© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat participanţilor la Jubileul Guvernanţilor (21 iunie 2025)

Doamnă preşedinte al Consiliului de Miniştri şi domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor al Republicii Italiene,
Doamnă preşedinte şi domnule secretar general al Uniunii Interparlamentare,
Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor academice şi lideri religioşi,

Mă bucur că ne putem întâlni în contextul Conferinţei Uniunii Interparlamentare, în timpul actualului Jubileu al Guvernanţilor. Adresez un salut călduros membrilor delegaţiilor care provin din şaizeci şi opt de ţări diferite şi, în mod special, preşedinţilor respectivelor instituţii parlamentare.

Politica a fost pe bună dreptate definită drept "cea mai înaltă formă de caritate", citându-l pe Papa Pius al XI-lea (Discurs către Federaţia Universitară Catolică Italiană, 18 decembrie 1927). Într-adevăr, dacă luăm în considerare slujirea pe care viaţa politică o aduce societăţii şi binelui comun, aceasta poate fi cu adevărat văzută ca un act de iubire creştină, care nu este niciodată o simplă teorie, ci întotdeauna un semn concret şi o mărturie a grijii constante a lui Dumnezeu faţă de binele familiei noastre umane (cf. Francisc, Scrisoarea enciclică Fratelli tutti, 176-192).

În acest sens, aş dori să vă împărtăşesc în această dimineaţă trei consideraţii pe care le consider importante în contextul cultural actual.

Prima priveşte responsabilitatea voastră de a promova şi a proteja, independent de orice interes special, binele comunităţii, binele comun, în special apărând pe cei vulnerabili şi marginalizaţi. Aceasta ar însemna, de exemplu, să lucraţi pentru a depăşi disproporţia inacceptabilă dintre imensa bogăţie concentrată în mâinile câtorva şi săracii lumii (cf. Leon al XIII-lea, Enciclica Rerum novarum, 15 mai 1891, 1). Cei care trăiesc în condiţii extreme strigă să-şi facă glasul auzit şi adesea nu găsesc urechi dispuse să le asculte apelul. Acest dezechilibru generează situaţii de nedreptate persistentă, care duc uşor la violenţă şi, mai devreme sau mai târziu, la tragedia războiului. O politică solidă, pe de altă parte, promovând distribuirea echitabilă a resurselor, poate oferi un serviciu eficient armoniei şi păcii atât pe plan intern, cât şi internaţional.

A doua reflecţie a mea se referă la libertatea religioasă şi la dialogul interreligios. Acest domeniu a căpătat o importanţă sporită în prezent, iar viaţa politică poate realiza multe prin favorizarea condiţiilor ca să existe o libertate religioasă autentică şi ca să se poată dezvolta o întâlnire respectuoasă şi constructivă între diferite comunităţi religioase. Credinţa în Dumnezeu, cu valorile pozitive care derivă din ea, este o sursă imensă de bunătate şi adevăr pentru viaţa indivizilor şi a comunităţilor. Sfântul Augustin a vorbit despre necesitatea trecerii de la amor sui - iubirea de sine egoistă, mioapă şi distructivă - la amor Dei - o iubire liberă şi generoasă, înrădăcinată în Dumnezeu şi care duce la dăruirea de sine. Această trecere, a învăţat el, este esenţială pentru construirea lui civitas Dei, o societate a cărei lege fundamentală este caritatea (cf. De civitate Dei, XIV, 28).

Pentru a avea un punct de referinţă comun în activitatea politică şi pentru a nu exclude a priori orice luare în considerare a transcendentului în procesele decizionale, ar fi util să căutăm un element care să-i unească pe toţi. În acest scop, un punct de referinţă esenţial este legea naturală, scrisă nu de mâini omeneşti, ci recunoscută ca validă în toate timpurile şi locurile, care îşi găseşte argumentul cel mai plauzibil şi convingător în natura însăşi. În cuvintele lui Cicero, deja un exponent autorizat al acestei legi în antichitate, citez din De re publica: "Legea naturală este raţiunea dreaptă, conformă cu natura, universală, constantă şi eternă, care, prin poruncile sale, ne invită să facem ceea ce este drept şi, prin interdicţiile sale, ne descurajează de la rău... Nicio modificare nu poate fi adusă acestei legi, nici vreo parte din ea nu poate fi înlăturată, nici nu poate fi abolită cu totul; nici de Senat, nici de popor nu ne putem elibera de ea şi nici nu este necesar să căutăm comentatorul sau interpretul ei. Şi nu va exista nicio lege la Roma, nicio lege la Atena, nicio lege acum, nicio lege mai târziu; ci o singură lege veşnică şi neschimbătoare va guverna toate popoarele în toate timpurile" (III, 22).

Legea naturală, care este universal valabilă, independent de şi deasupra altor credinţe mai discutabile, constituie busola după care ne orientăm în legislaţie şi acţiune, în special în ceea ce priveşte problemele etice delicate şi presante care, astăzi mai mult decât în trecut, privesc viaţa personală şi intimitatea.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, aprobată şi proclamată de Naţiunile Unite la 10 decembrie 1948, face acum parte din patrimoniul cultural al umanităţii. Acest text, care este întotdeauna relevant, poate contribui în mare măsură la plasarea persoanei umane, în integritatea sa inviolabilă, la temelia căutării adevărului, redând astfel demnitatea celor care nu se simt respectaţi în fiinţa lor cea mai profundă şi în dictatele conştiinţei lor.

Aceasta ne aduce la o a treia consideraţie. Gradul de civilizaţie atins în lumea noastră şi obiectivele pe care aveţi sarcina de a le atinge se confruntă acum cu o provocare majoră sub forma inteligenţei artificiale. Aceasta este o dezvoltare care va fi cu siguranţă de mare ajutor societăţii, cu condiţia ca utilizarea ei să nu submineze identitatea şi demnitatea persoanei umane şi libertăţile sale fundamentale. În special, nu trebuie uitat că inteligenţa artificială funcţionează ca un instrument pentru binele fiinţelor umane, nu pentru a le diminua, nu pentru a le înlocui. Ceea ce se conturează este, de fapt, o provocare semnificativă, una care necesită multă atenţie şi previziune pentru a proiecta, şi în contextul unor noi scenarii, stiluri de viaţă sănătoase, echitabile şi corecte, în special pentru binele generaţiilor tinere.

Viaţa noastră personală are o valoare mai mare decât orice algoritm, iar relaţiile sociale necesită spaţii de dezvoltare care depăşesc cu mult tiparele limitate pe care orice maşină fără suflet le poate pre-configura. Să nu uităm că, deşi capabilă să stocheze milioane de date şi să răspundă la multe întrebări în câteva secunde, inteligenţa artificială rămâne înzestrată cu o "memorie statică" care nu este în niciun fel comparabilă cu cea a fiinţelor umane. Memoria noastră, în schimb, este creativă, dinamică, generativă, capabilă să unească trecutul, prezentul şi viitorul într-o căutare vie şi rodnică a sensului, cu toate implicaţiile etice şi existenţiale pe care le implică acest lucru (cf. Papa Francisc, Discurs la sesiunea G7 despre inteligenţa artificială, 14 iunie 2024).

Politica nu poate ignora o provocare de o asemenea amploare. Dimpotrivă, este chemată să răspundă multor cetăţeni care, pe bună dreptate, privesc cu încredere şi îngrijorare problemele ridicate de această nouă cultură digitală.

În timpul Jubileului Anului 2000, Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a indicat pe Sfântul Thomas Morus ca martor pe care liderii politici să-l venereze şi ca mijlocitor sub a cărui ocrotire să-şi pună munca. Sir Thomas Morus a fost un om fidel faţă de responsabilităţile sale civice, un slujitor perfect al statului tocmai datorită credinţei sale, care l-a determinat să considere politica nu ca o profesie, ci ca o misiune de răspândire a adevărului şi a binelui. El "şi-a pus activitatea publică în slujba persoanei, în special a celor slabi şi săraci; a gestionat disputele sociale cu un simţ rafinat al dreptăţii; a protejat familia şi a apărat-o cu o angajare asiduă; şi a promovat educaţia integrală a tineretului" (Scrisoarea apostolică E Sancti Thomae Mori, 31 octombrie 2000, 4). Curajul de care a dat dovadă prin disponibilitatea sa de a-şi sacrifica viaţa, mai degrabă decât să trădeze adevărul, îl face, şi pentru noi astăzi, un martir al libertăţii şi al primatului conştiinţei. Fie ca exemplul lui să fie o sursă de inspiraţie şi îndrumare pentru fiecare dintre voi!

Stimaţi doamne şi domni, vă mulţumesc pentru vizită. Adresez urările mele de bine pentru munca dumneavoastră şi invoc asupra dumneavoastră şi a celor dragi binecuvântările abundente ale lui Dumnezeu.

Vă mulţumesc tuturor. Binecuvântările lui Dumnezeu asupra dumneavoastră şi a muncii dumneavoastră. Vă mulţumesc.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu