Iaşi, 24 decembrie 2024 Liturghia din Noaptea de Crăciun la catedrală 2024

PS Iosif Păuleţ: Scrisoare pastorală de Crăciun 2025

Să primim pacea pe care Pruncul Isus o aduce în lume

Dintr-odată, s-a unit cu îngerul
o mulţime din oastea cerească,
lăudându-l pe Dumnezeu şi spunând:
"Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu
şi pe pământ pace
oamenilor pe care el îi iubeşte!" (Lc 2,13-14).

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Este Crăciunul, sărbătoarea credinţei, a bucuriei, a duioşiei. În aceste zile solemne, se aude cântul răsunător care se înalţă din adâncul inimii noastre: Gloria in excelsis Deo. "Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu". În aceste zile luminoase, unindu-ne cu oastea de îngeri, îi cântăm şi noi slavă, glorie lui Dumnezeu.

În Pruncuşorul Isus, Dumnezeu şi-a manifestat gloria sa. Cum arată această glorie? Am putea fi contrariaţi, deoarece vedem înaintea noastră sărăcie, un grajd, o iesle cu paie şi nişte animale umile. Simţim frigul şi întunericul grotei de la Betleem. Unde se află acea glorie anunţată de îngeri în noaptea de Crăciun? Gloria lui Dumnezeu este Fiul său, care a coborât pe pământ. Gloria lui Dumnezeu este Pruncuşorul Isus care a venit în lume, pentru ca noi să avem viaţă din belşug (cf. In 10,10) şi să fim mântuiţi. "Gloria lui Dumnezeu este omul viu, iar viaţa omului este vederea lui Dumnezeu", spunea sfântul Irineu de Lyon. Gloria lui Dumnezeu este iubirea Pruncului divin, care, deşi din fire Dumnezeu, nu a privit ca o pradă egalitatea sa cu Dumnezeu (cf. Fil 2,6), ci s-a despuiat de gloria cerească, pentru a lua un trup ca al nostru. În Pruncul Isus, vedem că atât de mult a iubit Dumnezeu omul, încât s-a făcut om ca şi noi.

Sfântul Augustin, în meditaţiile sale de Crăciun, scria: "Creştinilor, astăzi nu sărbătorim naşterea divină a Fiului, ci pe cea umană, prin care s-a făcut asemenea nouă, pentru ca, prin el, care din invizibil s-a făcut vizibil, noi să putem ajunge la cele invizibile pornind de la realităţile vizibile... El zace într-o iesle, şi totuşi el cuprinde întreg universul; el se hrăneşte la sânul matern, dar este pâinea îngerilor; este înfăşat în scutece umile, dar ne îmbracă pe noi cu nemurire; [...] nu găseşte adăpost la un han, ci îşi face templu din inima credincioşilor săi" (Discursul 190).

Gloria lui Dumnezeu este iubirea cu care Pruncul Isus vrea să îmbrăţişeze omenirea toată. Gloria lui Dumnezeu nu se manifestă prin fală şi dominare, ci prin iubire şi bunătate. Această iubire a Pruncului Isus doreşte să atingă toate inimile, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de căldura şi blândeţea sa.

* * *

De aceea, să ascultăm în continuare cântarea îngerească: "Şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte". Pe pământ, pace! Cu acest mesaj continuă cântarea îngerească. Crăciunul ne aduce un mesaj de pace. Pacea dintre oameni îi aduce mărire lui Dumnezeu care a venit la noi.

Privind la Pruncul Isus, lăsându-se încălzită de iubirea lui, omenirea poate învăţa din nou ce este pacea. Isus este Principele păcii. Plăpând, aşezat în ieslea săracă, Pruncuşorul priveşte cu o iubire dezarmantă spre omenirea de azi. Ar vrea ca iubirea lui să pătrundă în toate inimile, casele şi ţările. Ar vrea ca toţi oamenii să cunoască căldura lui şi să îmbrăţişeze pacea pe care o aduce lumii.

Poate că lumea s-a obişnuit deja cu războiul, însă războiul nu este o normalitate. Nu există nimic duios şi frumos în război. Războiul înseamnă sânge, lacrimi, moarte, orfani, distrugere. În acest sens, amintea Papa Leon al XIV-lea: "Lumea însetează după pace: are nevoie de o adevărată şi solidă epocă de reconciliere, care să pună capăt opresiunii, manifestării forţei şi indiferenţei faţă de drept. Gata cu războaiele, cu mulţimile lor dureroase de morţi, de distrugeri, de exilaţi!".

Avem nevoie de pace. Mai întâi, avem nevoie de pace în inima noastră. Pacea din inima noastră se va răspândi şi în casa noastră. Apoi, pacea din casele noastre se va răspândi în comunităţile noastre şi în ţara noastră. Inimile pline de pace vor emana iubire, reconciliere, iertare. Cât de mare nevoie de pace este în lumea noastră!

Atunci când vom redescoperi că toţi suntem fraţi şi surori, vom putea deschide larg poarta pentru darul păcii. Fiul lui Dumnezeu a coborât din sânul Preasfintei Treimi ca să ne amintească tocmai acest lucru, că noi toţi suntem fraţi şi surori între noi, indiferent de rasă, culoare, cultură. Avem un Tată ceresc, plin de iubire şi bunătate. Acesta este fundamentul păcii între oameni. Suntem fraţi şi surori, avem un Tată bun care vrea mântuirea tuturor.

Solemnitatea Crăciunului poate stimula oamenii să îi vadă pe ceilalţi cu ochi noi. Pruncul Isus poate ajuta omenirea să realizeze această convertire a privirii. Celălalt, semenul meu, să nu fie privit doar ca individ, ca străin, ca o problemă socială sau ca un pericol, ci ca frate şi soră, ca fiu şi fiică a lui Dumnezeu. Pentru a avea această privire plină de bunătate şi empatie, avem nevoie să ne lăsăm înflăcăraţi de iubirea Pruncului Isus.

* * *

Iubiţi fraţi şi surori, în Dieceza de Iaşi ne aflăm la primul Crăciun din trieniul pastoral 2025-2028 cu tema "Înflăcăraţi de iubirea lui Cristos". Din acest trieniu, primul an, pe care l-am deschis la 28 septembrie 2025, ne propune să aprofundăm legătura dintre Euharistie şi speranţa creştină.

Îmi doresc ca acest an pastoral să îl ajute pe fiecare creştin să redescopere valoarea Euharistiei ca izvor al speranţei creştine. Acest an pastoral are menirea de a încuraja toţi creştinii să redescopere importanţa duminicii şi a Împărtăşaniei frecvente. Acest an ne poate apropia mai mult de masa altarului, pentru a înţelege misterul care se celebrează. Altarul ni-l oferă pe Cristos frânt din iubire faţă de noi. Împărtăşindu-se din această Pâine frântă, creştinul este invitat să se lase înflăcărat de iubirea sa şi să devină ceea ce celebrează - să devină pâine frântă şi dăruită aproapelui său care are nevoie.

Euharistia este Cristos care se frânge pentru noi şi care ne cere să facem la fel ca el, pentru ca viaţa noastră să devină pâine care îndestulează foamea fraţilor. Sărbătorind Crăciunul în acest an pastoral dedicat Euharistiei, privim cu speranţă spre draga noastră Dieceză de Iaşi, dorindu-ne parohii euharistice, cu bărbaţi şi femei, cu adulţi, tineri şi copii care se împărtăşesc des şi care se frâng ca pâinea pentru toţi cei care sunt flămânzi de speranţă şi compasiune. Acest an pastoral poate reprezenta o oportunitate deosebită pentru ca şi aceia care din diferite cauze s-au îndepărtat de Biserică şi de Euharistie să redescopere cât bun este Domnul din Taina sfântului Altar, după cum spune Psalmistul: "Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul" (Ps 34,9).

Suntem o Biserică aşezată în genunchi în faţa ieslei Pruncului Isus, în faţa Euharistiei de pe altar, şi care doreşte să se aplece cu empatie şi în faţa rănilor celui care suferă, ajutându-i pe săraci, făcându-se pâine de speranţă pentru toţi. Nu există un cult euharistic sincer fără o deschidere către Isus prezent în aproapele. La Crăciun primim darul cel mai mare a lui Dumnezeu, pe Pruncul Isus venit la noi. Primind acest mare dar, ne simţim îndemnaţi să facem şi noi daruri, să fim mai darnici şi mai buni.

După cum spuneam şi în predica-program de la începutul anului pastoral, deschiderea către aproapele este rodul deschiderii către Dumnezeu. Dacă la Sfânta Liturghie te împărtăşeşti din darul lui Dumnezeu, din izvorul iubirii, este firesc să permiţi ca acest izvor să curgă prin tine către ceilalţi. Este o unică iubire care coboară din Preasfânta Treime, aprinde inima credinciosului, trece prin el şi se extinde către oameni. Împărtăşindu-se din izvorul iubirii, lăsându-se înflăcărat de iubirea lui Cristos, credinciosul devine un misionar al acestei iubiri. Astfel, Euharistia ne ridică din sedentarism, ne face misionari ai săi şi ne aminteşte că trebuie să fim pâine frântă din iubire faţă de aproapele. Euharistia ne eliberează de închiderea inimii, de avariţie şi de egoism. Euharistia ne deschide la iubire şi generozitate.

* * *

Dragi preoţi, dragi persoane consacrate, iubiţi credincioşi de toate vârstele, să nu uităm de adoraţia euharistică. Isus Euharisticul ne aşteaptă mereu pentru a-i face o vizită. Este esenţial ca în fiecare comunitate să se facă adoraţie euharistică la nivel comunitar. În felul acesta, Isus hrăneşte speranţa comunităţii şi o ajută să crească în viaţa spirituală.

Privind la societatea din timpul nostru, mulţi constată că oamenii de azi par mai stresaţi, mai preocupaţi. Sunt prinşi în activităţi, în achiziţii, în acumularea de bunuri şi servicii. Viaţa materială pare că i-a acaparat atât de mult încât au uitat de viaţa spirituală. Cât timp mai acordăm noi vieţii spirituale şi rugăciunii? La nivel material, situaţia pare că merge spre bine. Magazinele sunt pline, frigiderele multora sunt arhipline. Este la fel de plin sufletul omului contemporan? Am crescut noi în viaţa spirituală?

Acest an pastoral dedicat Euharistiei ne poate ajuta să creştem în viaţa spirituală. Cum? Făcând des vizite la Preasfântul Sacrament. Copiii şi tinerii, când merg sau se întorc de la şcoală, pot intra într-o biserică pentru a face o scurtă vizită lui Isus, pentru a-l adora. Adulţii, vârstnicii şi credincioşii de toate vârstele, pot găsi momente în care să stea în faţa lui Isus, pentru a-l adora în Sfântul Sacrament. În felul acesta cultivăm viaţa interioară şi ne lăsăm transformaţi de Isus. Ca un părinte, vă invit pe toţi să faceţi cât mai des vizite lui Isus din Tabernacol. Să ne găsim timp pentru a intra în biserică în timpul zilei, pentru a sta împreună cu Isus. Aşa cum oamenii caută puţin soare pentru a se bronza şi a se încărca cu vitamine, la fel, la nivel spiritual, trebuie să ne expunem, să stăm în faţa lui Isus, minute sau ore în şir, pentru a ne lăsa iubiţi, transformaţi şi sfinţiţi de el. Uneori poate că nu găsim cuvintele potrivite pentru a-i spune tot ce simţim. Dar nu este întotdeauna necesar să vorbim. Putem sta în tăcere, putem asculta vocea lui. Tăcerea, meditaţia, adoraţia este transformatoare. Adoraţia te schimbă. Se cunoaşte când un copil, un tânăr, un adult face adoraţie. Se cunoaşte când o familie face adoraţie. Adoraţia schimbă în bine viaţa celui care acordă timp dialogului cu Isus. La fel ca păstoraşii care au alergat şi l-au adorat pe Isus, la fel ca magii care au străbătut o distanţă imensă pentru a-l adora pe Isus, la fel şi noi să căutăm cât mai des să ne întâlnim cu Pruncul Isus şi să îl adorăm. Isus ne iubeşte şi ne aşteaptă.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, împreună cu PS Petru Sescu, episcop auxiliar, şi PS Petru Gherghel, episcop emerit, vă transmitem salutul nostru părintesc şi urările noastre pentru sărbătorile ce se apropie. Invocăm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra tuturor credincioşilor, asupra preoţilor şi asupra persoanelor consacrate, pentru a fi împreună un popor sfânt, care se lasă înflăcărat de iubirea lui Cristos. Sfânta Fecioară Maria, Maica Speranţei şi Regina Păcii, să mijlocească pentru toţi harul întâlnirii cu Pruncul Isus şi înflăcărare sfântă în imitarea iubirii lui. Să aveţi sărbători binecuvântate, cu bucurie, pace şi lumină.

Crăciun fericit!
Un An nou binecuvântat!

Iaşi, 12 decembrie 2025

✠ Iosif Păuleţ
episcop de Iaşi

* * *

Alte scrisori pastorale ale episcopului de Iaşi sunt publicate în secţiunea: "Biblioteca" la pagina Documente episcopale.