma aproape întotdeauna într-o prietenie. Era asemeni unei conexiuni sigure, o legătură pe care puteai conta oricând. Noi, săgnenii, suntem bucuroşi şi mândri că părintele Alois Bulai este cetăţean de onoare al comunei Sagna şi astăzi dăm mărturie că prin viaţa Sfinţiei Sale, prin faptele sale, este vrednic să fie trecut şi în rândul cetăţenilor de onoare ai cerului."

Ionel Bordea, un credincios din comunitate, a ţinut să redea în versurile unei poezii sentimentele sale de apreciere şi mulţumire pentru părintele Alois. Redăm mai jos această poezie.

Pr. Petru Ciobanu a exprimat un mesaj de condoleanţe din partea PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, din care evidenţiem: "Am aflat cu durere despre trecerea la cele veşnice a părintelui Alois Bulai, un om şi un preot îndrăgostit de Dumnezeu şi de oameni, cărora le-a slujit cu devotament şi dăruire. Cu durere, dar şi cu speranţă în Domnul Isus, spre a cărui înviere ne îndreptăm în acest timp binecuvântat al Postului Mare şi căruia ne rugăm să-i dăruiască vrednicului său slujitor învierea şi viaţa veşnică. [...] Se ştie că moştenirea pe care ne-o lasă părintele Alois este cuvântul lui Dumnezeu, dar şi exemplul lui de slujire, bunătate şi seninătate în suferinţă acceptată după modelul lui Isus. [...] Fie ca bunul şi milostivul Dumnezeu să-l primească alături de preasfânta Fecioară Maria şi de toţi sfinţii săi. Amin."

Mons. Isidor Iacovici a vorbit în numele colegilor şi al preoţilor promoţiei 1983. A redat mai întâi prima strofă din poezia Viitorul a lui Nicolae Labiş: "Trăim în miezul unui ev aprins / Şi-i dăm a-nsufleţirii noastră vamă. / Cei ce nu ard dezlănţuiţi ca noi, /În flăcările noastre se destramă." El a făcut memoria acelor ani de seminar, pătrunşi de un entuziasm noi, pe care pr. Alois îl insufla colegilor şi seminariştilor ca licean. Şi-a îndeplinit această misiune de-a lungul timpului. El s-a familiarizat cu Scriptura, "a mâncat cuvintele, le-a macerat şi le-a trăit". Acum ni-l putem imagina, a spus mai departe Mons. Isidor, dând la o parte căruciorul, cu o torţă în mână, având o mantie, însoţitor de atleţi şi atlete ale cuvântului divin.

Sr. Margherita a vorbit din partea Congregaţiei "Surorile Misionare ale Pătimirii lui Isus" care a înfiinţat Uniunea Mamelor Milostive, unde pr. Alois a fost din anul 2010 asistent spiritual. Despre pr. Alois a spus că "era atât de înţelept, încât intuia nevoile celor din jur, suferea în tăcere". A ştiut să trăiască după carisma acestei asociaţii.

Andrei Bulai, fratele pr. Alois, a avut o cuvântare răsplătită cu multe aplauze. În cuvinte bine chibzuite, cu idei profunde a ilustrat însemnătatea persoanei pr. Alois în familie. A exprimat în repetate rânduri că sunt o "familie fericită pentru că am primit multe", "fericită pentru că am avut parte de înţelepciunea unui tată şi de abilitatea şi tenacitatea unei mame". Preoţia fratelui Alois a avut efecte mari asupra întregii familii. A subliniat capacitatea părintelui de a asculta, niciodată superficial, ci umil. A amintit de un episod din suferinţa pr. Alois, care îl face asemenea Slujitorului suferind din cartea lui Isaia. După 2-3 luni de terapie, şi-a întrebat fratele dacă mai poate. I-a oferit un răspuns plin de mister: "Suferinţa devine lumină pentru cine o acceptă şi pentru cine o primeşte". Andrei a descris ziua ca o "dureroasă sărbătoare, însă pr. Alois este în braţele Tatălui". I-a mulţumit sr. Gabriela Grosu pentru grija purtată. A mulţumit tuturor celor implicaţi în sărbătoarea înmormântării.

PS Iosif Păuleţ, folosind apelativul cunoscut între preoţi "Alioşa", i-a mulţumit celui trecut la cele veşnice pentru toate cele făcute în viaţă, a mulţumit celor care i-au fost alături, în special sr. Gabriela Grosu pentru grija continuă pe care a purtat-o mai ales în ultimii ani pentru părintele tot mai suferind Alois.

O lungă procesiune s-a pornit spre cimitir: cruce, steaguri, ministranţi, seminarişti, preoţi, persoane consacrate, episcopi şi mult popor. Îl conduceam pe ultimul drum pe cel care se făcuse lumină, prin generozitatea inimii şi elocvenţa cuvintelor, în sufletele atâtor oameni, pe unul care a excelat în umanitate şi care a ajuns la ţintă.

Aşa cum a spus cândva despre pr. Anton Budău, primul său coleg în traducerea Bibliei, pr. Alois Bulai stă acum şi el la taifas cu Dumnezeu, lămurindu-i-se toate misterele în care a crezut şi pe care le-a celebrat, toate tainele Scripturii pe care le-a predicat din picioare sau de pe scaunul cu rotile, într-un limbaj viu, captivant şi îmbietor, dar şi în straiele frumoase ale suferinţelor care s-au îngrămădit în trupul său şi care l-au făcut vrednic de intrarea în patria veşnic fericită.

Rămânem cu zâmbetul lui în care ne-a cuprins pe toţi şi ne-a făcut să înţelegem, fără să ne mai spună direct nimic, că merită să investim în credinţă, să ne fixăm adânc în Cristos, să persistăm în citirea Scripturilor; merită să fim oameni ai bunătăţii, ai carităţii, ai generozităţii, ai unei speranţe care iradiază şi dintr-un trup marcat de suferinţă.

Să se odihnească în pace slujitorul şi preotul Alois şi să-i strălucească lumina Împărăţiei cereşti spre care şi noi păşim cu fiecare nouă zi a vieţii noastre pământeşti.

Requiescat in pace! Amen.

Pr. Cristian Diac

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 12 martie: Sagna: Funeraliile pr. Alois Bulai. Foto: Paul Dumea

* * *

Din arhiva ercis.ro:

Sagna: Funeraliile părintelui Alois Bulai

Rectorului meu, părintele Alois Bulai

Din rugăciunea simplă se nasc vocaţiile - exemplul părintelui Alois Bulai

Întâlnire (mult) aşteptată ... în paradis! (In memoriam pr. Alois Bulai)

Iaşi: Recviem pentru odihna sufletului pr. Alois Bulai

Iaşi: Liturghie de rămas bun pentru pr. Alois Bulai la ITRC

Părintele Alois Bulai - exemplu de dăruire, fraternitate şi devotament sacerdotal

Pe unde trecea părintele Alois, trecea bunătatea, trecea bucuria

Întru pioasă aducere aminte de pr. Alois Bulai

A trecut la Domnul pr. Alois Bulai