© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Cuvinte "rostite liber" la sfârşitul primei sesiuni a consistoriului extraordinar (7 ianuarie 2026)

Bună seara din nou şi multe mulţumiri pentru toată munca depusă deja în această primă sesiune.

Aş dori să încep numai prin a repeta cuvintele unuia dintre secretari, primul care a vorbit, care a sugerat că drumul a fost la fel de important ca încheierea lucrărilor la masă. Aş dori să încep de acolo, spunându-vă mai întâi mulţumiri pentru că sunteţi aici! Cred că este foarte importantă participarea voastră a tuturor la această experienţă drept Colegiu al Cardinalilor Bisericii, care ne oferă nu numai nouă - nu este pentru noi -, oferă Bisericii şi lumii o anumită mărturie a voinţei, a dorinţei, recunoscând valoarea de a fi împreună, de a face sacrificiul unei călătorii - pentru unii dintre voi una foarte lungă -, pentru a veni şi a fi împreună şi a putea căuta împreună ceea ce Duhul Sfânt vrea pentru Biserică astăzi şi mâine. Aşadar, din acest motiv, cred cu adevărat că este important, chiar dacă este un timp foarte scurt, dar este un timp foarte important şi pentru mine, pentru că simt, experimentez nevoia de a putea conta pe voi: voi sunteţi cei care aţi chemat acest slujitor la această misiune! Aşadar, aş vrea să spun, cred că este important să lucrăm împreună, să discernem împreună, să căutăm ceea ce ne cere Duhul.

Dacă îmi permiteţi, voi repeta câteva cuvinte din omilia de ieri la sărbătoarea Epifaniei. Mulţi dintre voi aţi fost prezenţi, dar o voi spune din nou. "Să ne întrebăm: există viaţă în Biserica noastră?". Sunt convins că există, cu siguranţă. În aceste luni, dacă nu aş fi trăit-o înainte, cu siguranţă am avut multe experienţe frumoase din viaţa Bisericii. Dar întrebarea rămâne: există viaţă în Biserica noastră? "Există spaţiu pentru ceea ce se naşte? Iubim şi proclamăm un Dumnezeu care ne pune pe un drum nou?". Nu ne putem închide în noi înşine şi să spunem: "Totul este deja făcut, terminat, faceţi aşa cum am făcut întotdeauna". Există într-adevăr un drum şi, cu munca din aceste zile, îl parcurgem împreună.

"În relatare, Irod se teme pentru tronul său, este agitat de ceea ce simte că este în afara controlului său. Încearcă să profite de dorinţa magilor şi încearcă să răstoarne căutarea lor în avantajul său". Irod "este gata să mintă, este dispus să facă orice; frica, de fapt, orbeşte. Bucuria evangheliei, în schimb, eliberează: ne face prudenţi, da, dar şi îndrăzneţi, atenţi şi creativi; sugerează căi diferite de cele deja parcurse". Această [întâlnire] pentru mine este una dintre multele exprimări în care putem experimenta cu adevărat noutatea Bisericii. Duhul Sfânt este viu şi prezent şi printre noi. Cât de frumos este să fim împreună în barcă! Acea imagine pe care cardinalul Radcliffe ne-a oferit-o în reflecţia sa de astăzi după-amiază, ca şi cum ar spune: suntem împreună. Poate exista ceva care ne sperie; există îndoiala: dar unde mergem?, cum vom ajunge? Dar dacă ne punem încrederea în Domnul, în prezenţa sa, putem face atât de multe.

Vă mulţumesc pentru alegerile făcute. Cred că marea majoritate a discuţiilor au fost de acord cu deciziile luate de toate grupurile. Şi mi se pare, de asemenea, foarte important, din alte comentarii făcute, că nu putem separa o temă de cealaltă. De fapt, există multe lucruri pe care le-am putea explora împreună. Dar vrem să fim o Biserică ce nu se uită numai la sine, care este misionară, care priveşte dincolo, la ceilalţi. Motivaţia de a fi a Bisericii nu este pentru cardinali, nici pentru episcopi, nici pentru cler. Motivaţia sa de a fi este de a vesti evanghelia. Şi astfel, aceste două teme: Sinod şi sinodalitate, ca expresie a căutării modului de a fi o Biserică misionară în lumea de astăzi, şi Evangelii gaudium, a proclama kerygma, evanghelia cu Cristos în centru. Aceasta este misiunea noastră.

Aşadar, vă mulţumesc. Acest lucru ne va ajuta să ne organizăm pentru munca de mâine în cele două sesiuni. Celelalte subiecte nu trebuie trecute cu vederea. Există probleme foarte concrete, specifice, pe care trebuie să le abordăm. Sper că fiecare dintre voi se va simţi cu adevărat liber să comunice cu mine sau cu alţii şi vom continua acest proces de dialog şi discernământ.

Aşadar, asta e tot. Vă mulţumesc pentru această slujire. Nu ştiu dacă am depăşit pragul de trei minute. Moderatorul a fost foarte amabil! O seară bună şi ne vedem mâine dimineaţă.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu