|
| © Vatican Media |
O istorie de dialog interreligios familial în Burkina Faso
Ramadanul și Postul Mare relatate de un tată imam și de fiul său preot
Este destul de rar să se găsească două astfel de vocații întrupate în cadrul aceleiași familii. În 1992, Adrien Sawadogo, fiul cel mare al familiei, a fost aproape lovit de o întâlnire cu Cristos, "în felul Sfântului Paul", spune el, "mai presus de experiența umană". Acea întâlnire i-a dat viața peste cap: "Totul s-a schimbat în familia mea. Faptul că eram întâiul născut al tatălui meu și un exemplu de fiu cel mare credincios care și-a onorat tatăl, în credința sa și în tot, și că am devenit brusc ceea ce nu te puteai aștepta de la o familie musulmană serioasă - un întâi născut care s-a convertit la creștinism - a fost un șoc", spune Adrien. De fapt, tatăl său, Al-Hâdjdj Issa, și comunitatea musulmană i-au întors spatele. A fost o ruptură profundă care i-a separat. "Eu am fost cel care l-a generat și care i-a dat chiar numele Profetului. Dar când, după studii, s-a îndreptat spre calea lui Nabi Issa (Isus), eu personal nu l-am acceptat la început", mărturisește tatăl imam. Dar Dumnezeu era la lucru. Încet, el lucra pentru reconciliere. "Fratele meu mai mare m-a sfătuit să-l las să plece pentru că, dacă l-aș forța să se întoarcă la islam, ar risca să piardă totul, fără a mai aparține cu adevărat la niciuna dintre cele două religii", continuă Al-Hâdjdj Issan, care în cele din urmă i-a permis lui Adrien să-și continue studiile teologice. "Dumnezeu a voit să-mi arate că am făcut bine lăsându-l să continue drumul său; mai târziu, a studiat și Coranul (studii islamice). Așa că a făcut ce a vrut să facă și, de asemenea, ce am vrut eu să facă. Astfel, voința lui Dumnezeu s-a împlinit. Ceea ce Dumnezeu nu vrea, nimeni nu poate realiza".
A fost nevoie de treizeci de ani, din 1992 până în 2022, pentru a ajunge la aceste cuvinte pașnice. "Tata a recunoscut că efectiv credința creștină este o credință adevărată, autentică. Astăzi spune: «Cu adevărat, voi, creștinii, îl cunoașteți pe Dumnezeu»", destăinuiește Adrien. "Ne opunem adesea unii altora în discuții sterile", continuă tatăl. "Dar, dacă reflectăm cu atenție la ceea ce se întâmplă, noi, oamenii, suntem cei care greșim; acest lucru nu i se întâmplă niciodată lui Dumnezeu. Este mai benefic pentru noi să fim iertători unii față de alții și să lucrăm împreună, decât să ne angajăm în dispute inutile. Dacă Dumnezeu ar vrea să ne conducă la nenorocire, ar face-o prin dezbinările noastre și discuțiile noastre sterile. Dar, cu adevărat, Dumnezeu nu ne poruncește să ne opunem unii altora".
Cu un joc de cuvinte, Adrien glumește despre coincidența dintre Postul Mare și Ramadanul din acest an: "Unul dintre frații unei mănăstiri din Salisbury, Marea Britanie, a scris pe ușa sa în engleză, referindu-se la evenimentele vieții: «Some people call them coincidence, I call them god-incidence», ceea ce înseamnă că unii numesc aceste semne coincidențe, dar el le numește semne de la Dumnezeu". Și exact asta percepe astăzi părintele alb. Această corespundere temporală este o invitație către marile tradiții ale islamului și creștinismului de a trăi o "mistică a întâlnirii", explică misionarul african, făcând referire, cu această expresie, la scrisoarea apostolică a Papei Francisc către toate persoanele consacrate din 2014. Este un moment propice pentru a-i asculta pe ceilalți, pentru a căuta împreună o cale și o metodă pentru a trăi împreună. Ascultarea este, de asemenea, în centrul mesajului de Postul Mare al Papei Leon al XIV-lea: "Ascultarea să genereze căi de eliberare, făcându-ne mai pregătiți și dornici să contribuim la construirea civilizației iubirii".
Dacă ascultarea cuvântului lui Dumnezeu este în centrul Postului Mare, ascultarea Coranului este în egală măsură în centrul postului Ramadanului: "În Africa de Vest, în Burkina Faso ca și în Mali, este un moment al vieții în jurul citirii Coranului. Este revelația lui Dumnezeu. De aceea, punctul culminant al Ramadanului este atribuit în mod tradițional nopții destinului, leila al qadr, care comemorează începutul revelației coranice. Un moment intens de tăcere, rugăciune, ascultare, pocăință și manifestare a milostivirii divine", explică părintele Adrien. "Biblia și Coranul nu se opun", continuă tatăl imam. "Această coincidență este o invitație la inteligență și la convertirea comportamentului nostru, astfel încât fiecare dintre noi să poată căuta excelența în propria religie, în loc să denigreze religia celuilalt cu posibile abateri". Denunțând ferm aceste "excluderi", Al-Hâdjdj Issa Sawadogo se angajează mai degrabă într-un proces de dialog: "Dacă vom accepta să ne întâlnim pentru a discuta și pentru a ne asculta unii pe alții, vom înțelege că obiectivul este similar". Și continuă: "Această coincidență este o invitație pentru noi, creștini și musulmani, de a ne uni eforturile. Dumnezeu este cel care ne oferă această oportunitate, nu este lucrarea noastră. Este în mod clar o indicație divină pe care noi trebuie să știm s-o primim cu inteligență". Ramadanul și Postul Mare, conchide Adrien Sawadogo, sunt ambele "un moment în care omul și Dumnezeu sunt unul în prezența celuilalt. Pentru musulmani este un moment prescris de Dumnezeu pentru a-l întâlni în cuvântul său. Pentru creștini este un timp propice pe care Dumnezeu îl oferă omenirii pentru a-i ieși în întâmpinare, pentru a se lăsa transportată în însuși misterul lui Dumnezeu. Prin urmare, sunt două momente cu adevărat forte în viața acestor două tradiții, a acestor două mari comunități, care împreună reprezintă mai mult de jumătate din populația lumii".
Jean-Charles Putzolu și Janvier Yaméogo
(După L'Osservatore Romano, 28 februarie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
* * *
Postul Mare 2026 - "A asculta și a posti. Postul Mare ca timp de convertire"
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
Euharistia 
Sinod 2021-2024
