© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea celebrează 43 de ani de preoţie. Mons. Marín de San Martín: "Sinodalitatea este stilul său zilnic de Biserică"

Episcopul Luis Marín de San Martín trasează un portret intens al Papei Leon al XIV-lea cu ocazia celei de-a 43-a aniversări a hirotonirii sale la preoţie. El subliniază spiritualitatea sa augustiniană, stilul sinodal, ascultarea semnelor timpului şi pasiunea misionară: "Un papă al dialogului, al păcii, care trăieşte evanghelia alături de oameni".

"Este un om al lui Dumnezeu, al rugăciunii profunde, care trăieşte preoţia ca slujire adusă Bisericii şi poporului." Monseniorul Luis Marín de San Martín, subsecretar al Sinodului, aminteşte astfel cei 43 de ani de la hirotonirea sacerdotală a Papei Leon al XIV-lea, care se celebrează joi, 19 iunie 2025. Augustinian ca şi el, a împărtăşit spiritualitatea sa şi drumul său eclezial. Relatează viziunea sa despre Biserică, sufletul său misionar, pasiunea sa pentru sinodalitate şi încrederea sa într-o credinţă trăită cu simplitate, ascultare şi caritate.

Excelenţă, ce fel de preot aţi întâlnit de-a lungul anilor?

Este un om al lui Dumnezeu. Trăieşte experienţa lui Cristos înviat cu forţă şi autenticitate. Este un om al rugăciunii profunde, care celebrează Euharistia cu intensitate, în centrul vieţii sale. Preoţia sa este indisolubil legată de cea a lui Cristos, trăită ca slujire, disponibilitate şi iubire faţă de Biserică. Trăieşte dimensiunea augustiniană a lui "Cristos total", şi anume cap şi membre în unitate inseparabilă: nu există Cristos fără Biserică, nici Biserică fără Cristos.

Cât de prezentă este amprenta augustiniană în modul dumneavoastră de a fi preot?

Papa Leon s-a prezentat încă de la început ca "fiu al Sfântului Augustin, augustinian". Din carisma augustiniană provine slujirea sa sacerdotală. Mai ales în ceea ce priveşte comuniunea cu Cristos şi, în Cristos, cu toţi fraţii şi surorile.

Spiritualitatea sa este una întrupată, care se traduce în iubire concretă faţă de comunitate şi într-o slujire trăită cu umilinţă şi dăruire.

În viaţa augustiniană, comunitatea este centrală, dar înţeleasă într-un sens foarte puternic: acela de a avea un singur suflet şi o singură inimă îndreptate spre Dumnezeu. De aici discernământul se face împreună, coresponsabilitatea este trăită, fraternitatea este concretă. Toate acestea se reflectă în stilul său pastoral, profund eclezial şi comunitar.

Cine este Monseniorul Luis Marín de San Martín?

Născut la Madrid în 1961, este preot augustinian din 1988. După un doctorat în teologie la Universitatea Pontificală Comillas şi roluri de formare şi conducere în cadrul Ordinului, în 2008 este chemat la Roma de Robert Prevost, pentru a colabora în Curia generală. Din 2021 este subsecretar al Sinodului Episcopilor şi episcop titular de Suliana. Expert în spiritualitatea augustiniană şi figură de legătură între tradiţie şi sinodalitate, este autor a numeroase publicaţii.

Este un papă care impresionează prin simplitatea sa. De unde vine această sensibilitate?

Este un om simplu, dar nu naiv, gentil, dar nu nesigur, răbdător, dar nu slab. Este caracterul său, dar cultivat în rugăciune şi în activitatea pastorală. Marea sa sensibilitate vine din experienţa lui Cristos, Bunul Păstor. Are o puternică dimensiune socială, care îl apropie de cei care suferă, de cei aflaţi la margine. Este un om care iubeşte dreptatea, care merge cu poporul, care ascultă. Preoţia sa este populară în sensul cel mai profund: a fi cu, a sluji, a împărtăşi, a însoţi.

În aceşti primi paşi ca pontif, a vorbit adesea despre sinodalitate. De ce este o temă atât de centrală pentru el?

Pentru că sinodalitatea este o dimensiune constitutivă a Bisericii şi face parte şi din modul de a fi al Ordinului augustinian.

A merge împreună, practicând ascultarea reciprocă şi coresponsabilitatea, este pentru el o realitate zilnică, nu un slogan.

A trăit asta fiind călugăr şi ca episcop, trăieşte asta astăzi ca papă. Este convins că o Biserică sinodală este mai fidelă faţă de evanghelie.

A devenit sinodalitatea şi un stil de conducere?

Da, a fost întotdeauna aşa. Ca prior general lucra în echipă şi respecta principiul subsidiarităţii. În Chiclayo existau structuri de coresponsabilitate şi îi implica pe toţi în elaborarea programului pastoral. Ca prefect a participat activ la procesul sinodal, cu intervenţii specifice şi concrete, inclusiv în două dintre grupurile de lucru sinodal. Şi astăzi nu lucrează în manieră individualistă şi solitară, ci ascultă, nu centralizează şi, după ce reflectează, decide cu responsabilitate şi hotărâre.

Unul dintre aspectele centrale ale slujirii sale pare a fi atenţia la "semnele timpurilor".

Cuvântul se face trup, Evanghelia se întrupează în istorie. Este necesar să cunoaştem timpul nostru pentru a putea răspunde provocărilor sale, pentru a putea evangheliza.

Papa Leon nu este un om abstract şi nici teoretic, ci este cufundat în lume.

A vorbit despre inteligenţa artificială, despre pace, despre război, despre viaţa concretă a persoanelor. Ştie să citească realitatea pentru a sluji mai bine, pentru a duce evanghelia acolo unde ea nu a ajuns încă.

Cât de mult a avut incidenţă faptul de a fi misionar?

Profund. Are un suflet misionar şi simte o chemare foarte puternică de a evangheliza. La câţiva ani după hirotonirea sacerdotală a plecat în Peru, în zona de misiune. A trăit în realităţi foarte diferite: Chicago, Chiclayo, Roma. Când a fost superior general, a vizitat comunităţile augustiniene răspândite în întreaga lume. Are o inimă mare şi o minte deschisă, cunoaşte limbile, culturile, persoanele. Este un om care construieşte punţi, care uneşte.

Ce tip de păstor este?

Senin, reflexiv, neobosit. Munceşte mult, cu metodă şi precizie. Este teolog, canonist, matematician. Dar mai presus de toate este om al ascultării.

Papa Leon nu este un om abstract nici teoretic, ci este cufundat în lume.

Este un ghid care însoţeşte, nu care domină. Are o mare capacitate de conducere.

Şi cu privire la rolul laicilor?

Se porneşte de la botez, nu de la o perspectivă clericală. Toţi cei botezaţi sunt coresponsabili în misiunea Bisericii. Nu este un "dar" sau o "concesie" care se dă laicilor, este vocaţia lor. Putem vorbi de coresponsabilitate diferenţiată, niciodată de adunătură. Fiecare participă cu ceea ce îi este propriu, fără a confunda rolurile, ci valorizându-i pe toţi. Este sinodalitatea trăită.

Hirotonirea şi formarea Papei Leon al XIV-lea

După ce a făcut voturile solemne pe 29 august 1981, Robert Prevost primeşte formarea teologică la Catholic Theological Union din Chicago şi apoi este trimis la Roma pentru a studia dreptul canonic la Universitatea Pontificală "Sfântul Toma de Aquino" (Angelicum). Este hirotonit preot pe 19 iunie 1982 în Capela "Santa Monica" din Roma de către Mons. Jean Jadot. În 1984 obţine licenţa, iar în anul următor, în timp ce pregăteşte teza de doctorat, pleacă în misiunea augustiniană din Chulucanas, Peru. În 1987 a discutat teza despre "Rolul priorului local al Ordinului Sfântului Augustin" şi este numit director al vocaţiilor şi misiunilor din Provincia "Maica Bunului Sfat" din Illinois.

Se spunea că era nevoie de un papă "de sinteză". Credeţi că Leon al XIV-lea este astfel?

Papa Leon nu alimentează polarizări. Biserica nu este o arenă de confruntare, ci o comuniune unde suntem cu toţii fraţi şi surori, nu duşmani. Şi cu toţii în colaborare căutăm binele Bisericii. El este un pontif, în sensul cel mai profund: un constructor de punţi. Caută unitatea, comuniunea, dar valorizează diferenţele. Cheia? Caritatea. Dacă există caritate, diversitatea ne îmbogăţeşte. Dacă lipseşte, ne desparte.

Ce imagine de Biserică poate sintetiza viziunea papei?

Cea a Bisericii ca familie a lui Dumnezeu, pentru că în Biserică, precum într-o familie, fiecare are un rol, dar toţi participă cu iubire. Tatăl, mama, copiii: fiecare este diferit, dar nimeni nu este exclus. Este imaginea unei Biserici vii, incluzive, afectuoase, coresponsabile. Un trup în care fiecare membru este important.

În acest timp marcat de război, Leon al XIV-lea aduce un mesaj de pace.

Un creştin trăieşte din speranţă. Pacea nu este o utopie: este Cristos înviat. Credinţa papei este profundă şi de acolo se naşte speranţa. Războiul, moartea nu au ultimul cuvânt. Ultimul cuvânt este învierea. Şi aceasta este pacea pe care trebuie să o mărturisim, începând cu viaţa noastră zilnică.

În definitiv, ce fel de papă va fi el?

Un credincios, om al credinţei, care iubeşte profund Biserica şi cunoaşte foarte bine lumea noastră. Care crede în caritate drept cheie pentru a trăi împreună. Liniştit şi reflexiv, dinamic şi curajos. Leon al XIV-lea va duce înainte cu seninătate şi profunzime o istorie de slujire şi comuniune. Va fi un mare papă, sunt sigur de asta.

Riccardo Benotti

(După Agenţia SIR, 19 iunie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu