© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Angelus (26 octombrie 2025)

Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Evanghelia de astăzi (cf. Lc 18,9-14) ne prezintă două personaje, un fariseu şi un vameş, care se roagă în templu.

Primul se laudă cu o lungă listă de merite. Săvârşeşte multe fapte bune şi, din acest motiv, se simte mai bun decât ceilalţi, pe care îi judecă în mod dispreţuitor. Stă în picioare, cu capul sus. Atitudinea sa este evident îngâmfată: denotă o respectare exactă a Legii, da, dar săracă în iubire, alcătuită din "a da" şi din "a avea", din datorii şi credite, lipsită de milostivire.

Şi vameşul se roagă, dar într-un mod foarte diferit. Are multe motive pentru care să obţină iertare: este un vameş plătit de Imperiul Roman, iar munca sa este sub contract care îi permite să speculeze pe venituri pe cheltuiala propriilor compatrioţi. Totuşi, la sfârşitul parabolei, Isus ne spune că el, dintre cei doi, el este cel care se întoarce acasă "justificat", adică iertat şi reînnoit de întâlnirea sa cu Dumnezeu. De ce?

Înainte de toate, vameşul are curajul şi umilinţa de a se prezenta în faţa lui Dumnezeu. Nu se închide în lumea sa, nu se resemnează cu răul pe care l-a făcut. Părăseşte locurile în care este temut, în siguranţă, protejat de puterea pe care o exercită asupra altora. Vine la templu singur, fără însoţitor, chiar cu preţul de a înfrunta privirile dure şi judecăţilor tăioase, şi stă în faţa Domnului, în spate, cu capul plecat, rostind câteva cuvinte: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul" (v. 13).

Astfel, Isus ne dă un mesaj puternic: nu prin etalarea propriilor merite suntem mântuiţi, nici prin ascunderea propriilor greşeli, ci prezentându-ne cu sinceritate, aşa cum suntem, în faţa lui Dumnezeu, a noastră înşine şi a celorlalţi, cerând iertare şi încredinţându-ne harului Domnului.

Comentând acest episod, Sfântul Augustin îl compară pe fariseu cu un bolnav care, de ruşine şi mândrie, îşi ascunde rănile de doctor, iar pe vameş cu un altul care, cu umilinţă şi înţelepciune, îşi dezgoleşte rănile în faţa doctorului, oricât de urâte ar fi acestea, cerându-i ajutor. Şi conchide: "Nu este de mirare [...] că acel vameş, căruia nu i-a fost ruşine să-şi arate partea bolnavă, s-a întors [...] vindecat" (Sermo 351,1).

Iubiţi fraţi şi surori, să facem şi noi la fel. Să nu ne fie frică să ne recunoaştem greşelile, să le demascăm, asumându-ne responsabilitatea pentru ele şi încredinţându-le milostivirii lui Dumnezeu. Astfel va putea creşte în noi şi în jurul nostru Împărăţia sa, care nu aparţine celor mândri, ci celor umili şi care se cultivă, în rugăciune şi în viaţă, prin onestitate, iertare şi recunoştinţă.

Să cerem Mariei, model de sfinţenie, ca să ne ajute să creştem în aceste virtuţi.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Sunt aproape cu afect de populaţiile din estul Mexicului, afectate de inundaţiile din ultimele zile. Mă rog pentru familii şi pentru toţi cei care suferă din cauza acestui dezastru şi încredinţez Domnului, prin mijlocirea Sfintei Fecioare, sufletele celor decedaţi.

Rugăciunea noastră pentru pace continuă neîncetat, îndeosebi prin recitarea comunitară a Sfântului Rozariu. Contemplând misterele lui Cristos împreună cu Fecioara Maria, ne însuşim suferinţa şi speranţa copiilor, mamelor, taţilor, bătrânilor victime ale războaielor... Şi din această mijlocire a inimii se nasc atâtea gesturi de caritate evanghelică, de apropiere concretă, de solidaritate... Tuturor celor care, în fiecare zi, cu perseverenţă încrezătoare, duc mai departe acest angajare, le repet: "Fericiţi făcătorii de pace"!

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din multe părţi ale lumii, în special pe cei din Logroño, Spania, San Pedro del Paraguay, Recreio (Brazilia) şi cubanezii rezidenţi în Europa.

Salut, de asemenea, credincioşii din Ginosa, Genova, Corato, Fornovo San Giovanni, Milano, San Giovanni Ilarione, Porto Legnago, tinerii din Scicli, candidaţii la mir din Dieceza de Saluzzo, Surorile Reparatoare ale Preasfintei Inimi, care celebrează a 150-a aniversare de la întemeiere, grupul din Comuniune şi Eliberare din Pavia şi corul polifonic din Milazzo.

Vă mulţumesc tuturor! Duminică frumoasă!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu