Vatican: Angelus din 4 august 2013

Iubiţi fraţi şi surori!

Duminica trecută eram la Rio de Janeiro. Se încheia sfânta Liturghie şi Ziua Mondială a Tineretului. Cred că trebuie să-i mulţumim împreună Domnului pentru marele dar care a fost acest eveniment, pentru Brazilia, pentru America Latină şi pentru întreaga lume. A fost o nouă etapă în pelerinajul tinerilor prin continente cu Crucea lui Cristos. Nu trebuie să uităm niciodată că Zilele Mondiale ale Tineretului nu sunt "focuri de artificii", momente de entuziasm scopuri în sine; sunt etape dintr-un drum lung, început în 1985, prin iniţiativa papei Ioan Paul al II-lea. El le-a încredinţat tinerilor crucea şi a spus: mergeţi şi eu voi veni cu voi! Şi aşa a fost; şi acest pelerinaj al tinerilor a continuat cu papa Benedict şi, slavă lui Dumnezeu, şi eu am putut să trăiesc această minunată etapă în Brazilia. Să ne amintim mereu: tinerii nu-l urmează pe papa, îl urmează pe Isus Cristos, purtând crucea sa. Şi papa îi conduce şi îi însoţeşte pe acest drum de credinţă şi de speranţă. De aceea, mulţumesc tuturor tinerilor care au participat, chiar cu preţul sacrificiilor. Şi îi mulţumesc Domnului şi pentru celelalte întâlniri pe care le-am avut cu păstorii şi poporul din acea mare ţară care este Brazilia, precum şi cu autorităţile şi voluntarii. Domnul să-i răsplătească pe toţi cei care au lucrat pentru această mare sărbătoare a credinţei. Vrea să subliniez şi mulţumirea mea, multe mulţumiri brazilienilor. Buni oameni aceştia din Brazilia, un popor cu inimă mare! Nu uit primirea călduroasă, saluturile sale, privirile sale, atâta bucurie. Un popor generos; îi cer Domnului ca să-l binecuvânteze mult!

Aş vrea să vă cer să vă rugaţi cu mine pentru ca tinerii care au participat la Ziua Mondială a Tineretului să poată traduce această experienţă în drumul lor zilnic, în comportamentele de fiecare zi; şi să o poată traduce şi în alegeri importante de viaţă, răspunzând la chemarea personală a Domnului. Astăzi în liturgie răsună cuvântul provocator al lui Qohelet: "Deşertăciunea deşertăciunilor... toate sunt deşertăciune!" (1,2). Tinerii sunt deosebit de sensibili la golul de semnificaţie şi de valori care îi înconjoară adesea. Şi din păcate plătesc consecinţele. În schimb, întâlnirea cu Isus viu, în marea sa familie care este Biserica, umple inima de bucurie, pentru că o umple cu viaţă adevărată, cu un bine profund, care nu trece şi nu se veştejeşte: am văzut asta pe feţele tinerilor la Rio. Însă această experienţă trebuie să înfrunte deşertăciunea zilnică, otrava golului care dă târcoale în societăţile noastre bazate pe profit şi pe avere, care îi înşeală pe tineri cu consumismul. Evanghelia din această duminică ne aminteşte tocmai absurditatea de a baza propria fericire pe avere. Bogatul îşi spune: Suflete al meu, ai la dispoziţie multe bunuri... odihneşte-te, mănâncă, bea şi distrează-te! Însă Dumnezeu îi spune: Nebunule, chiar în această noapte ţi se va cere viaţa. Şi ceea ce ai adunat ale cui vor fi? (cf. Lc 12,19-20). Iubiţi fraţi şi surori, adevărata bogăţie este iubirea lui Dumnezeu împărtăşită cu fraţii. Acea iubire care vine de la Dumnezeu şi face ca noi s-o împărtăşim între noi şi să ne ajutăm între noi. Cel care are această experienţă nu se teme de moarte şi primeşte pacea inimii. Să încredinţăm această intenţie, intenţia de a primi iubirea lui Dumnezeu şi de a o împărtăşi cu fraţii mijlocirii Fecioarei Maria.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.