Iaşi: "Misterul jertfei totale a lui Cristos" - A şasea cateheză din Postul Mare a PS Iosif Păuleţ în Anul Sfintei Liturghii

"Misterul jertfei totale a lui Cristos" a fost a şasea cateheză a PS Iosif Păuleţ prezentată joi, 2 aprilie 2020, ora 19.00, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi.

Relatarea patimii în Duminica Floriilor (Mt 26,14-27,66) ne reaminteşte an de an că misterul jertfei şi al glorificării lui Isus Cristos pe cruce face parte din planul de mântuire al lui Dumnezeu. În acest plan divin suntem şi noi parte ca fraţi în Cristos şi fii ai Tatălui ceresc.

Cateheza prezintă mai întâi misterul vieţii, patimii şi morţii lui Isus. Sunt evidenţiate mesajele centrale din catehezele ţinute în timpul Postului Mare. De asemenea, sunt prezentate sintetic momente din patima lui Isus. În partea finală a catehezei este evidenţiată valoarea infinită a preţului de răscumpărare şi a iubirii lui Cristos care îi îmbrăţişează pe toţi oamenii.

"Mister lui Isus Cristos este locul în care Dumnezeu se revelează şi se lasă întâlnit de fiecare dintre noi, subliniază Preasfinţitul Iosif. Desigur, putem să cunoaştem multe momente din viaţa lui Isus, dar acest lucru nu este suficient pentru a pătrunde în taina vieţii sale. Este important să înţelegem că aici mister nu este sinonim cu secret. Misterul cuprinde inefabilul plan de mântuire destăinuit în persoana lui Isus din Nazaret. Dorim să ne apropiem de acest mister? Dorim să ne apropiem de Isus Cristos cel răstignit? Nu este uşor. Nu este ceva obişnuit. Este un har! Să-l căutăm în paginile Sfintei Scripturi! Să permitem luminii harului divin să ne învăluie înainte de a ne îndrepta privirea spre cruce!"

În faţa jertfei totale lui Cristos nu îşi găsesc locul întrebările, nici cuvintele meşteşugite, nici raţionamentele sofisticate. Doar contemplaţia este singura atitudine posibilă în faţa misterului lui Cristos. În centrul misterului celebrat în Săptămâna Sfântă nu se află un eveniment sau o sărbătoare. În centru se află iubirea infinită a lui Cristos, o iubire care se dăruieşte fără limite şi îi îmbrăţişează pe toţi oamenii. Această iubire ajunge la noi şi ne copleşeşte.

Invitându-ne să reflectăm asupra cuvintelor admiraţie, gratitudine şi contemplaţie, Preasfinţitul Iosif încheie cateheza cu aceste îndemnuri:

"Când ne vom apropia de ceremoniile sacre din zilele sfinte, să rămânem în admiraţie. Să ne exprimăm gratitudinea pentru iubirea neţărmurită a lui Isus pentru fiecare dintre noi. Să permitem harului divin să locuiască în mintea şi în inima noastră, şi să contemplăm jertfa mântuitoare a lui Isus de pe cruce. Iar când ne vom fi apropiat de taina preţului plătit de Isus pentru răscumpărarea noastră, în liniştea sacră a zilelor sfinte, să-i aducem lui Dumnezeu prinosul nostru de laudă şi mulţumire".

Textele catehezelor sunt disponibile pe site-urile: www.ercis.ro şi www.cateheze.ro.

Pr. Mihai Roca
responsabilul Oficiului pentru Cateheză

* * *

Înregistrarea video a celei de-a şasea cateheze din Postul Mare a PS Iosif Păuleţ (2 aprilie 2020):

* * *

Versiunea pdf a acestei cateheze, aranjată pentru printare faţă-verso. pe hârtie A4, cu îndoire la mijloc:

* * *

Anul Sfintei Liturghii în Dieceza de Iaşi

Întâlnirea cu Isus

Cateheze pentru Postul Mare cu PS Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi

Cateheza a X-a (2 aprilie 2020)

Duminica Floriilor, Anul A

Textele liturgice: Is 50,4-7; Ps 21; Fil 2,6-11; Mt 26,14-27,66; Mt 27,11-54

Relatarea patimii în Duminica Floriilor ne introduce în misterul jertfei şi al glorifi-cării lui Isus Cristos pe cruce. Relatat din generaţie în generaţie în adunările liturgice, acest mister destăinuie planul de mântuire al lui Dumnezeu, un plan în care suntem parte ca fraţi în Cristos şi fii ai Tatălui ceresc.

1. Misterul vieţii lui Isus

Încă de la prima cateheză din Postul Mare ne-am propus să aprofundăm mai mult misterul vieţii lui Isus. În toate catehezele ne-am apropiat treptat de persoana lui Isus Cristos şi de învăţătura transmisă de el. Priveam spre altar şi vă invitam să contemplăm chipul lui Isus de pe cruce. Am revenit deseori cu această invitaţie. Intenţia noastră era alimentată nu atât de curiozitate sau de dorinţa de a cunoaşte, cât mai ales de admiraţie şi de credinţă. Ne sunt familiare învăţăturile din parabole sau minunile din evanghelii! La fiecare Sfântă Liturghie auzim relatări despre cele mai sem-nificative momente din activitatea publică a lui Isus. Cunoaştem viaţa lui Isus!

De la o cateheză la alta ne-am amintit de ispitirea lui Isus în pustiu, de teofania de pe Tabor, de lungul discurs despre apa vie de la fântâna lui Iacob. De câte ori nu am auzit relatându-se vindecarea orbului din naştere sau minunea învierii lui Lazăr! Iar când am meditat la toate acestea, dorinţa de a ne apropia de misterul lui Isus a crescut tot mai mult. Şi urechile noastre s-au deschis... Şi ochii noştri au început să vadă... Cuvintele lui Isus au pătruns în mintea şi în inima noastră... Şi aşa ne-am lăsat pătrunşi de privirea lui Isus. L-am descoperit ca Mesia, ca Mântuitorul lumii, ca Fiul Omului, ca lumină a lumii, ca învierea şi viaţa. L-am văzut în pustiu. L-am însoţit pe Tabor şi la Si-har. Ne-am mărturisit credinţa în el la Betánia. Am intrat împreună cu el în templul din Ierusalim.

Am încercat să descoperim împreună misterul din viaţa lui Isus Cristos. Acest mis-ter este locul în care Dumnezeu se revelează şi se lasă întâlnit de fiecare dintre noi. Desigur, putem să cunoaştem multe momente din viaţa lui Isus, dar acest lucru nu este suficient pentru a pătrunde în taina vieţii sale. Este important să înţelegem că aici "mister" nu este sinonim cu "secret". Misterul cuprinde inefabilul plan de mântuire destăinuit în persoana lui Isus din Nazaret. Dorim să ne apropi-em de acest mister? Dorim să ne apropiem de Isus Cristos cel răstignit? Nu este uşor. Nu este ceva obişnuit. Este un har! Să-l căutăm în paginile Sfintei Scripturi! Să permitem luminii harului divin să ne învăluie înainte de a ne îndrepta privirea spre cruce! Ni se va arăta că acest mister este revelat prin excelenţă în patima, moartea şi învierea lui Isus (Gal 2,20; Ef 1,3-14; Fil 2,6-11).

Această ultimă cateheză face referire la povestirea patimii lui Isus din Duminica Floriilor. Textul de referinţă este din Evanghelia după sfântul Matei (26.14-27,66). Fiecare verset din aceste capitole cuprinde înţelesuri profunde ce ne introduc în misterul jertfei totale a lui Cristos. Conştienţi de limitele noastre, de faptul că fie nu avem cuvinte suficiente, fie găsim cu difi-cultate cuvintele potrivite pentru a descrie misterul pascal, să ne apropiem de unele momente din relatarea patimii lui Isus.

2. Calea crucii

Aprofundarea misterului lui Isus Cristos impune apropierea de milostivirea lui Dumnezeu. În această relaţie de apropiere nu cuvintele sunt relevante, ci sensul profund al iubirii. Doar cunoscând îmbrăţişarea iubirii divine începem să desluşim sensul aclamării lui Isus ca rege în momentul intrării sale în Cetatea Sfântă. Se deschide astfel înaintea ochilor noştri calea ce avea să conducă spre glorificare. Şi îndată ce l-am recunoscut ca Fiu al lui David, evanghelistul Matei ne prezintă destinul (misiunea) lui Isus, ca Fiu al Omului şi Slujitor al Domnului, şi împlinirea promisiu-nilor mesianice. În palatul lui Caiafa sau în casa lui Simon Leprosul, la ultima cină de Paşte sau în noaptea din Grădina Măslinilor, la judecata din sinedriu şi pretoriu, pe străzile întortocheate din Ie-rusalim sau pe crucea înălţată pe Golgota, fiecare gest tăinuieşte ceva din misterul jertfei şi al glorifi-cării lui Isus.

Era prima zi a Azimelor. În timpul dimineţii, discipolii îl întrebară pe Învăţătorul unde ar fi dorit să celebreze cina pascală. Cu indicaţii precise, au mers la casa unui cunoscut şi au pregătit totul, îndeplinind riturile de curăţire a sălii şi procurând mielul şi alimentele necesare. Chiar la începutul cinei, Isus a demascat gestul de trădare al lui Iuda, iar apoi a îndeplinit ritul de început. A luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o comesenilor, spunând: "Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu!" A luat apoi potirul, a mulţumit şi l-a dat discipolilor, spunând: "Beţi din acesta toţi, căci acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor" (Mt 26,26-28).

Fiecare gest din Cenacol exprima comuniunea dintre Isus şi cei prezenţi, o legătură tainică de iubire. Se împlinea alianţa din vechime, actualizată în acel moment de Slujitorul Domnului prin jertfa sângelui său vărsat pentru iertarea păcatelor. Isus prezenta pâinea şi vinul ca semn al morţii sale iminente. Iubirea sa neţărmurită devenea astfel legea noii alianţe şi izvorul comuniunii fraterne.

În acea zi de joi, Isus s-a retras seara târziu în Grădina Măslinilor, într-un loc numit Ghetsemani. După ce le-a prevestit discipolilor că toţi îl vor abandona şi că Petru îl va renega de trei ori, avea să păşească pe calea întortocheată a interogatoriilor şi a maltratărilor, a judecăţii şi a biciui-rii, a răstignirii şi a jertfei de pe cruce. Această cale avea să-l conducă la jertfa totală.

Dus legat în faţa guvernatorului roman, Isus a fost întrebat: "Tu eşti regele iudei-lor?" "Tu o spui", îi răspunse cu fermitate Isus. Dar regalitatea sa nu era ca cea a romanilor, nici nu se opunea acesteia. Propunea actul slujirii în locul dominării. Se situa în afara jocului de putere bazat pe control şi supunere.

Chipul tăcut şi încoronat cu spini al lui Isus este prezentat de evanghelist în mijlo-cul acuzelor şi strigătelor. Zarva plină de răutate se lovea în acel moment de tăcerea sacră. Intraţi în jocul invidiei şi al puterii, cei de faţă au ales un răzvrătitor, întorcându-i spatele lui Cristos. Iar Pilat, spălându-se pe mâni, l-a eliberat pe Baraba şi l-a condamnat la moarte prin răstignire pe cel nevino-vat. Înaintea lui Isus, cufundat într-o tăcere totală - semn al milostivirii divine -, se deschidea acum calea încoronării cu spini şi a intronizării pe cruce.

Ajungând pe Golgota, soldaţii l-au răstignit pe Isus între doi tâlhari. Pe cruce, chiar deasupra capului, au pus motivul condamnării: "Acesta este Isus, regele iudeilor". Era în plină zi, dar lumina a fost învăluită de întuneric şi soarele s-a întunecat. Singur şi expus privirilor, Isus atârna acum între cer şi pământ. Unii îl blestemau şi nu voiau să-l recunoască. Alţii îl umileau, râdeau de el şi-l insultau.

Era ora trei. De pe înălţimea crucii, Isus a strigat: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" Pline de geamăt şi durere, dar şi de încredere şi rugăciune, aceste cu-vinte erau expresia iubirii şi a dăruirii sale totale pentru om. Va mai avea doar un ultim strigăt puter-nic, semnul supremului său sacrificiu: viaţa oferită ca preţ de răscumpărare pentru cei mulţi.

3. Preţul de răscumpărare

Să privim spre crucifixul de lângă altar. Să rămânem câteva clipe tăcuţi şi să per-cepem liniştea. Pe Golgota, tăcerea îi învăluise şi pe cei care l-au răstignit pe Isus, şi pe cei care sufe-reau împreună cu el. Dispăruseră curiozitatea şi insultele. Se sfâşiase de sus până jos catapeteasma templului. Pământul se cutremura, iar sutaşul şi soldaţii mărturiseau: "Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu". Acesta a fost momentul în care Isus a reînnoit alianţa cu Dumnezeu, plătind preţul de răscumpărare.

Mărturisind credinţa sa profundă în misterul pascal, Paul le scria creştinilor din Filipi că Isus Cristos "s-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce" (Fil 2,8). Ca Slujitor al Domnului, Isus s-a umilit pe sine şi ne-a deschis astfel calea spre Dumnezeu. A devenit mijlocitorul nostru înaintea lui Dumnezeu. Iar noi, cei care credem în el şi păşim pe calea lui, am pri-mit darul de a fi copii ai lui Dumnezeu şi de a ne apropia de tronul milostivirii divine.

***

Cateheza liturgică prezintă ultima parte a Liturghiei, binecuvântarea şi trimiterea în misiune. Preotul binecuvântează adunarea credincioşilor şi imploră protecţia Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt asupra acesteia, pentru a putea mărturisi cu bucurie misterul pascal al lui Cristos Domnul.

4. Îmbrăţişarea iubirii

Ajungând la sfârşitul catehezelor din Postul Mare, să ne întrebăm: ce se află în centrul misterului celebrat în Săptămâna Sfântă? Desigur, nu este un eveniment. Nici o sărbătoare. Este iubirea infinită a lui Cristos care se dăruieşte pentru mântuirea noastră. Noi suntem ferm con-vinşi că Isus Cristos ne-a iubit până la sfârşit şi s-a dăruit pe sine însuşi pe lemnul crucii (cf. Fil 2,5-11). Iubirea lui Cristos îi îmbrăţişează pe toţi oamenii, din toate timpurile. Această iubire nemărginită ajunge la noi.

În faţa misterului jertfei totale a lui Cristos din relatarea patimii, nu cuvintele şi acţiunile definesc credinţa pe care o mărturisim, ci atitudinea noastră în faţa iubirii nemărginite a lui Cristos. Doar susţinuţi şi luminaţi de harul Duhului Sfânt ne putem apropia de jertfa lui Cristos.

Să reflectăm în aceste zile asupra următoarelor trei cuvinte:

- Admiraţie. Este atitudinea de stimă, adoraţie şi veneraţie faţă de Isus Cristos. În totală preţuire să comemorăm marele mister de la Cina de Taină. Este misterul iubirii infi-nite din Joia Sfântă. Taina prezenţei lui Cristos în Sfânta Euharistie! Trupul jertfit şi glorificat al lui Cristos prezent sub chipul pâinii şi al vinului este acum pe altar, în mijlocul comunităţii noastre de credinţă.

- Gratitudine. Este atitudinea de recunoştinţă pentru binefacerea primită. Sângele nepreţuit vărsat pe cruce este preţul de răscumpărare oferit de Isus. Acesta este inefabilul mister din Vinerea Mare. Să ne exprimăm prinosul de mulţumire din toată inima: suntem fraţi în Cristos şi fii ai Tatălui ceresc.

- Contemplaţie. Este starea de meditaţie profundă alimentată şi susţinută de harul divin. Doar în linişte putem să ne prezentăm înaintea Domnului şi să contemplăm chipul lui Cristos jertfit pe cruce. Nu avem cuvinte şi argumente suficiente în faţa jertfei totale a lui Cristos. Contemplaţia este, de fapt, singura noastră atitudine posibilă în faţa profunzimii misterului din Sâm-băta Mare.

Când ne vom apropia de ceremoniile sacre din zilele sfinte, să rămânem în admi-raţie. Să ne exprimăm gratitudinea pentru iubirea neţărmurită a lui Isus pentru fiecare dintre noi. Să permitem harului divin să locuiască în mintea şi în inima noastră, şi să contemplăm jertfa mântuitoare a lui Isus de pe cruce. Iar când ne vom fi apropiat de taina preţului plătit de Isus pentru răscumpăra-rea noastră, în liniştea sacră a zilelor sfinte, să-i aducem lui Dumnezeu prinosul nostru de laudă şi mulţumire.

* * *

Secţiunea "Anul Sfintei Liturghii în Dieceza de Iaşi * 2019-2020" pe www.ercis.ro

lecturi: 1201.