© Vatican Media

Vicarul apostolic de Istanbul despre celebrările pentru Conciliul Ecumenic din Niceea

Ceea ce uneşte mai mult decât ceea ce desparte

"De prea multe ori în cursul secolelor şi până în zilele noastre, diviziunile teologice şi confesionale au servit drept pretext pentru a justifica războaie şi persecuţii. Acum, lumea are nevoie să vadă în creştini un semn de unitate a familiei umane, iar Niceea este locul unde s-a cimentat credinţa noastră şi din care se proiectează unitatea tuturor creştinilor. Putem reîncepe de aici." Cel care vorbeşte este episcopul Massimiliano Palinuro, vicar apostolic de Istanbul şi administrator apostolic de Constantinopol, care ne relatează cum trăieşte comunitatea creştină al cărei păstor este celebrarea celei de-a 1700-a aniversări a Conciliului Ecumenic din Niceea într-un context caracterizat de o intensă interconfesionalitate.

"Conciliul din Niceea - afirmă Monseniorul Palinuro - este Conciliul prin excelenţă, un fel de paradigmă prin care Biserica poate înţelege cum să rezolve problemele doctrinale şi diviziunile de diferite tipuri în interiorul ei. În contextul nostru, aniversarea acestui Conciliu asumă o importanţă extraordinară, mai ales pentru că este patrimoniu comun al tuturor confesiunilor creştine. Niciunul dintre creştini nu neagă Conciliile din Niceea şi din Constantinopol, deoarece în ele credinţa creştină a primit cea mai clară formulare a sa. Această aniversare este percepută de creştinii noştri ca o dorinţă de a ne întoarce la izvoarele credinţei şi de a căuta esenţialul, mai degrabă ceea ce uneşte decât ceea ce desparte. Concret, aniversarea Conciliului din Niceea ne «constrânge» să redescoperim comoara credinţei care ne uneşte pe toţi. Credinţa în Isus Fiu al lui Dumnezeu Mântuitor ne face creştini. Într-o recentă întâlnire organizată la Istanbul de Bible Society din Turcia, catolici, ortodocşi şi protestanţi de diferite denominaţiuni s-au întâlnit pentru a descrie aceeaşi credinţă cu aceleaşi cuvinte, descoperind că toţi ne simţim moştenitori ai aceleiaşi Traditio fidei.

Într-un context de minoritate creştină cuvintele Crezului asumă, împreună cu mărturisirea propriei credinţe, o încărcătură identitară hotărâtă.

Nu există nicio îndoială că aici, ca şi în alte părţi, mesajul de la Niceea este deosebit de actual. Arianismul nu a dispărut niciodată cu adevărat, iar întrebarea despre adevărata identitate a lui Isus continuă să fie decisivă. În Occident, forme subtile de arianism încearcă să reducă persoana şi mesajul lui Isus numai la dimensiunea umană şi socială. Aici la noi, într-un context cu majoritate islamică absolută, proclamarea credinţei de la Niceea devine nu numai un factor identitar, ci şi o piatră de poticnire. Uneori, în lumea musulmană, Conciliul din Niceea este prezentat ca trădarea mesajului profetului Isus sau momentul în care creştinismul a fost inventat în scop politic. Aceste manipulări, care datează încă din vremea lui Voltaire, sunt adesea folosite în cercurile academice pentru a demola credinţa creştină. Departe de a transforma credinţa într-un steag ideologic, suntem totuşi chemaţi să mărturisim credinţa noastră şi să-l proclamăm pe Domnul Isus, Fiu al lui Dumnezeu şi unic Mântuitor.

Dumneavoastră aţi colaborat la pregătirea vizitei Papei Francisc la Niceea. Acum se lucrează pentru a o reprograma cu Papa Leon al XIV-lea.

Suntem încrezători că vizita Papei Leon al XIV-lea poate să se realizeze cât mai curând posibil. De asemenea, avem încredere că această vizită va avea ca moment culminant celebrarea ecumenică tocmai la Niceea, pentru a mărturisi în acel loc simbolic unitatea credinţei tuturor celor care cred în Cristos. Guvernul turc a reînnoit lui Leon al XIV-lea invitaţia adresată anterior lui Francisc. Şi patriarhul Bartolomeu l-a invitat personal pe noul pontif. Ne dorim ca reprezentanţii tuturor confesiunilor creştine să participe la celebrare pentru a oferi lumii un mesaj credibil de unitate şi de fraternitate.

Dumneavoastră aveţi un raport fratern cu patriarhul ecumenic Bartolomeu: aţi programat iniţiative comune pentru a celebra aniversarea?

Raportul meu de profundă şi sinceră fraternitate cu patriarhul Bartolomeu nu este un fapt izolat, ci se inserează într-o tradiţie care datează de la episcopatul Monseniorului Angelo Giuseppe Roncalli, care a condus vicariatul de Istanbul timp de zece ani, din 1935 până în 1944. Din partea ortodoxă, la scurt timp după aceea a apărut acel "profet al ecumenismului" care poartă numele patriarhului de Constantinopol Atenagora. Pe urmele acestor mari precursori la Istanbul şi din Turcia în general, drumul ecumenic este cu cel puţin patruzeci de ani înaintea restului lumii. Aici noi, creştinii, suntem aşa de puţini şi trăim într-un context aşa de complicat încât suntem, într-un anumit sens, aproape constrânşi să ne iubim, să colaborăm şi să mergem împreună. În special, pentru a pregăti evenimentele legate de celebrarea celei de-a 1700-a aniversări a Conciliului din Niceea, a fost înfiinţată o comisie mixtă catolico-ortodoxă. Prin voinţa Papei Francisc şi graţie marii sensibilităţi a Monseniorului Rino Fisichella, Comitetul pentru Jubileu a finanţat un proiect-semn pentru ca la Niceea, actualul Iznik, să fie fondată o casă de rugăciune pentru unitatea creştinilor care, pe lângă primirea pelerinilor care vizitează locurile conciliului, să ofere o mărturie de unitate şi de caritate între fraţii de diferite confesiuni creştine. În acest fel, celebrările celei de-a 1700-a aniversări a primului mare Conciliu Ecumenic vor lăsa o sămânţă în locul unde credinţa creştină a fost proclamată şi primită de toţi discipolii Domnului.

Roberto Cetera

(După L'Osservatore Romano, 24 mai 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu