© Vatican Media

Exerciţii spirituale la Vatican: A deveni liberi înseamnă a iubi lumea asemenea lui Cristos

În a patra meditaţie de Postul Mare în Capela Paulină pentru Leon al XIV-lea şi Curia Romană, în dimineaţa zilei de 24 februarie 2026, călugărul norvegian şi episcop de Trondheim Monseniorul Erik Varden a vorbit despre ideea creştină de libertate: dorinţa de a ne da viaţa pentru ca lumea să fie eliberată în Cristos. Isus ne învaţă că uneori cauza dreptăţii este cel mai bine slujită prin suferinţă, atunci când refuzăm să răspundem forţei cu forţă.

Libertatea creştină "nu constă în a cuceri lumea prin forţă, ci în a o iubi cu o iubire răstignită, atât de mărinimoasă încât ne face să vrem să ne dăm viaţa pentru ea, pentru ca, în Cristos, să fie eliberată". Acest lucru a fost subliniat de Monseniorul Erik Varden, călugăr al Ordinului Cistercian al Strictei Observanţe-Trapişti şi episcop de Trondheim, Norvegia, în a patra dintre meditaţiile pentru exerciţiile spirituale ale papei şi Curiei Romane, ţinută în dimineaţa zilei de 24 februarie în Capela Paulină, pe tema "A deveni liberi".

Libertatea nu înseamnă să facem lucrurile în felul nostru, să satisfacem dorinţele noastre

Predicatorul a făcut referinţă la reflecţia Sfântului Bernard, abate cistercian de Clairvaux, asupra versetului din Psalmul 90: "M-a eliberat de laţul vânătorului şi de cuvântul amar". Pentru Bernard, atunci când fiinţele umane îşi uită natura spirituală, coboară spre bestialitate. Astfel, ceea ce ni se pare natural "este să facem lucrurile în felul nostru, să satisfacem dorinţele noastre şi să realizăm planurile noastre fără interferenţe, să arătăm ostentativ şi să ne lăudăm cu ideile noastre". Sfântul călugăr îi cere aşadar omului aşa de decăzut să recunoască "faptul că ai devenit o fiară pentru care au fost întinse laţurile vânătorilor".

A învăţa ce înseamnă să fim cu adevărat liberi

Aşadar, sarcina care ne aşteaptă în acest Post Mare este dublă. Să dezvoltăm o înţelegere clară a vânătorilor care ne prind în capcană şi apoi să căutăm un leac pentru jalnica noastră auto-înrobire. Pentru a fi vestitori credibili ai eliberării evangheliei, trebuie mai întâi să învăţăm ce înseamnă a fi liberi. Aceasta presupune o angajare fundamentală pentru a înţelege unde şi cum suntem prinşi în capcană, pentru a dezlega apoi capcanele şi a ne elibera deasupra lor cu aripile de vultur. Dar alianţa noastră cu lumea în vederea bogăţiei în termeni financiari sau în termeni de reputaţie ne reduc din vulturi la găini.

Libertatea creştină şi cauza dreptăţii

Sfatul lui Bernard este să fim conştienţi de libertatea câştigată pentru noi în Cristos. A fi liberi înseamnă a primi răscumpărarea sa ca pe un dar, cu o recunoştinţă plină de bucurie. "Emblema libertăţii - explică Monseniorul Varden - rămâne Fiul lui Dumnezeu care «s-a golit pe sine»". Cu "Da!"-ul său necondiţionat la voinţa Tatălui, Cristos ne aminteşte că "aderarea la o idee creştină despre libertate implică suferinţă". Când ne spune să nu ne opunem celui rău, "El nu ne cere să tolerăm nedreptatea, ci ne face să înţelegem că uneori cauza dreptăţii este mai bine servită prin suferinţă, atunci când refuzăm să răspundem forţei cu forţă".

Când "libertatea" este ostatică al forţei

Şi acest lucru este foarte departe de conceptul de "libertate" care, pentru călugărul şi episcopul norvegian, domină dezbaterea publică. El invită să fim atenţi "atunci când libertatea, ostatică a forţei, este manipulată ca mijloc pentru a legitima acţiunile unor subiecţi impersonali precum «Partidul», «Economia» sau chiar «Istoria». Într-o viziune creştină, nicio politică opresivă nu poate fi răscumpărată prin invocarea unei «libertăţi» ideologice. Singura libertate semnificativă este libertatea personală, iar libertatea unei persoane nu o poate anula pe cea a alteia".

Cauzele politice care folosesc steagul "libertăţii"

Este izbitor, aminteşte în cele din urmă Monseniorul Varden, cum astăzi în Europa "o varietate de cauze politice exploatează jargonul libertăţii, provocând tensiuni. Ceea ce un segment al societăţii percepe ca fiind «eliberator» este considerat opresiv de către alţii. Se creează fronturi opuse, cu steagul «libertăţii» ţinut sus de toate părţile. Conflicte acerbe se nasc din programe incompatibile de presupusă eliberare".

(După Vatican News, 24 februarie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu