© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Întâlnire cu studenţii cu ocazia Jubileului Lumii Educaţiei (30 octombrie 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Dragi tineri, dragi tinere, bună ziua!

Ce bucurie să vă întâlnesc! Vă mulţumesc! Am aşteptat acest moment cu mare emoţie: compania voastră, de fapt, îmi aminteşte de anii în care predam matematică tinerilor plini de viaţă ca voi. Vă mulţumesc că aţi răspuns în acest fel, că sunteţi astăzi aici, pentru a împărtăşi reflecţiile şi speranţele pe care, prin intermediul vostru, le transmit prietenilor noştri din întreaga lume.

Aş vrea să încep prin a-l aminti pe Pier Giorgio Frassati, un student italian care, după cum ştiţi, a fost canonizat în acest An Jubiliar. Cu sufletul său pasionat pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, acest tânăr sfânt a inventat două fraze pe care le repeta adesea, aproape ca o deviză: "A trăi fără credinţă nu înseamnă a trăi, ci a trăi în mod mediocru" şi, din nou: "Spre înălţimi". Sunt afirmaţii foarte adevărate şi încurajatoare. De aceea, vă spun şi vouă: să aveţi curajul de a trăi în plinătate. Nu vă mulţumiţi cu aparenţe sau cu mode: o existenţă limitată la ceea ce trece nu ne satisface niciodată. În schimb, fiecare să spună în inima sa: "Visez mai mult, Doamne, vreau mai mult: inspiră-mă Tu!". Această dorinţă este forţa voastră şi exprimă bine angajarea tinerilor care proiectează o societate mai bună, una în care refuză să rămână simpli spectatori. Vă încurajez, aşadar, să tindeţi constant "spre înălţime", aprinzând farul speranţei în orele întunecate ale istoriei. Cât de frumos ar fi dacă într-o zi generaţia voastră ar fi recunoscută drept "generaţia plus", amintită pentru impulsul suplimentar pe care veţi şti să-l daţi Bisericii şi lumii.

Aceasta, dragi tineri, nu poate rămâne visul unei singure persoane: aşadar, haideţi să ne unim pentru a-l realiza, mărturisind împreună bucuria de a crede în Isus Cristos. Cum putem realiza acest lucru? Răspunsul este esenţial: prin educaţie, unul dintre cele mai frumoase şi puternice instrumente pentru a schimba lumea.

Acum cinci ani, iubitul Papă Francisc a lansat marele proiect al Pactului Educaţional Global, o alianţă a tuturor celor care, în diferite funcţii, lucrează în domeniul educaţiei şi culturii, pentru a implica generaţiile tinere într-o fraternitate universală. Voi, de fapt, nu sunteţi numai destinatarii educaţiei, ci şi protagoniştii acesteia. De aceea, astăzi vă cer să vă uniţi forţele pentru a deschide o nouă eră educaţională, în care noi toţi - tineri şi bătrâni - să devenim martori credibili ai adevărului şi ai păcii. Din acest motiv vă spun: sunteţi chemaţi să fiţi truth-speakers [vorbitori ai adevărului] şi peace-makers [făcători de pace], oameni de cuvântul şi constructori ai păcii. Implicaţi-i pe cei de vârsta voastră în căutarea adevărului şi cultivarea păcii, exprimând aceste două pasiuni cu viaţa voastră, cu cuvintele şi cu gesturile zilnice.

În acest sens, adaug la exemplul Sfântului Pier Giorgio Frassati o reflecţie a Sfântului John Henry Newman, un sfânt studios care va fi în curând proclamat învăţător al Bisericii. El spunea că ştiinţa se multiplică atunci când este împărtăşită şi că în conversaţia minţilor se aprinde flacăra adevărului. Astfel, adevărata pace se naşte atunci când multe vieţi, precum stelele, se unesc şi formează un desen. Împreună putem forma constelaţii educaţionale, care orientează drumul viitor.

Ca fost profesor de matematică şi fizică, permiteţi-mi să fac nişte calcule cu voi. Poate aveţi un examen la matematică în curând? Să vedem... Ştiţi câte stele există în universul observabil? Este un număr impresionant şi minunat: un sextilion de stele - un 1 urmat de 21 de zerouri! Dacă le-am împărţi între cei 8 miliarde de locuitori ai Pământului, fiecare persoană ar avea sute de miliarde de stele pentru sine. Cu ochiul liber, în nopţile senine, putem vedea aproximativ 5.000 dintre ele. Chiar dacă există miliarde de miliarde de stele, vedem numai constelaţiile cele mai apropiate: totuşi, acestea ne arată o direcţie, ca atunci când navigăm pe mare.

Călătorii au găsit întotdeauna drumul în stele. Marinarii au urmat Steaua Polară; polinezienii au traversat oceanul memorând hărţi stelare. Potrivit fermierilor andini, pe care i-am întâlnit ca misionar în Peru, cerul este o carte deschisă care marchează anotimpurile semănatului, tunderii, ciclurilor vieţii. Chiar şi magii au urmat o stea pentru a ajunge la Betleem şi a-l adora pe Pruncul Isus.

Ca şi ei, şi voi aveţi stele călăuzitoare: părinţii, profesorii, preoţii, prietenii buni, busole pentru a nu vă pierde în evenimentele fericite şi triste ale vieţii. Ca şi ei, sunteţi chemaţi să deveniţi la rândul vostru martori luminoşi pentru cei din jurul vostru. Dar, aşa cum am spus, o stea de una singură rămâne un punct izolat. Când se uneşte cu altele, în schimb, formează o constelaţie, precum Crucea Sudului. Aşa sunteţi voi: fiecare este o stea şi, împreună, sunteţi chemaţi să orientaţi viitorul. Educaţia uneşte persoanele în comunităţi vii şi organizează ideile în constelaţii pline de sens. După cum scrie profetul Daniel, "cei care i-au făcut pe mulţi să fie drepţi vor străluci ca stelele în veci" (Dan 12,3): ce minunat: suntem stele, da, pentru că suntem scântei ale lui Dumnezeu. A educa înseamnă a cultiva acest dar.

Educaţia, de fapt, ne învaţă să privim în sus, tot mai sus. Când Galileo Galilei şi-a îndreptat telescopul spre cer, a descoperit lumi noi: sateliţii lui Jupiter, munţii de pe Lună. Aşa este educaţia: un telescop care vă permite să priviţi dincolo, să descoperiţi ceea ce nu aţi vedea singuri. Aşa că nu vă opriţi să priviţi smartphone-ul şi fragmentele sale foarte rapide de imagini: priviţi spre cer, priviţi în sus.

Dragi tineri, voi înşivă aţi sugerat prima dintre noile provocări care ne implică în Pactul Educaţional Global, exprimând o dorinţă puternică şi clară; aţi spus: "Ajutaţi-ne în educaţia la viaţa interioară". Am fost cu adevărat impresionat de această cerere. Nu este suficient să avem mare ştiinţă, dacă apoi nu ştim cine suntem şi care este sensul vieţii. Fără tăcere, fără ascultare, fără rugăciune, chiar şi stelele se sting. Putem să cunoaştem multe despre lume şi să ignorăm inima noastră: şi voi aţi simţit poate acea senzaţie de gol, de nelinişte care nu ne lasă în pace. În cazurile mai grave, asistăm la episoade de greutăţi, violenţă, intimidare, samavolnicie, chiar şi la tineri care se izolează şi nu mai vor să se conecteze cu ceilalţi. Cred că în spatele acestor suferinţe se află şi golul creat de o societate incapabilă să educe dimensiunea spirituală, nu numai tehnică, socială şi morală a persoanei umane.

În tinereţe, Sfântul Augustin a fost un om strălucit, dar profund nemulţumit, aşa cum citim în autobiografia sa, Confesiunile. A căutat peste tot, între carieră şi plăceri, şi a intrat în tot felul de necazuri, dar nu a găsit niciodată nici adevărul, nici pacea. Până când l-a descoperit pe Dumnezeu în propria inimă, scriind o frază foarte densă, care este valabilă pentru noi toţi: "Inima mea este neliniştită până când se odihneşte în tine". Aşadar, iată ce înseamnă a educa la viaţa interioară: a asculta neliniştea noastră, a nu fugi de ea şi a nu o îndesa cu ceea ce nu satură. Dorinţa noastră de infinit este busola care ne spune: "Nu te mulţumi, eşti făcut pentru ceva mai mare", "nu trăi în mod mediocru, ci trăieşte".

A doua dintre noile provocări educaţionale este o angajare care ne atinge în fiecare zi şi în care voi sunteţi maeştri: educaţia la digital. Trăiţi în interiorul ei, şi acesta nu este un lucru rău: există oportunităţi enorme de studiu şi comunicare. Dar nu lăsaţi algoritmul să scrie istoria voastră! Fiţi voi autorii: folosiţi tehnologia cu înţelepciune, dar nu lăsaţi ca tehnologia să vă folosească.

Inteligenţa artificială este, de asemenea, o mare inovaţie - una dintre rerum novarum, adică lucrurile noi - ale timpului nostru. Totuşi, nu este suficient să fim "inteligenţi" în realitatea virtuală; trebuie să fim umani cu ceilalţi, cultivând inteligenţa emoţională, spirituală, socială şi ecologică. De aceea, vă spun: educaţi-vă pentru a umaniza digitalul, construindu-l ca un spaţiu al fraternităţii şi al creativităţii, nu o cuşcă în care să ne încuiem, nu o dependenţă sau o evadare. În loc să fiţi turişti ai internetului, fiţi profeţi în lumea digitală!

În acest sens, avem în faţă un exemplu foarte actual de sfinţenie: Sfântul Carlo Acutis. Un tânăr care nu a devenit sclav al internetului, ci l-a folosit cu pricepere pentru bine. Sfântul Carlo a combinat credinţa sa frumoasă cu pasiunea pentru informatică, creând un site web despre miracolele euharistice şi făcând astfel din internet un instrument pentru a evangheliza. Iniţiativa sa ne învaţă că digitalul este educativ atunci când nu ne închide în noi înşine, ci ne deschide către ceilalţi: atunci când nu te pune pe tine în centru, ci te concentrează asupra lui Dumnezeu şi asupra celorlalţi.

Preaiubiţilor, am ajuns în sfârşit la a treia mare provocare nouă pe care v-o încredinţez astăzi, care se află în centrul noului Pact Educaţional Global: educaţia la pace. Vedeţi clar cum viitorul nostru este ameninţat de război şi de ura care despart popoarele. Poate fi schimbat acest viitor? Cu siguranţă! Cum? Cu o educaţie la pace care este dezarmată şi dezarmantă. Nu este suficient, de fapt, să reducem la tăcere armele: trebuie să dezarmăm inimile, renunţând la orice violenţă şi vulgaritate. În acest fel, o educaţie dezarmantă şi dezarmată creează egalitate şi creştere pentru toţi, recunoscând demnitatea egală a fiecărui tânăr şi tinere, fără a-i împărţi vreodată pe tineri între câţiva privilegiaţi care au acces la şcoli foarte scumpe şi mulţi care nu au acces la educaţie. Cu mare încredere în voi, vă invit să fiţi făcători de pace înainte de toate acolo unde trăiţi, în familie, la şcoală, în sport şi printre prieteni, mergând în întâmpinarea celor care provin din alte culturi.

Pentru a încheia, preaiubiţilor, să nu vă fixaţi privirea asupra stelelor căzătoare, cărora le sunt încredinţate dorinţe fragile. Priviţi şi mai sus, către Isus Cristos, "soarele dreptăţii" (cf. Lc 1, 78), care vă va călăuzi mereu pe cărările vieţii.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu