© Vatican Media

18-25 ianuarie - Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor

Un drum comun spre unitate

Deşi Biserica Catolică nu este membră a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEB), raportul său cu această comuniune mondială a Bisericilor creştine s-a dezvoltat constant de la Conciliul al II-lea din Vatican. La şaizeci de ani de la încheierea Conciliului şi în contextul Anului jubiliar 2025, această relaţie continuă să fie văzută ca un "drum comun", plăsmuit de dialog teologic, de mărturia comună, de solidaritatea eclezială şi de o cooperare concretă. Anul 2025 a fost marcat de o intensificare a contactelor: de la gesturile de apropiere la Roma la schimburile teologice în Egipt.

Un an ritmat de gesturi ecleziale de proximitate

Două evenimente trăite la Roma au oferit un context uman şi eclezial deosebit de semnificativ pentru schimburile formale din cursul anului. În aprilie, moderatorul Comitetului Central al CEB, episcopul Heinrich Bedford-Strohm, şi secretarul general, reverendul Jerry Pillay, au mers la Roma pentru a participa la înmormântarea Papei Francisc (26 aprilie 2025). Prezenţa lor a mărturisit recunoştinţa lor pentru moştenirea ecumenică a Papei Francisc şi seriozitatea cu care CEB însoţeşte Biserica Catolică în momentele cruciale. Doar câteva săptămâni mai târziu, aceiaşi lideri s-au întors în Piaţa "Sfântul Petru" pentru Liturghia care a marcat inaugurarea pontificatului Papei Leon al XIV-lea (18 mai 2025), alăturându-se altor delegaţii creştine. Într-o peisaj ecumenic caracterizat de procese îndelungate şi de o memorie instituţională semnificativă, astfel de gesturi publice au o valoare reală: ele favorizează un climat de fraternitate şi permit dialogului să decurgă nu ca un simplu exerciţiu diplomatic, ci ca un răspuns comun la rugăciunea lui Cristos "ca toţi să fie una" (In 17,21).

Grupul Mixt de Lucru: o dinamică de comuniune în evoluţie constantă

Această proximitate trăită nu a înlocuit munca răbdătoare şi structurată care a susţinut îndelung relaţiile dintre Biserica condusă de Succesorul lui Petru şi CEB; dimpotrivă, le-a reînnoit. Din 1965, Grupul Mixt de Lucru (GML) a fost principalul canal de colaborare dintre CEB şi Biserica Catolică, prin intermediul Dicasterului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. De-a lungul anilor, producând zece rapoarte, GML a funcţionat ca un adevărat laborator de reflecţie teologică şi cooperare practică, abordând teme precum doctrina, misiunea, formarea ecumenică, tineretul, dreptatea şi pacea, precum şi noile provocări sociale.

În al unsprezecelea mandat (2023-2030), sub îndrumarea a doi comoderatori - arhiepiscopul Vicken Aykazian al Bisericii Apostolice Armene, reprezentând CEB, şi episcopul Thomas Dowd de Sault Sainte-Marie, reprezentând Biserica Catolică - GML continuă această vocaţie cu o agendă intenţionat "orientată spre exterior", promovând un ecumenism care abordează realităţile lumii contemporane. Prima sesiune plenară a mandatului a avut loc în septembrie 2024 la Institutul Ecumenic din Bossey, Elveţia, găzduită de CEB. Au fost abordate trei teme: diferitele interpretări ale mântuirii într-un context de indiferenţă religioasă; căile de reconciliere şi construire a păcii; şi provocările reprezentate de intoleranţă şi persecuţie religioasă. Prima examinează modul în care creştinii pot vorbi în mod credibil despre mântuire în societăţi marcate de indiferenţă, bazându-se pe teologie şi analiză sociologică pentru a oferi îndrumare pastorală. A doua examinează procesele concrete de reconciliere şi pace în lumina "slujirii reconcilierii" încredinţate tuturor discipolilor lui Cristos. A treia caută instrumente ecumenice pentru a răspunde împreună, în solidaritate, celor care suferă din cauza credinţei lor. Aceste cursuri de studiu reflectă convingerea GML că dialogul teologic şi responsabilitatea pastorală sunt indisolubil legate.

A doua sesiune plenară, găzduită de dicaster, a avut loc la Roma în septembrie 2025, în timpul Anului jubiliar celebrat sub tema "Pelerinii Speranţei". Acest orizont biblic şi spiritual rezonează profund cu mişcarea ecumenică, ea însăşi un pelerinaj susţinut de încrederea în promisiunea lui Dumnezeu de unitate. Contextul jubiliar a aruncat, de asemenea, o nouă lumină asupra Crezului de la Niceea, care, proclamat acum 1.700 de ani, rămâne o mărturisire de credinţă împărtăşită de marea majoritate a tradiţiilor creştine. În discursul său adresat Grupului Mixt de Lucru, cardinalul Kurt Koch, prefectul Dicasterului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, a contextualizat activitatea grupului în cadrul viziunii ecumenice mai largi a Papei Leon al XIV-lea. De la alegerea sa în mai 2025, pontiful a demonstrat că unitatea creştină reprezintă o prioritate importantă a slujirii sale, în continuitate cu predecesorii săi. De la motoul său episcopal şi papal, In Illo uno unum ("Într-unul Cristos suntem una"), până la întâlnirile sale cu liderii altor Biserici, Papa Leon al XIV-lea a subliniat în mod constant primatul unităţii creştine. Această preocupare s-a exprimat şi în dorinţa sa de a comemora, împreună cu alţi creştini, noii martiri şi martori ai credinţei şi aniversarea Conciliului din Niceea, reafirmând că unitatea este atât un dar, cât şi o misiune.

Sesiunea plenară a evaluat progresele grupurilor de studiu şi a definit următorii paşi din viitor. Astfel, timp de şaizeci de ani, GML a continuat să fie o punte nu numai între instituţii, ci şi între discernământul teologic şi experienţa trăită a Bisericilor.

Credinţă şi Constituţie: o misiune teologică comună

Alături de Grupul Mixt de Lucru, participarea catolică la Comisia Credinţă şi Constituţie a Consiliului Ecumenic al Bisericilor rămâne o piatră unghiulară a relaţiilor. De la sfârşitul anilor 1960, experţi catolici numiţi de Dicasterul pentru Promovarea Unităţii Creştinilor au participat la lucrările comisiei, care reuneşte teologi din aproape toate tradiţiile creştine pentru a aborda chestiuni de credinţă, ecleziologie şi discernământ moral. Cinci membri catolici numiţi îndeplinesc în prezent această calitate. 2025 a fost un an deosebit de semnificativ pentru Credinţă şi Constituţie, marcat de a şasea conferinţă mondială, desfăşurată între 24 şi 28 octombrie la Wadi El Natrun, Egipt, pe tema "Încotro se îndreaptă acum unitatea vizibilă?". A fost prima Conferinţă Mondială a Credinţă şi Constituţie din ultimii peste treizeci de ani şi a fost legată în mod deliberat de comemorarea celei de-a 1700-a aniversări a Conciliului din Niceea (325), un context providenţial pentru o reflecţie reînnoită asupra fundamentelor credinţei creştine şi a semnificaţiei comuniunii ecleziale.

Participarea catolică a fost semnificativă. Dicasterul a colaborat îndeaproape cu secretariatul de la Credinţă şi Constituţie la pregătirea conferinţei, contribuind la orientarea teologică şi tonul ecumenic al acesteia. O delegaţie de şaisprezece teologi catolici - slujitori hirotoniţi, persoane consacrate şi laici, femei şi bărbaţi, din numeroase ţări - condusă de cardinalul Koch a participat activ la sesiunile plenare, la grupurile tematice, la atelierele şi la momentele de rugăciune comună. Delegaţii catolici au ţinut discursuri principale, au prezidat sesiuni, au animat discuţii şi au moderat ateliere, inclusiv unul organizat de GML, un semn clar al convergenţei dintre cei doi piloni principali ai colaborării dintre catolici şi CEB.

Contribuţia teologică catolică la Conferinţa de la Wadi El Natrun: credinţă, misiune, unitate

În timpul sesiunii plenare dedicate credinţei, cardinalul Koch a ţinut o prelegere magistrală despre "Dumnezeul trinitar şi identitatea Bisericii", înrădăcinând căutarea unităţii în mărturisirea de la Niceea şi în credinţa trinitară împărtăşită de marea majoritate a creştinilor. El a prezentat Biserica drept chemată să fie "icoană" a comuniunii trinitare - unitate fără uniformitate, diversitate fără fragmentare - avertizând împotriva modelelor care reduc unitatea la o absorbţie sau o dizolvă într-un pluralismul relativist.

În sesiunea plenară despre misiune, părintele Bryan Lobo a subliniat că credibilitatea misionară este astăzi inseparabilă de calitatea relaţiilor dintre creştini. Inspirându-se din experienţa contextelor de pluralitate religioasă, el a insistat că misiunea nu poate fi redusă la o strategie: ea necesită umilinţă, ascultare şi o mărturie comună credibilă. În sesiunea plenară despre unitate, sora Susan Wood a subliniat că unitatea trebuie să devină vizibilă nu numai în declaraţii, ci şi în practicile ecleziale, în special cele înrădăcinate în comuniunea baptismală şi susţinute de forme concrete de drum comun. Astfel, a apărut o intuiţie ecumenică decisivă: botezul nu este numai un punct de plecare, ci o comuniune reală, deşi incompletă, care cere o creştere ulterioară spre plinătatea euharistică şi eclezială.

Rugăciune şi pelerinaj la Wadi El Natrun: o teologie cu orizont monastic

Wadi El Natrun a oferit şi ceva ce nu poate fi obţinut în sălile de şedinţe: o atmosferă spirituală capabilă să susţină munca teologică. Mănăstirile antice din regiune - leagăne ale monahismului creştin - au fost o amintire tăcută a faptului că unitatea nu se realizează numai prin argumente. Rugăciunea a însoţit studiul, iar delegaţii catolici au celebrat Euharistia zilnic în timpul conferinţei, un aspect distinctiv, dar integrat armonios într-un ritm mai larg de întâlnire şi respect reciproc.

Anul 2025 ca an de referinţă pe drumul ecumenic

Luat în ansamblu, anul 2025 a oferit o imagine coerentă a relaţiilor dintre Biserica Catolică şi Consiliul Ecumenic al Bisericilor. A început cu o solidaritate vizibilă la Roma, într-un moment de tranziţie eclezială - cu participarea liderilor CEB la funeraliile Papei Francisc şi la Liturghia inaugurală a Papei Leon al XIV-lea - şi a continuat printr-o cooperare structurată: programele de studiu ale Grupului Mixt de Lucru şi intensitatea teologică a Conferinţei Mondiale a Credinţă şi Constituţie. Într-o lume fragmentată şi într-o panoramă creştină încă marcată de diviziune, aceasta nu este o realizare neglijabilă. Drumul rămâne angajant, iar diferenţele sunt reale. Cu toate acestea, anul 2025 demonstrează că drumul de urmat nu este ceva abstract: se construieşte împreună prin prezenţă, rugăciune şi munca răbdătoare a reflecţiei teologice, astfel încât, pas cu pas, unitatea deja dată în Cristos să poată deveni tot mai vizibilă lumii.

Andrzej Choromański
Dicasterul pentru Promovarea Unităţii Creştinilor

(După L'Osservatore Romano, 19 ianuarie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

*

Pe ercis.ro există o pagină specială dedicată Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, în meniul Biblioteca > Ecumenism.