Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

© Vatican Media
Papa Francisc: Audiența generală de miercuri, 6 noiembrie 2024

Cuvinte rostite liber înainte de începutul audienței generale

Am voit s-o salut pe Virgen de los Desamparados, Sfânta Fecioară Maria care are grijă de cei săraci, patroana Valenciei, Valencia care suferă atât de mult, precum și alte părți din Spania, dar mai ales Valencia, care este sub ape și suferă. Am voit ca să fie aici, patroana Valenciei. Această imagine pe care înșiși valencienii mi-au dăruit-o. Astăzi, în mod special, să ne rugăm pentru Valencia și pentru alte zone din Spania care suferă datorită apelor.

_________________

Ciclu de cateheze. Duhul și Mireasa. Duhul Sfânt conduce poporul lui Dumnezeu la întâlnirea cu Isus, speranța noastră. 12. "Duhul mijlocește pentru noi". Duhul Sfânt și rugăciunea creștină

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Acțiunea sfințitoare a Duhului Sfânt, în afară de aceea prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin sacramente, se explică în rugăciune, și acesteia vrem să-i dedicăm reflecția de astăzi: rugăciunea. Duhul Sfânt este în același timp subiect și obiect al rugăciunii creștine. Adică, el este cel care dăruiește rugăciunea și este cel care este dăruit de rugăciune. Noi ne rugăm pentru a-l primi pe Duhul Sfânt și îl primim pe Duhul Sfânt pentru a ne putea ruga cu adevărat, și anume ca fii ai lui Dumnezeu, nu ca sclavi. Să ne gândim un pic la asta: a ne ruga ca fii ai lui Dumnezeu, nu ca sclavi. Trebuie să ne rugăm mereu cu libertate. "Astăzi trebuie să mă rog asta, asta, asta, asta, pentru că eu am promis asta, asta, asta... Altminteri voi merge în iad!". Nu, aceasta nu este rugăciune. Rugăciunea este liberă. Tu te rogi atunci când Duhul te ajută să te rogi. Tu te rogi atunci când simți în inimă nevoia de a te ruga; și atunci când nu simți nimic, oprește-te și întreabă-te: pentru ce nu simt voința de a mă ruga, ce se întâmplă în viața mea? Mereu, spontaneitatea în rugăciune este ceea ce ne ajută mai mult. Asta înseamnă a ne ruga ca fii, nu ca sclavi.

Înainte de toate, trebuie să ne rugăm pentru a-l primi pe Duhul Sfânt. În această privință, există un cuvânt foarte precis al lui Isus în Evanghelie: "Așadar, dacă voi, cei care sunteți aici, răi cum sunteți, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?" (Lc 11,13). Fiecare, fiecare dintre noi, știm să dăm celor mici lucrurile bune, fie copiii, fie nepoții sau prietenii. Cei mici primesc mereu de la noi lucruri bune. Și cum nu ni-l va da Tatăl pe Duhul? Și asta ne dă curaj și putem să mergem înainte. În Noul Testament îl vedem pe Duhul Sfânt coborând mereu în timpul rugăciunii. Coboară asupra lui Isus la botezul în Iordan, în timp ce "era în rugăciune" (Lc 3,21); și coboară la Rusalii asupra discipolilor, în timp ce erau "într-un cuget, stăruiau în rugăciune" (Fap 1,14).

Este unica "putere" pe care o avem asupra Duhului lui Dumnezeu. Puterea rugăciunii: El nu rezistă la rugăciune. Ne rugăm și vine. Pe Muntele Carmel, profeții falși ai lui Baal - vă amintiți de acel text din Biblie - se agitau pentru a invoca focul din cer asupra jertfei lor, dar nu se întâmplă nimic, pentru că erau idolatri, adorau un dumnezeu care nu există; Ilie a început să se roage și focul a coborât și a consumat arderea de tot (cf. 1Rg 18,20-38). Biserica urmează cu fidelitate acest exemplu: are mereu pe buze implorarea "Vino! Vino!" de fiecare dată când se adresează Duhului Sfânt, "vino!". Și face asta mai ales la Liturghie pentru ca să coboare ca roua și să sfințească pâinea și vinul pentru jertfa euharistică.

Dar există și celălalt aspect, care este cel mai important și încurajator pentru noi: Duhul Sfânt este cel care ne dăruiește rugăciunea adevărată. Sfântul Paul afirmă asta: "De asemenea, și Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, pentru că nu știm ce să cerem în rugăciune așa cum se cuvine, dar Duhul însuși intervine pentru noi cu suspine negrăite. Însă cel care cercetează inimile știe care este dorința Duhului; adică intervine în favoarea sfinților după voința lui Dumnezeu" (Rom 8,26-27).

Este adevărat, noi nu știm să ne rugăm, nu știm. Trebuie să învățăm în fiecare zi. Motivul acestei slăbiciuni a rugăciunii noastre era exprimat în trecut într-un singur cuvânt, folosit în trei moduri diferite: ca adjectiv, ca substantiv și ca adverb. Este ușor de amintit, chiar și pentru cel care nu știe latină, și merită să ținem minte acest lucru, pentru că el singur conține un întreg tratat. Noi, ființe umane, spunea acea zicală, "mali, mala, male petimus", care înseamnă: fiind răi (mali), cerem lucruri greșite (mala) și în mod greșit (male). Isus spune: "Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga!" (Mt 6,33); în schimb noi căutăm înainte de toate adaosul, adică interesele noastre - de atâtea ori! -, și uităm complet să cerem împărăția lui Dumnezeu. Să cerem Domnului Împărăția, și totul vine cu ea.

Duhul Sfânt vine, e adevărat, în ajutorul slăbiciunii noastre, dar face ceva și foarte important: ne atestă că suntem fii ai lui Dumnezeu și pune pe buzele noastre strigătul: "Tată!" (Rom 8,15; Gal 4,6). Noi nu putem spune "Tată, Abbá" fără forța Duhului Sfânt. Rugăciunea creștină nu este omul care de la un capăt al telefonului îi vorbește lui Dumnezeu la celălalt capăt, nu, Dumnezeu este cel care se roagă în noi! Îl rugăm pe Dumnezeu prin intermediul lui Dumnezeu. A ne ruga înseamnă a ne pune în Dumnezeu și ca Dumnezeu să intre în noi.

Tocmai în rugăciune Duhul Sfânt se revelează ca "Mângâietor", adică avocat și apărător. Nu ne acuză în fața Tatălui, ci ne apără. Da, ne apără, ne convinge de faptul că suntem păcătoși (cf. In 16,8), dar face asta pentru a ne putea face să gustăm bucuria milostivirii Tatălui, nu pentru a ne distruge cu sentimente sterile de vină. Chiar și atunci când inima noastră ne reproșează ceva, el ne amintește că "Dumnezeu este mai mare decât inima noastră" (1In 3,20). Dumnezeu este mai mare decât păcatul nostru. Toți suntem păcătoși... Să ne gândim: poate că vreunul dintre voi - nu știu - îi este multă frică pentru lucrurile pe care le-a făcut, îi este frică de a fi certat de Dumnezeu, îi este frică de atâtea lucruri și nu reușește să găsească pace. Începe să te rogi, cheamă-l pe Duhul Sfânt și el te va învăța cum să ceri iertare. Și știți un lucru? Dumnezeu nu știe multă gramatică și atunci când noi cerem iertare, nu ne lasă să terminăm! "Pentru..." și acolo, nu ne lasă să terminăm cuvântul iertare. Ne iartă înainte, ne iartă mereu, este mereu alături de noi pentru a ne ierta, înainte ca noi să terminăm cuvântul "iertare". Spunem "pentru..." și Tatăl ne iartă mereu.

Duhul Sfânt mijlocește pentru noi și ne învață și să mijlocim, la rândul nostru, pentru frați; ne învață rugăciunea de mijlocire: să ne rugăm pentru această persoană, să ne rugăm pentru acel bolnav, pentru cel care în închisoare, să ne rugăm...; să ne rugăm și pentru soacră, și să ne rugăm mereu, mereu. Această rugăciune este deosebit de plăcută lui Dumnezeu pentru că este cea mai gratuită și dezinteresată. Atunci când fiecare se roagă pentru toți, se întâmplă - o spunea Sfântul Ambroziu - că toți se roagă pentru fiecare; rugăciunea se înmulțește (De Cain et Abel, I, 39). Rugăciunea este așa. Iată o misiune atât de prețioasă și necesară în Biserică, îndeosebi în acest timp de pregătire pentru Jubileu: să ne unim cu Mângâietorul care "mijlocește pentru noi toți după planurile lui Dumnezeu".

Dar să nu ne rugăm ca papagalii, vă rog! Să nu spunem "bla, bla, bla...". Nu. Spune: "Doamne", dar spune-o cu inima. "Ajută-mă, Doamne", "Te iubesc, Doamne". Și când vă rugați Tatăl nostru, rugați-vă "Tată, tu ești tatăl meu". Rugați-vă cu inima și nu cu buzele, nu faceți ca papagalii.

Fie ca Duhul să ne ajute în rugăciune, pentru că avem multă nevoie de asta! Mulțumesc.

* * *

Și să ne rugăm pentru pace. Să nu uităm martirizata Ucraina, care suferă mult; să nu uităm Gaza și Israel. Alaltăieri au fost mitraliați 153 de civili care mergeau pe stradă. Este foarte trist. Să nu uităm Myanmarul. Și să nu uităm Valencia și nici Spania. Pentru aceasta, așa cum am spus, este astăzi, prezidează, Virgen de los Desamparados, Sfânta Fecioară Maria a Desamparados, care este patroană a Valenciei. Vă invit să ne rugăm ei pentru Valencia un Bucură-te, Marie. Bucură-te, Marie...

Și să-l rugăm pe Domnul să trăim mereu cu speranța. Pentru voi toți binecuvântarea mea!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu




Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat