© Vatican Media

Istoria părintelui Salvatore Di Fazio, de la programator informatician la preot

În slujba evangheliei în lumea digitală

De la un programator informatician crescut într-un mediu ateu - şi cu o carieră de succes care l-a dus la muncă în Elveţia, Anglia şi Statele Unite - la un preot dominican angajat în cercetarea despre inteligenţa artificială, în lumina doctrinei catolice şi în evanghelizarea în lumea digitală. Aceasta este istoria vieţii fratelui Salvatore Di Fazio, o istorie de convertire în care Sfântul Rozariu joacă un rol crucial şi care începe cu convertirea părinţilor săi, aşa cum povesteşte el însuşi, amintind cum era viaţa sa înainte de întâlnirea cu Domnul. "Pentru a înţelege viaţa mea înainte de convertire, este necesar să pornim de la originile mele: o familie atee din Palermo, unde părinţii mei amestecau în mod nonşalant sacrul cu profanul. Am fost botezat, de exemplu, nu din credinţă, ci pentru că acesta era obiceiul în anii 1980, cam cum mulţi astăzi se căsătoresc în biserică din pură tradiţie. Am crescut în acest mediu până la vârsta de doisprezece ani, când tatăl meu a început un drum de convertire. Datorită şi sprijinului mamei mele şi îndrumării a doi preoţi, părintele Matteo La Grua şi părintele Pacrazio Donneschi, amândoi s-au reapropiat de Dumnezeu. Prin urmare, părinţii mei m-au încurajat să frecventez cercurile de tineret ale credinţei", aminteşte fratele Salvatore.

"Aşa că am început să particip la grupul Tineretului Franciscan din Parohia «Preasfânta Inimă», aceeaşi în care lucra părintele Matteo La Grua, şi în acelaşi timp am participat la grupul Reînnoirea în Duh (RnS) condus de părintele Pancrazio. La Tineretul Franciscan, mi-am făcut primii prieteni extra-curriculari, dar am experimentat şi un prim sentiment de singurătate, văzându-i pe mulţi dintre colegii mei deja logodiţi. După aproximativ patru ani, am întâlnit o fată apropiată grupului Tineretului Franciscan. Relaţia noastră s-a complicat imediat: ea şi familia ei erau «creştini cu numele», botezaţi, dar departe de a fi practicanţi şi fără a arăta vreun interes pentru credinţă. Această relaţie, care a durat zece ani, m-a determinat să mă adaptez progresiv la viziunea lor asupra vieţii, distanţându-mă de cea a familiei mele. Am încetat să mă spovedesc, rugăciunea a devenit din ce în ce mai rară şi am abandonat Liturghia de duminică. Istoria noastră, care a inclus o perioadă de convieţuire, s-a încheiat lăsând răni pe care, în opinia mea, le-am fi putut evita, urmând învăţăturile lui Cristos", observă fratele Salvatore, subliniind că, spre sfârşitul relaţiei, a pus stăpânire o profundă nelinişte interioară.

"Iniţial, am căutat eliberarea în cumpărături compulsive, de la motociclete la haine, în kung fu competitiv şi într-o carieră care m-a dus în Elveţia, Anglia şi America. Dar nici măcar acest lucru nu a fost suficient. Într-o zi, o cunoştinţă mi-a spus: «Din moment ce ai încercat totul, de ce nu te rogi Rozariul?». Amintindu-mi că mă rugam Rozariul când eram copil cu părinţii mei, am decis să încerc. Am început să mă rog Rozariul în fiecare zi, iniţial cu speranţa de a mă împăca cu prietena mea. Această practică, însă, mi-a dat forţa să apropii din nou de spovadă după zece ani. În acel sacrament, Domnul m-a ajutat să înţeleg răul comis şi drumul schimbării pe care trebuia să-l întreprind. În următoarele şase luni, transformarea mea a fost atât de evidentă încât şi prietenii noştri au observat-o. Ea, însă, a decis să mă părăsească. De data aceasta, însă, eu am fost cel care a refuzat să-l abandoneze pe Domnul", remarcă preotul. În anii următori, mânat de dorinţa de a urma un parcurs similar cu cel al tatălui său - adică să se căsătorească şi să devină diacon - s-a înscris la Institutul de Ştiinţe Religioase de la Universitatea "Sfânta Cruce" din Roma.

"Într-o seară, însă, m-am întrebat dacă sunt capabil să-mi schimb viaţa în mod mai radical. Mi-am amintit de imaginea Sfintei Fecioare Maria din Pompei, o pictură care atârna la intrarea în casa bunicii mele. Mi-am dat seama că nu-i cunoşteam pe sfinţii de la picioarele ei şi, făcând nişte cercetări, i-am descoperit pe Sfântul Dominic şi pe Sfânta Ecaterina de Siena. Prin intermediul site-ului amicidomenicani.it şi al operei părintelui Angelo Bellon, am început să dezvolt o pasiune pentru spiritualitatea dominicană. Între timp, din motive de serviciu, m-am mutat la Londra. Atunci, cu ajutorul părintelui meu spiritual, am decis să fac un discernământ vocaţional cu părintele Angelo Bellon. Şi în timpul unei reculegeri de o săptămână trăită în mănăstire, intensul meu tumult interior s-a calmat. Cu o oarecare teamă, dar încurajat de părintele Angelo, i-am contactat pe fraţii dominicani din nordul Italiei. Am început lunile de aspirandat, o perioadă de probă trăită în deplină libertate, iar de acolo, parcursul a continuat cu pre-noviciatul în 2014, studiile, până când am ajuns la Roma pentru a-l sluji pe Maestrul Ordinului şi a completa formarea mea academică la Sfânta Cruce", relatează fratele Salvatore, care a fost hirotonit preot pe 18 iunie 2022 şi care astăzi îşi pune vasta experienţă în domeniul informaticii în slujba Bisericii în era inteligenţei artificiale.

"La «Sfânta Cruce», am avut plăcerea de a-l întâlni pe părintele José María Galván, cu care am început un proiect de cercetare pentru licenţa despre inteligenţă artificială şi doctoratul despre tehnologie. Publicarea documentului Antiqua et Nova de către Dicasterul pentru Doctrina Credinţei şi Dicasterul pentru Cultură şi Educaţie a fost, pentru mine şi pentru părintele Galván, o confirmare importantă". Într-adevăr, se pot observa multe elemente comune între conţinuturile documentului şi cele ale tezei de licenţă a părintelui Salvatore, susţinută în iulie 2024: "A fost îmbucurător să constat o astfel de convergenţă de gândire. În prezent, îmi finalizez doctoratul sub supravegherea părintelui Galván. Teza îşi propune să fie un punct de plecare pentru crearea unui manual de tehno-etică catolică bazat pe gândirea tomistă. Bazându-mă pe munca de douăzeci de ani a părintelui Galván, am dezvoltat o contribuţie originală la acest manual, pe care sper să-l public până în 2027. Obiectivul este de a oferi un instrument de discernământ pentru a evalua dacă un produs tehnologic este mai aproape de Arca lui Noe, un mijloc tehnic de mântuire pentru omenire, sau de un nou Turn Babel, cauză de diviziune între popoare", explică preotul, care duce înainte şi un proiect de evanghelizare în lumea digitală.

"Proiectul de evanghelizare digitală s-a născut la începutul anului 2023 ca o sinteză naturală a călătoriei mele în lumea informatică. Am început - explică preotul - cu cateheze pentru un grup închis, compus de la 20 până la 50 de persoane. Ne întâlneam prin apel video pentru a discuta teme de doctrină sau pentru a propune scurte meditaţii despre Cuvânt. În acei ani, canalul se numea 30mindomenicano, inspirat de ideea că fiecare cateheză ar trebui să dureze maximum 30 de minute. În timp, am deschis canalul către un public mai larg, menţinând accentul doctrinal şi catehetic, un stil care poate că nu este pe placul tuturor. Între timp, am început să încerc să intru în dialog cu cei care nu cred, folosind jocurile video online ca punct de contact. Aşa că am decis să schimb numele canalului în BlackPraedicator şi am adăugat mărturii şi recenzii de cărţi. Astăzi suntem aproximativ 500 de persoane. Încă un număr mic, având în vedere cifrele de pe internet, dar pentru noi este deja o mică realizare", conchide fratele Salvatore.

Alvaro Vargas Martino

(După L'Osservatore Romano, 9 octombrie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu