© Vatican Media

Cuvintele papilor despre diavol, duşman viclean care există cu adevărat

de Amedeo Lomonaco

Perioada Postului Mare este o perioadă de convertire, de pocăinţă, de reconciliere. Un timp pentru a primi viaţa nouă care provine din Paşte. Un moment propice pentru a întreprinde drumuri de credinţă traversând şi deşerturi încărcate de goluri şi incertitudini, respingând ispitele şi înşelătoriile Celui Rău. Pontifii au vorbit de mai multe ori despre realitatea diavolului, "păcătos încă de la început" şi "tată al minciunii".

Benedict al XVI-lea: Isus se lasă ispitit şi rămâne Fiul lui Dumnezeu

În Evanghelia lui Marcu se citeşte că "Duhul l-a dus pe Isus în pustiu. Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana". Papa Benedict al XVI-lea aminteşte această pagină la Angelus din 1 martie 2009. "Şi în situaţia de extremă sărăcie şi umilinţă, când este ispitit de Satana", Isus "rămâne Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Domnul".

În Ţara Sfântă, în vestul fluviului Iordan şi al oazei din Ierihon, se află pustiul din Iuda, care prin văi pietroase, depăşind un nivel de circa o mie de metri, urcă până la Ierusalim. După ce a primit botezul de la Ioan, Isus a intrat în acea singurătate condus chiar de Duhul Sfânt, care se aşezase deasupra lui consacrându-l şi revelându-l ca Fiu al lui Dumnezeu. În pustiu, loc al încercării, cum arată experienţa poporului lui Israel, apare cu dramatism viu realitatea kenozei, a golirii lui Cristos, care s-a despuiat de forma de Dumnezeu (cf. Fil 2,6-7). El, care nu a păcătuit şi nu poate păcătui, se supune încercării şi de aceea poate să compătimească infirmitatea noastră (cf. Evr 4,15). Se lasă ispitit de Satana, adversarul, care încă de la început s-a opus planului mântuitor al lui Dumnezeu în favoarea oamenilor.

Pius al XII-lea: Cel Rău a invadat Pământul

Acţiunile Satanei îl corup pe om, seamănă ură şi război. Papa Pius al XII-lea, într-o perioadă istorică încă sfâşiată de rănile celui de-al doilea conflict mondial, rosteşte aceste cuvinte în radio-mesajul din 1953 adresat Acţiunii Catolice italiene şi indică în iubirea autentică adevăratul antidot împotriva "duşmanului lui Dumnezeu".

Demonul a invadat Pământul cu ura: faceţi să retrăiască, prepotentă, iubirea. Atâţia încă sunt captivi, pentru că până acum nu au fost suficient de iubiţi. Însufleţiţi tot ceea ce va cădea sub influenţa razelor voastre. Adică, fiţi ca Maria şi cu Maria, instrumente de viaţă în suflete, care astăzi mor de frig şi de foame, dar ar putea să se întoarcă la casa Tatălui, dacă ar fi mişcate de cuvintele voastre, trase de exemplul vostru.

Paul al VI-lea: diavolul este un vrăjitor perfid

Demonul este "duşmanul numărul unu, este ispititorul prin excelenţă". La Audienţa generală din 15 noiembrie 1972, Papa Paul al VI-lea aminteşte că una dintre cele mai mari nevoi ale Bisericii este "apărarea de acel rău, pe care-l numim demonul". Prin multiple fisuri, între care "seducţiile ideologice", acest vrăjitor turbulent, viclean şi ocult "poate pătrunde şi altera cu uşurinţă mentalitatea umană".

Ştim astfel că această fiinţă obscură şi turbulentă există cu adevărat, şi că încă acţionează cu viclenie trădătoare; este duşmanul ocult care seamănă erori şi nenorociri în istoria umană. (...) Ar fi acesta un capitol important al doctrinei catolice care trebuie restudiat, asupra demonului şi asupra influenţei, pe care el o poate exercita asupra fiecărei persoane, precum şi asupra comunităţilor, asupra unor întregi societăţi sau asupra evenimentelor, în timp ce astăzi acest lucru nu prea există.

Ioan al XXIII-lea: demonul se combate cu credinţa

În lupta împotriva diavolului trebuie folosite "arme spirituale". Este ceea ce subliniază Papa Ioan al XXIII-lea, într-o perioadă a istoriei ameninţată de războiul rece, în radio-mesajul din 1961 adresat întregii lumi "pentru înţelegerea neamurilor şi liniştea familiei umane".

Voind să-l urmăm pe Sfântul Paul în avertismentele sale - care se referă la atitudinea împotriva acestor duhuri rele răspândite în aer -, este interesantă descrierea pe care el ne-o lasă despre fiecare bun luptător, pus la punct să fie pregătit împotriva adversarului său. "In omnibus perfecti stare: întăriţi-vă în adevăr; îmbrăcaţi pe piept armura dreptăţii, încălţaţi-vă picioarele ca să fie rapide la cuceririle evangheliei păcii, evangelium pacis. Purtaţi scutul credinţei împotriva căruia veţi stinge săgeţile aprinse ale Celui Rău; luaţi coiful mântuirii şi sabia duhului care este cuvântul lui Dumnezeu". O întreagă figuraţie de arme spirituale, prin care, preaiubiţi fraţi şi fii ai noştri, voi veţi observa indicaţii ale ceea ce poate să fie, ceea ce trebuie să fie atitudinea bunului creştin în orice timp şi circumstanţă, şi în faţa oricărui eveniment. Război spiritual acela care vine de la Cel Rău şi de la înclinaţiile naturale indisciplinate; dar mereu război: şi mereu flacără nefastă care totul poate pătrunde şi distruge.

Francisc: Cel Rău seamănă dezbinare

În timpul pontificatului său, Papa Francisc aminteşte de mai multe ori că "nu se dialoghează niciodată" cu diavolul. "Isus - subliniază pontiful la Audienţa generală din 27 decembrie 2023 - n-a dialogat niciodată cu diavolul, l-a alungat. Când a fost ispitit în pustiu, nu a răspuns cu dialogul; pur şi simplu a răspuns cu cuvintele din Sfânta Scriptură, cu cuvântul lui Dumnezeu. Singurul răspuns posibil este cuvântul lui Dumnezeu. În omilia din timpul Liturghiei prezidate la 11 octombrie 2022 cu ocazia celei de-a 60-a aniversări a începutului Conciliului Vatican II , Francisc subliniază că "bunul Păstor vede şi vrea turma sa unită".

Conciliul ne aminteşte că Biserica, după imaginea Treimii, este comuniune. În schimb, diavolul vrea să semene neghina dezbinării. Să nu cedăm în faţa linguşelilor sale, să nu cedăm în faţa ispitei polarizării. De câte ori, după Conciliu, creştinii s-au străduit pentru a alege o parte în Biserică, fără a-şi da seama că sfâşie inima Mamei lor! De câte ori s-a preferat să fie "suporteri ai propriului grup" în loc de a fi slujitori ai tuturor, mai degrabă progresişti şi conservatori decât fraţi şi surori, mai mult "de dreapta" sau "de stânga" decât ai lui Isus; de a se prezenta drept "păzitori ai adevărului" sau drept "solişti ai noutăţii" în loc de a se recunoaşte fii umili şi recunoscători ai sfintei Maici Biserici. Toţi, toţi suntem fii ai lui Dumnezeu, toţi fraţi în Biserică, toţi Biserică, toţi. Domnul nu ne vrea aşa: noi suntem oile sale, turma sa, şi suntem aşa numai împreună, uniţi.

Ioan Paul al II-lea: diavolul nu poate împiedica împărăţia lui Dumnezeu

Chiar dacă este puternic şi viclean, diavolul este numai o creatură "subordonată voinţei şi stăpânirii lui Dumnezeu". Ioan Paul al II-lea, la Audienţa generală din 20 august 1986, subliniază că "istoria omenirii se poate considera în vederea mântuirii totale, în care este înscrisă victoria lui Cristos".

Dacă Satana acţionează în lume pentru ura sa împotriva lui Dumnezeu şi a împărăţiei sale, acest lucru este permis de Providenţa divină care cu putere şi bunătate ("fortiter et suaviter") conduce istoria omului şi a lumii. Dacă acţiunea Satanei provoacă desigur multe daune - de natură spirituală şi indirect şi de natură fizică - fiecăruia şi societăţii, el nu este totuşi în măsură să anuleze finalitatea definitivă la care tind omul şi toată creaţia, Binele.

La victoria lui Cristos asupra diavolului, conclude Papa Wojtyła, "participă Biserica". Şi chiar dacă istoria pământească continuă să fie desfigurată de înşelătoriile diavolului, fiecare credincios este chemat să "lupte pentru triumful definit al Binelui".

(După Vatican News, 3 martie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu