PS Iosif Păuleţ: Mesaj pentru Postul Mare 2024

Cucernici părinţi, dragi persoane consacrate, iubiţi credincioşi,

Cu Miercurea Cenuşii începem timpul binecuvântat al Postului Mare, în care suntem chemaţi să ieşim din agitaţia de fiecare zi, să ne oprim şi să intrăm în inimile noastre pentru a trezi dorinţa de a ne apropia mai mult de Dumnezeu şi de semenii noştri.

Atunci când ne gândim la Postul Mare, în general, în mintea noastră răsună în mod spontan cuvinte precum: cruce, jertfă, renunţare, post, austeritate, pomană. Este adevărat că toate acestea sunt realităţi pozitive, care caracterizează în mod tradiţional timpul Postului Mare. Totuşi, este important să nu ne oprim aici şi să nu reducem acest timp exclusiv la anumite acte de mortificare sau de caritate. Postul Mare este mult mai mult decât atât. Nu este un timp al tristeţii, ci al bucuriei şi al regăsirii de sine în prezenţa lui Dumnezeu şi în comuniunea fraţilor. Este un timp favorabil, un kairos, pe care Biserica, în înţelepciunea sa, ni-l propune an de an pentru a primi harul Domnului şi a experimenta iubirea şi milostivirea sa.

Ritmul vieţii de fiecare zi, oboseala, egoismul sau rutina ne pot îndepărta de Dumnezeu, după cum ne pot îndepărta şi pe unii de alţii. Tocmai de aceea, Postul Mare este un timp binecuvântat, care ne invită pe toţi - nu individual, ci împreună - să parcurgem un itinerar de credinţă, de convertire, de redescoperire a iubirii lui Dumnezeu, care nu oboseşte să ne caute pentru a ne împărtăşi iertarea sa.

Papa Francisc, în mesajul de Postul Mare din acest an, ne invită să privim acest timp ca un timp de har, în care să întreprindem un adevărat itinerar spre libertate. Sfântul Părinte se lasă inspirat de un fragment din Cartea Exodului: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei" (Ex 20,2).

Într-adevăr, de multe ori, atunci când nu avem un ţel, o speranţă, o "ţară promisă", viaţa noastră este ca o rătăcire în pustiu. Avem nevoie de mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu. Avem nevoie ca el să ne elibereze de toate sclaviile noastre, la care suntem supuşi de "faraon", care "stinge şi visele, fură cerul, face să pară nemodificabilă o lume în care demnitatea este călcată în picioare şi legăturile autentice sunt negate". "Faraonul", Cel Rău, ne vrea sclavi; Dumnezeu ne vrea liberi, pentru că suntem fiii săi. Avem nevoie ca Domnul să reaprindă în inimile noastre speranţa şi să ne ajute să păşim prin pustiul vieţii cu privirea aţintită spre "ţara promisă", care este adevărata noastră patrie.

Dragi fraţi şi surori în Domnul,

În lumina mesajului provocator al Sfântului Părinte, doresc să vă încredinţez trei verbe, care sunt, de fapt, tot atâtea angajamente pe care să ni le luăm la începutul Postului Mare, astfel încât să putem trăi bine şi cu folos acest timp de har: să ne oprim, să ascultăm, să mergem împreună.

Să ne oprim!

Pentru a ne putea da seama de sclaviile noastre şi pentru a regăsi drumul spre libertate, este nevoie, înainte de toate, să ne oprim. Să ne oprim, mai ales, în rugăciune şi în reculegere interioară, lăsându-ne atinşi de privirea milostivă a lui Dumnezeu. Să ne oprim din agitaţia vieţii de fiecare zi pentru a găsi mai mult timp pentru Domnul, pentru noi înşine, pentru familia şi prietenii noştri, pentru cei care suferă şi au nevoie de sprijinul nostru. Să ne oprim pentru a ne odihni şi a regăsi bucuria de a merge înainte cu curaj. În tăcere, să intrăm în noi înşine, să ne eliberăm de superficialitate şi egoism şi să-i facem loc lui Dumnezeu, pentru ca el să intre şi să rămână mereu cu noi.

Să ascultăm!

Dacă ne vom opri şi vom rămâne în tăcere, vom fi capabili şi să ascultăm. Să-l ascultăm, înainte de toate, pe Dumnezeu care doreşte să vorbească inimilor noastre prin Cuvântul său. În acest sens, să găsim timp pentru a participa cât mai des la Sfânta Liturghie şi la devoţiunea Căii Sfintei Cruci. Să-i permitem Domnului să ne vorbească, să ne aline, să ne încurajeze. Cuvântul său nu ameninţă şi nu răzvrăteşte. Cuvântul său este plin de iubire şi compasiune.

Dar, în acelaşi timp, să-i ascultăm şi pe fraţii noştri. Suntem obişnuiţi să vorbim şi vrem să ne facem auziţi. Mai ales în Postul Mare să încercăm să lăsăm mai mult spaţiu celorlalţi, ascultându-i. Să-i ascultăm în special pe cei care trec prin momente de dificultate din cauza bolii, a singurătăţii, a vârstei înaintate. Poate sunt persoane cu care nu mai vorbim de ani de zile. Să facem un pas spre împăcare şi să ne apropiem de ei ascultându-i. Doar procedând astfel "în loc de ameninţări şi de duşmani găsim însoţitoare şi însoţitori de călătorie" (Mesajul Sfântului Părinte pentru Postul Mare 2024).

Să mergem împreună!

Oprindu-ne, ascultând glasul Domnului şi ascultându-ne unii pe alţii, ne vom redescoperi drept Biserică, familie a lui Dumnezeu, chemată să meargă împreună prin pustiul acestei vieţi, pentru a ajunge la Ierusalimul ceresc. Să nu lăsăm ca oboseala, temerile şi prejudecăţile noastre să ne blocheze calea pe care o avem de parcurs împreună cu bucurie. Aşa cum ne invită Papa Francisc, "să se vadă bucuria pe feţe, să se simtă parfumul de libertate, să se elibereze acea iubire care face noi toate lucrurile, începând de la cele mai mici şi apropiate. În fiecare comunitate creştină se poate întâmpla asta" (Mesajul Sfântului Părinte pentru Postul Mare 2024).

Vă doresc tuturor din inimă un Post Mare binecuvântat! Domnul să ne dea harul de a ne opri şi a asculta, precum şi bucuria de a merge cu curaj împreună, reînnoiţi de iubirea sa.

Vă binecuvântez pe toţi şi vă asigur de rugăciunile mele.

✠ Iosif Păuleţ
episcop de Iaşi