© Vatican Media

Vocile tinerilor în inima papilor

Cu ocazia Jubileului tinerilor, programat la Roma între 28 iulie şi 3 august, reparcurgem câteva reflecţii ale pontifilor, în perioada jubiliară, despre noile generaţii: vise, angoase şi speranţe în lumina evangheliei.

Celebrări, întâlniri şi momente de sărbătoare în care răsună voci şi speranţe în mai multe limbi şi din fiecare colţ al lumii. Jubileul tinerilor, programat la Roma între 28 iulie şi 3 august, este şi o oportunitate extraordinară pentru a face un pelerinaj la Porţile Sfinte, de a primi indulgenţa jubiliară primind sacramentul Reconcilierii şi de a-l întâlni pe Papa Leon al XIV-lea la Veghea de rugăciune de sâmbătă, 2 august, şi la Liturghia de duminică, 3 august, la Tor Vergata. Este un eveniment în care credinţa îmbrăţişează îndoielile, speranţele, neliniştile şi visele celor chemaţi să întrezărească şi să construiască viitorul. În timpul Anului Sfânt, vocile papilor se împletesc adesea cu cele ale noilor generaţii. Privind la magisteriul pontifical, se găsesc multiple idei şi reflecţii, mereu actuale, care depăşesc contextul lor istoric. Restrângând atenţia la istoria recentă şi la Jubileele trăite de pontifi, Anul Sfânt de după Cel de-al Doilea Război Mondial este pentru tineri un moment în care să poată privi orizontul cu ochi noi, în pofida întunericului care a învăluit lumea.

Curajul tinerilor

Jubileul din 1950 este o extraordinară lumină de speranţă după devastările uriaşe ale Celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru a asigura primirea a milioane de pelerini, a fost emis un paşaport special valabil în teritoriul italian: "Carta pelerinului". Trei milioane de credincioşi ajung la Roma, iar în timpul Anului Sfânt sunt organizate numeroase întâlniri dedicat, în mod deosebit, tinerilor. Într-o lume încă marcată de rănile sfâşietoare ale conflictului, reflecţiile şi discursurile lui Pius al XII-lea se rotesc mai ales în jurul cuvântului "pace". Pentru Papa Pacelli, participarea tinerilor la viaţa publică este crucială pentru a asigura că sămânţa binelui comun a prins rădăcini în societate. În mesajul său radiofonic pentru Crăciunul din 1950, papa subliniază că noile generaţii au nevoie de exemple iluminante: este nevoie de guvernanţi care nu restrâng vederile lor, ci ştiu să îşi lărgească orizonturile pentru binele tuturor.

Popoarele se pot aştepta la pacea internă numai de la oameni, conducători sau conduşi, lideri sau adepţi, care, apărându-şi interesele particulare şi propriile opinii, nici nu persistă, nici nu-şi îngustează vederile, ci ştiu să-şi lărgească orizonturile şi să-şi ridice scopurile spre binele tuturor. Dacă în multe ţări se deplânge o lipsă deplorabilă de participare a generaţiilor tinere la viaţa publică, nu este oare cauza şi faptul că li s-a oferit prea puţin sau prea rar exemplul strălucitor şi fascinant al unor oameni precum aceia pe care tocmai i-am descris?

Chiar şi în vremuri dificile, chinuite de mizeriile războiului, tinerii şi-au arătat curajul. Papa Pius al XII-lea a amintit acest lucru când s-a întâlnit cu o organizaţie de tineret, Asociaţia Ghizilor Italieni, pe 5 ianuarie 1950, în timpul pelerinajului lor la Roma.

Sub ochii noştri, ca să spunem aşa, voi aţi semănat cu curaj această sămânţă. Sub ochii noştri, când ceremoniile publice nu erau permise în Roma ocupată, voi aţi rostit prima voastră "Promisiune" în cotloanele sacre ale Cimitirului Priscillei. Spiritul catacombelor şi conştiinţa prezentului, a zilei de azi, s-au contopit atunci în sufletele voastre tinere într-o uniune indisolubilă şi rodnică, sub privirea Maicii Domnului şi ocrotirea Sfântului Gheorghe, cavalerul sfânt... Tineretului de astăzi îi va reveni direcţia şi responsabilitatea zilei de mâine. Trăiţi-vă ziua de azi în prezenţa continuă, neîntreruptă vreodată a lui Dumnezeu. Numai aşa veţi contribui la crearea pentru Biserică, pentru patrie, pentru fraţii voştri şi surorile voastre, pentru voi înşivă, a unui viitor în care demonul urii şi al discordiei, al necurăţiei şi al minciunii, va face loc îngerului adevărului şi al păcii.

Puternici în credinţă

Jubileul din 1975 este Anul Sfânt al reînnoirii şi al reconcilierii, al douăzeci şi cincilea Jubileu din istoria Bisericii, convocat de Papa Paul al VI-lea la zece ani după încheierea Conciliului al II-lea din Vatican. Pe 9 martie, Papa Paul al VI-lea s-a întâlnit cu mai multe grupuri de pelerini veniţi la Roma pentru Jubileu. Pontiful îndeamnă, în special pe tineri, să rămână tari în credinţă. Acest dar, subliniază papa, "nu se epuizează într-o adeziune pur exterioară şi pasivă; ci cere un efort continuu de aprofundare şi de maturizare".

De aceea, vă vom repeta îndemnul Sfântului Apostol Petru: "Fiţi tari în credinţă" (1Pt 5,9). Nu putem fi slabi. Iată amintirea specială pe care ne place să v-o lăsăm în acest Jubileu din 1975. Este o invitaţie pe care o propunem tuturor, dar în mod deosebit tinerilor - şi sunteţi atâţia prezenţi aici în mijlocul vostru - pentru că pe tineri, pe generozitatea lor şi pe energiile lor proaspete se întemeiază viitorul Bisericii şi al societăţii.

Jubileul vrea să fie înainte de toate să fie o trezire interioară, o căutare de sine. Pentru noile generaţii, este vorba despre conştientizarea, în primul rând, a propriei identităţi. În omilia din timpul Liturghiei din Duminica Floriilor din 23 martie 1975, Papa Paul al VI-lea le-a cerut tinerilor să nu rămână pe margine, ci să fie purtători ai bucuriei creştine: "Sunteţi aici ca reprezentanţi tipici ai timpului nostru, ca protagonişti ai generaţiei voastre; nu atât ca spectatori, invitaţi şi asistenţi pasivi, cât ca actori şi factori ai fenomenului caracteristic tinereţii voastre". Jubileul din 1975 a fost o perioadă marcată de o nelinişte tinerească crescândă. O perioadă, precum cea actuală, în care simţim urgenţa unei referinţe la conştiinţa interioară, la credinţă.

Şi voi, tineri ai acestui moment istoric şi spiritual critic, asemenea celor de Duminica Floriilor din Ierusalim, doriţi să-l recunoaşteţi pe Isus ca Mesia, drept Cristos Domnul, centrul şi piatra de temelie a vieţii voastre? Doriţi cu adevărat să-l plasaţi în vârful credinţei voastre şi al bucuriei voastre? Este vorba de a ieşi din acea stare de îndoială, de incertitudine, de ambiguitate în care se află şi se agită adesea atât de mulţi tineri contemporani. Este vorba despre a depăşi faza crizei spirituale, caracteristică adolescenţei în tranziţia ei către tinereţe şi apoi de la tinereţe la maturitate; o criză de idei, o criză de credinţă, o criză de orientare morală, o criză de siguranţă cu privire la semnificaţia şi valoarea vieţii. Câţi tineri cresc cu ochii închişi, sau cel puţin cu o perspectivă mioapă, în ceea ce priveşte direcţia spirituală şi socială a drumului lor spre viitor? Prospeţimea forţelor tinereşti şi stimularea instinctelor vitale imprimă, într-adevăr, o energie mişcării lor libere, o vioiciune comportamentelor lor; dar ştiu ei încotro se îndreaptă, în ce merită să-şi angajeze propria existenţă?

Voci profetice

Celebrarea cu tinerii în Duminica Floriilor din 1984 a fost, potrivit L'Osservatore Romano, "cea mai semnificativă şi cea mai solemnă din întregul Jubileu" al Răscumpărării. Adresându-se în Piaţa "Sfântul Petru" la peste 30.000 de tineri din 45 de ţări, Papa Ioan Paul al II-lea reafirmă originalitatea mesajului creştin: a-l avea pe Isus ca model de viaţă înseamnă a întrupa, în viaţa de fiecare zi, planul pe care Dumnezeu îl are pentru fiecare om. Pentru Papa Wojtyła, tinerilor "le revine un fel de funcţie profetică:

Voi puteţi desfăşura o acţiune de denunţare împotriva relelor de astăzi vorbind, înainte de toate, împotriva acelei "culturi a morţii" răspândite care, cel puţin în anumite contexte etnico-sociale (din fericire, nu peste tot), pare a fi o pantă alunecoasă periculoasă a declinului şi ruinării. Iată, a reacţiona la această cultură este dreptul şi datoria voastră: voi trebuie să apreciaţi şi să vă străduiţi mereu să-i faceţi pe ceilalţi să aprecieze viaţa, respingând acele încălcări sistematice care încep cu suprimarea copilului nenăscut, se dezvoltă cu nenumăratele violenţe ale războaielor, duc la excluderea persoanelor cu dizabilităţi şi a bătrânilor, pentru a ajunge la soluţia finală a eutanasiei.

În anul 2000, Anul Marelui Jubileu, peste două milioane de tineri îl întâlnesc pe Papa Ioan Paul al II-lea la Tor Vergata. Este punctul culminant al Celei de-a XV-a Zile Mondiale a Tineretului. "Viitorul este realitate", se arată pe titlul ziarului L'Osservatore Romano. Viitorul, se citeşte pe prima pagină a ziarului Sfântului Scaun în ediţia din 20 august, "are chipul curat şi privirea radiantă" a tinerilor care "au pornit la drum în primele ore ale zilei de sâmbătă, 19 august, pe când era încă întuneric". În acea veghe de neuitat, pontiful aminteşte de umbrele care, ca şi astăzi, zguduie diferite regiuni ale pământului.

Mă gândesc, de asemenea, la cei care lucrează pentru pace şi văd noi focare de război născându-se şi dezvoltându-se în diferite părţi ale lumii; mă gândesc la cei care lucrează pentru libertatea omului şi îi văd încă înrobiţi de ei înşişi şi de ceilalţi; mă gândesc la cei care luptă pentru ca viaţa umană să fie iubită şi respectată şi trebuie să fie martori la frecvente atentate împotriva ei, împotriva respectului pe care îl merită. Dragi tineri, este greu să credem într-o lume ca aceasta? Este greu să crezi în anul 2000? Da! Este greu. Este greu, dar cu ajutorul harului este posibil, aşa cum i-a explicat Isus lui Petru: "Nu carnea sau sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri" (Mt 16,17). În această seară, vă voi înmâna Evanghelia. Este darul pe care papa vi-l lasă la această veghe de neuitat.

A iubi înseamnă a dărui

E greu a crede şi e greu şi a iubi. Jubileul Milostivirii - care a început pe 8 decembrie 2015 - este un timp de har, pace şi de convertire pentru toţi, mici şi mari. Cu ocazia Jubileului adolescenţilor şi adolescentelor, pe 24 aprilie 2016, Papa Francisc aminteşte în mod special "o muncă de toate zilele: a învăţa să iubim".

Înainte de toate, a iubi este frumos, este calea pentru a fi fericiţi. Însă nu este uşor, este angajant, costă oboseală. Să ne gândim, de exemplu, când primim un cadou: asta ne face fericiţi, însă pentru a pregăti cadoul acela nişte persoane generoase au dedicat timp şi angajare şi astfel, dăruindu-ne ceva, ne-au dăruit şi un pic din ele însele, ceva de care au ştiut să se priveze. Să ne gândim şi la darul pe care părinţii şi animatorii voştri vi l-au oferit, permiţându-vă să veniţi la Roma pentru acest Jubileu dedicat vouă. Au proiectat, au organizat, au pregătit totul pentru voi şi acest lucru le dădea bucurie, chiar dacă renunţau la o călătorie pentru ei. Aceasta este concreteţea iubirii. De fapt a iubi înseamnă a dărui, nu numai ceva material, ci ceva din ei înşişi: propriul timp, propria prietenie, propriile capacităţi.

În timpul Jubileului Milostivirii, unul dintre evenimentele centrale este Ziua Mondială a Tineretului, care are loc în Polonia. "Dragi tineri - afirmă Papa Francisc în timpul Liturghiei din 31 iulie 2016 - aţi venit la Cracovia pentru a-l întâlni pe Isus".

Dragi tineri, nu vă ruşinaţi să-i duceţi totul, în special slăbiciunile, trudele şi păcatele în Spovadă: El va şti să vă surprindă cu iertarea sa şi cu pacea sa. Nu fie frică să-i spuneţi "da" cu tot elanul inimii, să-i răspundeţi cu generozitate, să-l urmaţi! Nu lăsaţi să vi se anestezieze sufletul, ci tindeţi spre ţinta iubirii frumoase, care cere şi renunţare, şi un "nu" puternic spus dopingului succesului cu orice preţ şi drogului de a vă gândi numai la sine şi la propriile comodităţi.

Întâlnirea cu Isus. Aceasta este invitaţia pe care papii o reînnoiesc cu forţă, nu numai tinerilor, în special în timpul Jubileului. În această întâlnire cu Fiul lui Dumnezeu, omul poate trăi cu adevărat cu bucurie, poate experimenta bucuria deplină. Şi îmbrăţişarea noilor generaţii de către Leon al XIV-lea, cu ocazia evenimentului jubiliar de la Roma, din 28 iulie până în 3 august, este ritmată de acest plan tridimensional, care uneşte vocea papei, cea a tinerilor şi privirea Tatălui.

Amedeo Lomonaco

(După Vatican News, 27 iulie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu