|
© Vatican Media |
Papa Francisc: Sfânta Liturghie pentru cardinalii și episcopii răposați în decursul anului (Bazilica Vaticană, Altarul Catedrei, luni, 4 noiembrie 2024)
"Isuse, amintește-ți de mine când vei veni în împărăția ta" (Lc 23,42). Acestea sunt ultimele cuvinte adresate Domnului de către unul dintre cei doi răstigniți cu el. Nu este un discipol cel care le rostește, unul dintre cei care l-au urmat pe Isus pe străzile din Galileea și au împărtășit cu el pâinea la Ultima Cină. În schimb, omul, care se adresează Domnului, este un răufăcător. Unul care-l întâlnește numai la sfârșitul vieții; unul despre care nu știm nici măcar numele.
Însă ultimele respirații ale acestui străin în evanghelie devin un dialog plin de adevăr. În timp ce Isus este "numărat cu cei nelegiuiți" (Is 53,12), așa cum a profețit Isaia, se ridică un glas neașteptat care spune: noi "pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am făcut; dar el n-a făcut niciun rău" (Lc 23,41). Este chiar așa. Și acest condamnat ne reprezintă pe toți, putem să-i spunem numele nostru, putem să-i dăm numele nostru. Mai ales, putem să ne însușim implorarea sa: "Isuse, amintește-ți de mine". Ține-mă viu în amintirea ta. "Nu uita de mine."
Să medităm asupra acestui act: amintește-ți, a aminti. A aminti înseamnă "a duce iarăși la inimă" - (în it. ri-cordare, a repune în inimă) -. Acel om, răstignit cu Isus, transformă o durere extremă într-o rugăciune: "Poartă-mă în inima ta, Isuse". Și nu cere asta cu voce sfâșietoare, aceea a unui înfrânt, ci cu ton plin de speranță. Și asta este tot ceea ce dorește delincventul care moare ca discipol de la ultima oră: caută o inimă ospitalieră. Și asta este tot ceea ce contează pentru el, acum când este gol în fața morții. Și Domnul ascultă rugăciunea păcătosului, până la sfârșit, ca întotdeauna. Străpunsă de durere, inima lui Cristos se deschide pentru a mântui lumea - o inimă deschisă, nu închisă -: primește, muribund, glasul celui care moare. Isus moare cu noi, deoarece moare pentru noi. Moare cu noi, deoarece moare pentru noi.
La apelul răstignitului vinovat răspunde Răstignitul nevinovat: "Adevăr îți spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!" (Lc 23,43). Amintirea lui Isus este eficace, memoria lui Isus este eficace, pentru că este bogată în milostivire, pentru aceasta este eficace. În timp ce viața omului dispare, iubirea lui Dumnezeu eliberează libertate din moarte. Atunci condamnatul este răscumpărat; străinul devine însoțitor; o scurtă întâlnire pe cruce va dura pentru totdeauna în pace. Aceasta ne face să reflectăm un pic. Cum îl întâlnesc pe Isus? Sau și mai bine, cum mă las întâlnit de Isus? Mă las întâlnit sau mă închid în egoismul meu, în durerea mea, în suficiența mea? Mă simt păcătos pentru a mă lăsa întâlnit de Domnul sau mă simt drept și spun: "Tu nu-mi ești de folos. Mergi înainte"?
Isus își amintește de cel care este răstignit alături de el. Grija sa, până la ultima respirație, ne face să reflectăm: de fapt, există mod și mod de a aminti persoanele și lucrurile. Se pot aminti greșelile, se pot aminti conturile neplătite, se pot aminti prietenii și adversarii. Fraților și surorilor, să ne întrebăm astăzi, în fața acestei scene din evanghelie: Cum sunt persoanele în inima noastră? Cum îl comemorăm pe cel care trece pe lângă noi de-a lungul evenimentelor vieții? Judec? Dezbin? Sau primesc?
Iubiți frați, adresându-se inimii lui Dumnezeu, oamenii de astăzi, precum și oamenii din orice timp pot spera mântuirea, chiar dacă "în ochii celor nepricepuți, păreau că mor" (Înț 3,2). De fapt, amintirea Domnului păstrează întreaga istorie. Amintirea este păstrare. El este judecătorul compătimitor și bogat în milostivire. Domnul este aproape de noi ca judecător; este aproape, compătimitor și milostiv. Sunt cele trei atitudini ale Domnului. Eu sunt aproape de oameni? Am inima compătimitoare? Sunt milostiv? Cu această credință, ne rugăm pentru cardinalii și episcopii răposați în ultimele douăsprezece luni. Astăzi amintirea noastră devine rugăciune pentru acești frați ai noștri. Membre alese ale poporului lui Dumnezeu, au fost botezați în moartea lui Cristos (cf. Rom 6,3), pentru a învia cu el. Au fost păstori și modele ale turmei Domnului (cf. 1Pt 5,3): fie ca ei acum să șadă la masa sa, după ce au frânt pe pământ Pâinea vieții. Au iubit Biserica, fiecare în modul său, dar toți au iubit Biserica: ne rugăm ca să se poată bucura în veci de compania sfinților. Și noi așteptăm, cu speranță sigură, să ne bucurăm cu ei în paradis. Și vă invit să spunem de trei ori cu mine: "Isuse, amintește-ți de noi!". Toți. "Isuse, amintește-ți de noi!", "Isuse, amintește-ți de noi!", "Isuse, amintește-ți de noi!".
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu