© Vatican Media

Comemorarea liturgică a lui Carlo Acutis

Fericitul băieţaş

de Federico Piana

Este o zi specială, cea de sâmbătă, 12 octombrie 2024. Specială pentru că toată Biserica sărbătoreşte comemorarea liturgică a Fericitului Carlo Acutis, băieţaşul urcat la cinstea altarelor după o scurtă viaţă dedicată slujirii celorlalţi şi iubirii Euharistiei şi a Bisericii. Specială pentru că în toată planeta, în aceste ore, nu se pot număra parohiile şi capelele în care, în cinstea sa, se celebrează Liturghii şi se recită Rozarii sau s-au desfăşurat novene ca pregătire a sărbătorii. În sanctuarul Despuierii din Assisi, unde trupul său se odihneşte între rugăciunile şi invocaţiile din jumătate de lume, iniţiativele pentru a-l celebra şi a-l aminti au început în urmă cu patru zile cu momente de rugăciune şi reflecţie, muzică şi chiar o masă rotundă despre greutăţile tineretului.

În această dimineaţă, în biserica sanctuarului, Liturghia celebrată de fratele Simone Calvarese, ministru provincial al Provinciei serafice a fraţilor minori capucini şi seara cea prezidată de Monseniorul Domenico Sorrentino, arhiepiscop de Assisi-Nocera Umbra, Gualdo Tadino şi de Foligno. Tot în sanctuarul Despuierii, notele şi rugăciunile de seară într-un concert de Martín Valverde, cunoscut muzician de limbă spaniolă.

Decizia de a face să cadă comemorarea liturgică în această zi n-a fost luată numai pentru a aminti plecarea sa spre cer care a avut loc la 12 octombrie 2006, când Carlo avea doar 15 ani: "Astăzi în Spania este sărbătorită Sfânta Fecioară Maria del Pilar, iar în Brazilia cea de Aparecida şi este frumos de observat această legătură între Carlo şi Maria care l-a caracterizat toată viaţa", explică la "L'Osservatore Romano" Antonia Salzano, mama acestui martor pasionat al lui Cristos care va fi canonizat în timpul Jubileului din 2025. Şi dacă aseară şi Dieceza de Milano a voit să-l amintească printr-o celebrare euharistică în Biserica "Santa Maria Segreta" pe care Carlo o frecventa zilnic - şi unde a putut să matureze una dintre frazele cele mai celebre şi profunde "Euharistia este autostrada mea spre cer" - trebuie aflat în mod fericit că devoţiunea faţă de fericit a trecut orice graniţă. "Din Japonia în China, din India în Africa, din Statele Unite în Australia: în toate continentele se roagă şi se adresează lui Carlo", spune mama care nu încetează să se gândească la modul cum expoziţia despre miracolele euharistice creată de fiul său pentru web acum continua să debarce în foarte multe parohii din fiecare colţ al Pământului. Numai în Statele Unite se numără mii de astfel de expoziţii, la care trebuie adăugate 100 de campusuri universitare. "Cu siguranţă, fiul meu va fi bucuros, pentru că repeta adesea că îl îndurera să vadă acele imagini care arătau cozi interminabile la concerte şi scaune goale în faţa tabernacolelor".

Antonia Salzano nu mai ţine cont nici de ştirile despre presupusele minuni şi convertiri care inundă asociaţia Prietenii lui Carlo Acutis pe care ea a fondat-o pentru a sprijini cauza de canonizare: "Vine o scrisoare pe zi. Nu ştiu dacă sunt cu adevărat minuni sau convertiri. Scriu din toată lumea persoane care aveau probleme grave şi care adresându-se lui Carlo le-au rezolvat: multe femei care nu puteau să aibă copii, cupluri care urmau să se despartă. Dar şi oameni care declară că au fost vindecaţi de tumori. Desigur, nu le putem certifica, dar putem afla un lucru: semnalările sunt tot mai mult în creştere".

În această zi în care nu există naţiune unde să nu se comemoreze fericitul băieţaş, mama sa îl indică pe Carlo şi ca un exemplu de pace pentru o lume sfâşiată de războaie: "El îi iubea pe toţi, nu făcea deosebire de provenienţă şi religie. La înmormântarea sa, Biserica este aglomerată, şi afară, cu clochard (cerşetori), extra-comunitari, oameni de orice rasă. Carlo nu dădea importanţă diferenţelor, îi privea pe toţi cu ochii Domnului". Lumea ar trebui să ia notă. Şi să ia exemplu.

(După L'Osservatore Romano, 12 octombrie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu