PS Iosif Păuleţ:

"Episcopul martir Anton Durcovici - model de credinţă în timpul Adventului"

Anul acesta am marcat un deceniu de la beatificarea episcopului martir Anton Durcovici, o figură exemplară de credinţă, curaj şi jertfă pentru Biserica Catolică. Beatificat pe 17 mai 2014 la Iaşi, episcopul Anton Durcovici rămâne o lumină călăuzitoare pentru credincioşi, mai ales în timpul Adventului, o perioadă de pregătire spirituală profundă pentru sărbătoarea Naşterii Domnului (Crăciunul). Viaţa sa este un exemplu despre cum credinţa poate triumfa chiar şi în cele mai întunecate momente ale istoriei.

O viaţă de dăruire - de la rădăcini austriece la slujirea în România

Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888, în Bad Deutsch-Altenburg, Austria. După moartea tatălui său, când Anton avea doar şase ani, familia s-a mutat în România, stabilindu-se la Iaşi. Aici a frecventat cursurile Şcolii Elementare a Parohiei Catolice. S-a transferat apoi la o şcoală din Ploieşti şi apoi la Bucureşti, unde s-a înscris ca seminarist la Liceul "Sfântul Iosif". La 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma pentru a-şi continua formarea teologică şi spirituală la Colegiul "De Propaganda Fide". A fost sfinţit preot la 24 septembrie 1910, în Bazilica "Sfântul Ioan din Lateran", apoi s-a reîntors în ţară la 29 iulie 1911. A fost mai mulţi ani profesor şi a activat la parohiile din Tulcea, Târgovişte şi Giurgiu. După Primul Război Mondial, părintele Anton Durcovici a ocupat diferite funcţii în cadrul Arhidiecezei de Bucureşti: vicar general, rector şi profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti, precum şi canonic al aceleiaşi arhidieceze. Papa Pius al XII-lea, la 30 octombrie 1947, l-a numit episcop de Iaşi, o responsabilitate pe care a îmbrăţişat-o cu mult curaj, în ciuda contextului politic tot mai ostil. A fost consacrat la 5 aprilie 1948 de nunţiul apostolic O'Hara şi înscăunat în catedrala din Iaşi la 14 aprilie acelaşi an. Era cunoscut pentru spiritul său disciplinat şi zelul apostolic. Regimul comunist începuse deja să suprime libertatea religioasă, iar episcopul Durcovici a devenit o ţintă, datorită fidelităţii sale faţă de Scaunul Apostolic şi a refuzului său de a compromite valorile creştine.

Persecuţia şi martiriul

După instalarea regimului comunist, Biserica Catolică din România a intrat într-o perioadă de persecuţie brutală. Autorităţile comuniste doreau să supună complet Biserica sau să o elimine. Episcopul Durcovici a rămas ferm în credinţa sa, refuzând orice compromisuri care ar fi subminat integritatea doctrinară şi morală a Bisericii. La 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre Popeşti-Leordeni pentru a administra taina Sfântului Mir, a fost arestat de Securitate, sub acuzaţii fabricate, şi închis la Bucureşti, Jilava şi apoi la Sighetu Marmaţiei. În închisorile comuniste, inclusiv la Sighetu Marmaţiei, a îndurat torturi inimaginabile, fiind supus unui regim de înfometare şi sete extremă. În ciuda suferinţelor fizice, Anton Durcovici a continuat să fie o sursă de inspiraţie şi mângâiere pentru ceilalţi deţinuţi. A murit martir la 10 decembrie 1951, oferindu-şi viaţa ca o jertfă supremă pentru credinţă.

Beatificarea - recunoaşterea sfinţeniei sale

Beatificarea episcopului Anton Durcovici a avut loc la 17 mai 2014, într-o ceremonie solemnă la Iaşi, pe stadionul municipal, în prezenţa unui mare număr de clerici şi laici din ţară şi străinătate. Ceremonia a fost prezidată de cardinalul Angelo Amato, delegat al Papei Francisc. Prin acest act, Biserica a recunoscut oficial martiriul episcopului Anton şi sfinţenia vieţii sale, proclamându-l un exemplu viu pentru credincioşi. Episcopul Anton Durcovici este comemorat anual în calendarul romano-catolic la 10 decembrie, ziua trecerii sale la Domnul. Beatificarea sa a fost o recunoaştere a luptei împotriva opresiunii şi a mărturiei sale pentru credinţă. Într-o lume în care persecuţiile religioase continuă sub diferite forme, exemplul său rămâne mai relevant ca niciodată.

Adventul - o chemare la curaj şi credinţă

Perioada Adventului, care precedă sărbătoarea Naşterii Domnului, este un timp al reflecţiei, al rugăciunii şi al pregătirii interioare. În lumina vieţii şi jertfei episcopului Anton Durcovici, Adventul devine o ocazie de a reflecta asupra curajului necesar pentru a trăi credinţa autentic, indiferent de circumstanţe. Ca episcop, Anton Durcovici a fost un păstor care şi-a iubit turma şi a condus-o chiar şi în mijlocul celor mai mari pericole. Credincioşii de astăzi sunt chemaţi, în timpul Adventului, să urmeze acest exemplu de fidelitate. Este un moment potrivit pentru a ne întreba: Cum putem trăi o viaţă mai autentică, mai ancorată în valorile evangheliei, cum putem fi discipoli misionari? Adventul, simbolizat de lumina crescândă a coroanei de Advent, reflectă speranţa în venirea lui Cristos. Viaţa episcopului Durcovici a fost asemenea unei lumânări care arde până la capăt pentru a lumina calea altora. El ne învaţă că adevărata pregătire pentru Naşterea Domnului implică şi o angajare profundă în trăirea valorilor creştine.

Mesaj pentru credincioşi

În timpul Adventului, inspirându-ne din exemplul episcopului nostru martir, suntem invitaţi să ne deschidem inimile spre iubire, iertare şi solidaritate. Credinţa sa ne aminteşte că nicio suferinţă, nici măcar moartea, nu poate înfrânge lumina credinţei. Episcopul Durcovici a trăit şi a murit cu convingerea că Dumnezeu este stânca de care ne putem agăţa, chiar şi atunci când toate celelalte se prăbuşesc. Anul acesta, la zece ani de la beatificarea sa, moştenirea sa spirituală rămâne vie. Să ne rugăm pentru curajul de a trăi credinţa noastră cu aceeaşi dăruire, folosind timpul Adventului pentru a ne întări legătura cu Dumnezeu şi cu cei din jurul nostru. Aşa cum episcopul Anton Durcovici a fost un martor al credinţei în vremuri de încercare, să fim şi noi martori ai credinţei, ai speranţei şi ai iubirii în lumea în care trăim. Exemplul său să ne inspire ca să ne pregătim aşa cum se cuvine, cu inimile deschise, pentru venirea Mântuitorului.

✠ Iosif Păuleţ,
episcop de Iaşi

* * *

Sectiunea "Ep. Anton Durcovici" (in memoriam) pe www.ercis.ro