© Vatican Media

Arhiepiscop dominican, era emerit de Praga

A trecut la Domnul cardinalul ceh Dominik Duka

Cardinalul dominican Dominik Duka, arhiepiscop emerit mitropolit de Praga, a murit în seara de marţi, 4 noiembrie 2025, în Spitalul Militar Central (VUN) din capitala Republicii Cehe, la vârsta de optzeci şi doi de ani. S-a născut pe 26 aprilie 1943, în Hradec Králové (Boemia de Est), în ceea ce era atunci Cehoslovacia. Intrând clandestin în Ordinul Fraţilor Predicatori pe 5 ianuarie 1968, a fost hirotonit preot pe 22 iunie 1970. Numit episcop de Hradec Králové pe 6 iunie 1998, a primit hirotonirea episcopală pe 26 septembrie 1999. Promovat în arhidieceza de Praga pe 13 februarie 2010, a fost creat şi proclamat cardinal de Benedict al XVI-lea cu titlul "Sfinţii Marcelin şi Petru" în consistoriul din 18 februarie 2012. Pe 13 mai 2022, a renunţat la conducerea pastorală a arhidiecezei mitropolitane de Praga. Înmormântarea sa va avea loc sâmbătă, 15 noiembrie, la ora 11.00, în catedrala "Sfinţii Vitus, Venceslau şi Adalbert" din Praga.

În fosta Cehoslovacia, în timpul regimului comunist, a frecventat noviciatul în mod clandestin şi a lucrat în fabrici; apoi, după ce a devenit preot, dominicanul Dominik Duka a experimentat şi închisoarea şi în sfârşit a fost arhiepiscop de Praga timp de doisprezece ani.

Botezat cu numele Jaroslav, tatăl său era ofiţer de armată care, în timpul invaziei naziste, reuşise să fugă din ţară cu ajutorul dominicanului Gheorghe Maria Veselý şi, prin Elveţia, ajunsese în Anglia. Aici a luptat în armata străină cehoslovacă până la sfârşitul Celui de-al Doilea Război Mondial.

În anii 1950, însă, a fost arestat de autorităţile noului regim comunist împreună cu alţi ofiţeri de pe frontul de vest. Erau anii ateismului de stat şi ai represiunii ideologice. Arestarea tatălui a avut consecinţe pentru întreaga familie. De fapt, când tânărul Jaroslav a absolvit gimnaziul "Josef Kajetan Tylle" în 1960, ar fi voit să-şi continue studiile, dar autorităţile nu i-au permis. Aşa că a trebuit să-şi caute un loc de muncă. A început într-o fabrică din Hradec Králové, unde a lucrat ca muncitor între 1960 şi 1962, apoi s-a specializat ca strungar.

În următorii doi ani a făcut serviciul militar, apoi s-a întors la fabrică, incapabil încă să realizeze propria vocaţie călugărească. În 1965, după multă aşteptare, a fost admis la Facultatea de Teologie "Sfinţii Ciril şi Metodiu" din Litoměřice.

Pe 5 ianuarie 1968, a intrat clandestin în Ordinul Fraţilor Predicatori – la acea vreme interzis şi considerat ilegal pe teritoriul cehoslovac – primind numele de Dominik. După ce a terminat primul an de noviciat, a depus voturile temporare pe 6 ianuarie 1969.

La 22 iunie 1970 a fost hirotonit preot de cardinalul Štěpán Trochta şi timp de cinci ani a slujit ca administrator în parohiile limitrofe arhiepiscopiei de Praga: Chlum svaté Máří, Jáchymov şi Nové Mitrovice, care în prezent fac parte din dieceza de Plzeň. La 7 ianuarie 1972 a făcut voturile solemne în Ordinul Sfântului Dominic.

În 1975, "permisul de stat de administrator spiritual" i-a fost revocat, împiedicându-l să-şi trăiască deschis consacrarea călugărească. Timp de cincisprezece ani a trebuit să lucreze ca desenator la fabrica de automobile Škoda din Plzeň. În pofida muncii sale zilnice, a continuat să se dedice studiului, reuşind să colaboreze în manieră clandestină cu dominicanii şi cu riscul libertăţii sale. Din 1975 până în 1986, a fost vicar al provincialului şi din 1976 până în 1981, maestru de novici. În acelaşi timp, a participat la înfiinţarea centrului clandestin de studii religioase şi a organizat activităţile tinerei generaţii dominicane din Cehoslovacia. În 1979, a obţinut licenţa în teologie la Facultatea Pontificală de Teologie "Sfântul Ioan Botezătorul" din Varşovia, Polonia.

În 1981, a fost condamnat pentru opoziţie faţă de supravegherea de stat asupra Bisericilor, în conformitate cu Codul Penal în vigoare la acea vreme. A fost încarcerat în închisoarea Plzeň-Bory timp de cincisprezece luni, sub următoarele acuzaţii: activităţi religioase, organizarea de studii pentru clericii dominicani, publicarea de presă clandestină "samizdat" şi colaborare cu străinătatea.

Reintegrat în viaţa civilă, în 1986 a fost numit superior al provinciei dominicane din Boemia şi Moravia de către maestrul general al ordinului său. În timp ce deţinea această funcţie – pe care a deţinut-o până în 1998 – a participat la Adunarea Specială pentru Europa a Sinodului Episcopilor (noiembrie-decembrie 1991).

Între timp, în noiembrie 1989 – anul "revoluţiei de catifea" care a dus la dizolvarea statului cehoslovac comunist – a fost ales preşedinte al Conferinţei Superiorilor Majori Călugări din ţara sa, iar din 1992 până în 1996 a fost şi vicepreşedinte al Uniunii Conferinţelor Europene ale Superiorilor Majori Călugări. Apoi a predat Introducere în Sfânta Scriptură şi Antropologie Biblică la Facultatea de Teologie de la Universitatea Palacký din Olomouc, iar din 1990 până în 1998 a făcut parte din Comisia de Acreditare pe lângă Guvern.

Pe 6 iunie 1998, a fost numit episcop de Hradec Králové de către Papa Ioan Paul al II-lea. Pe 26 septembrie, a primit hirotonirea episcopală de la arhiepiscopul Karel Otčenášek, împreună-consacratori cardinalul Miloslav Vlk, arhiepiscop de Praga, şi nunţiul apostolic de atunci, arhiepiscopul Giovanni Coppa (mai târziu cardinal), în catedrala "Sfântul Duh" din Hradec Králové.

După ce a rămas în dieceza sa natală timp de unsprezece ani, a promovat diferite iniţiative, inclusiv fondarea Institutului Teologic şi a Gimnaziului din Skuteč. În 2002, a convocat al doilea Congres Euharistic Diecezan. În timpul mandatului său episcopal, a fost finalizată restaurarea lui "Adalbertinum", în cadrul căruia a fost construită noua bibliotecă episcopală. Pe 10 noiembrie 2004, a publicat noul statut al capitulului catedralei "Sfântul Duh" şi a numit noi canonici. Din 2000 până în 2004, a fost ales vicepreşedinte al Conferinţei Episcopilor Cehi. Pe 6 noiembrie 2004, a fost numit administrator apostolic "sede plena et donec aliter provideatur" al diecezei de Litoměřice de către Papa Wojtyła, funcţie pe care a deţinut-o până pe 22 noiembrie 2008. În anii 2007-2008, a organizat celebrările pentru cel de-al şaptelea centenar al catedralei "Sfântul Duh". Ulterior (2008-2009), a promovat Săptămâna cunoaşterii şi înţelegerii reciproce pentru dialogul ecumenic şi cu toţi cei care îl caută pe Dumnezeu. La 1 iulie 2009, a fondat Tribunalul ecleziastic diecezan.

Pe 13 februarie 2010, Benedict al XVI-lea l-a promovat în funcţia de arhiepiscop de Praga, unde a preluat funcţia pe 10 aprilie. Mare Cancelar al Facultăţii de Teologie de la Universitatea "Carol" din Praga, a fost ales preşedinte al Conferinţei Episcopale Cehe pe 21 aprilie 2010, funcţie pe care a deţinut-o până în 2020. În această calitate, a avut un rol cheie în restituirea bisericilor şi în dialogul public privind locul Bisericii în societate, combinând o credinţă puternică cu curajul civic şi deschiderea către cultură şi către ştiinţă.

Pe 23 decembrie 2011, a prezidat înmormântarea fostului preşedinte ceh Václav Havel, pe care îl cunoscuse personal în închisoare în 1981, în catedrala "Sfântul Vitus".

De-a lungul anilor, a primit numeroase premii şi distincţii, atât din partea instituţiilor civile, cât şi a celor religioase. A fost membru al Forumului de Etică al Republicii Cehe şi al Consiliului Ştiinţific al Facultăţii de Teologie din capitala Cehiei, deţinând şi funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie al Operei Biblice Catolice. Membru al Centrului pentru Studii Biblice şi al Confederaţiei Deţinuţilor Politici, a fost, de asemenea, redactor-şef al revistei "Salve" pentru teologie, cultură şi viaţă spirituală şi a contribuit, de asemenea, la comitetul de redacţie al revistei "Communio".

Preşedinte de onoare al Asociaţiei familie "Sfânta Zdislava", contribuţia sa la traducerea "Bibliei din Ierusalim" în limba cehă, publicată în 2009, pentru care a lucrat timp de treizeci de ani, a fost deosebit de semnificativă. A fost autorul a numeroase cărţi şi articole publicate în reviste şi ziare.

În 2012, a fost creat şi proclamat cardinal de Papa Ratzinger în consistoriul din 18 februarie, cu titlul "Sfinţii Marcelin şi Petru", luând posesia titlului pe 25 noiembrie, în prezenţa, printre alţii, a cardinalului Coppa.

Pe 21 aprilie acelaşi an, Benedict al XVI-lea l-a numit membru al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică şi al Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace.

A participat la conclavul care l-a ales pe Papa Francisc în martie 2013. În martie 2014, Pontiful argentinian l-a confirmat ca membru al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică.

Pe 21 mai 2016, a fost numit de papa trimis special la celebrarea euharistică cu ocazia celei de-a 1700-a aniversări a naşterii Sfântului Martin de Tours, care a avut loc la Szombathely, Ungaria, pe 9 iulie. Pe 25 martie 2017, a prezidat înmormântarea cardinalului Miloslav Vlk, predecesorul său la conducerea arhidiecezei, în catedrala din Praga.

Pe 21 aprilie 2018, tot Papa Francisc l-a numit trimis special la celebrarea celei de-a 1050-a aniversări a primului scaun episcopal pe pământ polonez, desfăşurată la Poznań între 22 şi 24 iunie în acelaşi an.

Pe 13 noiembrie 2019, a însoţit o delegaţie de pelerini cehi la audienţa generală pentru a comemora cea de-a 30-a aniversare a canonizării sfintei Agneza din Boemia.

Acum cinci ani, de Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, a binecuvântat coloana mariană restaurată din piaţa Oraşului Vechi din Praga, în faţa a mii de oameni adunaţi la biserica "Sfânta Maria" din Týn.

Pe 13 mai 2022, a renunţat la conducerea pastorală a arhiepiscopiei mitropolitane de Praga.

Pe 8 iulie 2023, a fost numit trimis special al papei pentru celebrarea încoronării imaginii Maicii Domnului "Tămăduitoarea bolnavilor", venerată încă din secolul al XVI-lea în sanctuarul polonez din Smolice, arhiepiscopia de Poznan, care a avut loc pe 9 septembrie următor.

Tot în iulie 2023, a adresat câteva întrebări Dicasterului pentru Doctrina Credinţei cu privire la administrarea Euharistiei persoanelor divorţate care trăiesc într-o nouă unire, o posibilitate deschisă, deşi cu unele limitări, de exortaţia apostolică Amoris laetitia a Papei Francisc.

Pe 24 octombrie anul următor, la Praga, a participat la ceremonia de semnare a Acordului dintre Sfântul Scaun şi Republica Cehă privind unele chestiuni juridice.

La sfârşitul lunii martie, a însoţit pelerinajul jubiliar naţional la Roma.

Pe 23 august, a fost numit de Leon al XIV-lea trimis special la celebrările centenarului înfiinţării arhiepiscopiei poloneze de Gdańsk, desfăşurate la catedrala din Oliwa pe 14 octombrie. Din cauza spitalizării sale, cardinalul nu a putut participa; cu toate acestea, omilia sa a fost citită de episcopul Wiesław Szlachetka, auxiliar de Gdańsk.

(După L’Osservatore Romano, 4 noiembrie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu