|
| © Vatican Media |
Exerciții spirituale la Vatican: Căderile ne pot face umili sau ne pot duce spre ruină
A șasea meditație de Postul Mare în Capela Paulină pentru Leon al XIV-lea și Curia Romană, în dimineața de miercuri, 25 februarie 2026. Episcopul Erik Varden de Trondheim, Norvegia, se concentrează asupra căderilor care pot deveni necesare pe "calea spre mântuire" sau care ne pot trage pe o cale a distrugerii și ruinei. Apoi citează cazul abuzurilor și erorile nerecunoașterii acestora. "Progresul în viața spirituală - afirmă el - necesită maturizare contemplativă". Feriți-vă de "orice dualism" și trebuie să fim vigilenți.
Căderile care "arată puterea mântuitoare a lui Dumnezeu", "corupția eclezială" care a crescut în Biserică precum una dintre cele mai teribile crize, conștientizarea erorilor în cazul abuzurilor și necesitatea unei vieți spirituale care este în sintonie cu "maturizarea contemplativă", deoarece aceasta "nu este un adaos la restul existenței". Aceasta este parcursul pe care Monseniorul Erik Varden, călugăr de la Cistercieni de Stricta Observanță-Trapiști și episcop de Trondheim, în Norvegia, îl face în a șasea meditație de Postul Mare pentru papa și Curia Romană, centrată pe tema: "O mie vor cădea", un verset din Psalmul 90, din această dimineață, 25 februarie, în Capela Paulină.
"Căderile - afirmă el - ne pot umili atunci când suntem umflați de mândrie. Ele pot arăta puterea mântuitoare a lui Dumnezeu. Pot deveni pietre de hotar ale unui drum personal de mântuire, de care trebuie să ne amintim cu recunoștință". Momente distrugătoare care nu se "termină întotdeauna în jubilare", dar, explică Varden, pot duhni "a iad și îl trage pe vinovat pe o potecă de distrugere și ruină" care, dacă este largă și lungă, copleșește "mulți nevinovați".
Dreptate și lacrimi
"O mie vor cădea alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar nu se va apropia de tine". Acest verset din Psalm arată clar că aceia care sunt în Cristos, cei care caută să trăiască o viață spirituală, sunt mai expuși atacurilor răului. "Nimic nu a afectat Biserica mai tragic - afirmă călugărul cistercian -, nimic nu a compromis mai mult mărturia noastră decât corupția care a crescut în propria noastră casă. Cea mai teribilă criză a Bisericii a fost provocată nu de opoziția lumii, ci de corupția ecleziastică. Rănile provocate vor avea nevoie de timp pentru a se vindeca. Ele cer dreptate și lacrimi".
Semnalele de alarmă
Predicatorul se concentrează îndeosebi pe căutarea "unei rădăcini bolnave" "în fața corupției, mai ales când este vorba de abuzuri". "Ne așteptăm - subliniază el - să găsim semnale de alarmă timpurii care au fost ignorate: vreo slăbiciune de discernământ, un model originar de deviere. Uneori, aceste urme există și avem dreptate să ne reproșăm că nu le-am recunoscut la timp. Însă nu le găsim întotdeauna".
Instrumente eficace
Monseniorul Varden subliniază că și la începuturile comunităților, "astăzi asociate cu scandalul", se putea recunoaște "binele măreț și plin de bucurie". "Nu putem presupune că a existat o ipocrizie structurală de la început, că fondatorii s-au prezentat cinic ca niște morminte văruite. Uneori găsim semne de adevărată inspirație, chiar urme de sfințenie. Cum putem explica prezența simultană a dezvoltărilor bune și a dezvoltărilor distorsionate? O mentalitate seculară va renunța în mare parte: în fața unei calamități, desemnează monștri și victime". Predicatorul recunoaște că "Biserica posedă, atunci când își amintește să le folosească, instrumente mai rafinate și mai eficiente".
Libertatea
Sfântul Bernard amintește apoi că "oamenii cu cât urmăresc mai mult eforturi nobile", cu atât "atacurile inamice vor fi mai feroce" și că "membrii spirituali ai Bisericii însăși sunt atacați cu mult mai multă asprime decât cei carnali". În Psalmul 90 Qui habitat, "stânga" și "dreapta" au semnificație clară. "Stânga reprezintă natura noastră carnală, dreapta natura noastră spirituală. Victimele sunt mai numeroase în dreapta, deoarece acolo, pe câmpul de luptă spiritual, se folosesc cele mai letale arme". Abatele de Clairvaux "nu atribuie toate bolile spirituale oamenilor răi cu coarne și furci", ci folosirea libertății de către bărbați și femei face diferența. "Ideea lui - explică predicatorul - este că natura umană este una singură. Dacă începem să mergem în profunzime în natura noastră spirituală, ies la iveală și alte profunzimi. Va trebui să înfruntăm foamea existențială, vulnerabilitatea, dorința de confort: experiențe care pot lua forma unui atac".
Sintonie între Eul fizic și afectiv
Prin urmare, "progresul în viața spirituală cere o configurare a Eului nostru fizic și afectiv - adaugă Monseniorul Varden - în sintonie cu maturizarea contemplativă, altminteri există riscul ca expunerea spirituală să caute debușeuri fizice sau afective; și ca astfel de debușeuri să fie raționalizate ca și cum ar fi, într-un fel, ele însele «spirituale», de un ordin superior faptelor rele ale muritorilor de rând". Episcopul de Trondheim oferă un exemplu foarte clar, afirmând că "integritatea unui maestru spiritual se va manifesta în conversația sa și în învățătura sa, dar nu numai atât; va fi evidențiată și în obiceiurile sale online, în comportamentul său la masă și la bar, în libertatea sa față de lingușirea celorlalți".
Atenție la dualism
"Viața spirituală - spune Varden - nu este un adaos la restul existenței. Este sufletul ei". Este necesar să "ne păzim de orice dualism, amintindu-ne întotdeauna că Cuvântul s-a făcut trup pentru ca trupul nostru să fie impregnat de Logos". Trebuie să fim vigilenți asupra "dreptei" și "stângii" noastre, așa cum recomandă Sfântul Bernard, și "să fim atenți să nu le confundăm una cu cealaltă". "Trebuie să învățăm să fim la fel de relaxați în natura noastră carnală și spirituală - își încheie predicatorul meditația - în așa fel încât Cristos, Învățătorul nostru, să poată domni pașnic în ambele".
(După Vatican News, 25 februarie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
* * *
Postul Mare 2026 - "A asculta și a posti. Postul Mare ca timp de convertire"