Ridică-te! Alegerea care dăruieşte viaţa

de pr. Felix Roca

Am vorbit până acum de căutare, de dorinţe şi de limite. Atingem un alt aspect esenţial al vieţii: alegerile. Cât timp existăm, suntem "condamnaţi" să alegem. Paradoxal, însuşi faptul de a nu alege într-o determinată situaţie este deja o alegere.

Sărbătoarea Paştelui ni-l pune în faţa ochilor pe Cristos, care alege să se jertfească pentru mântuirea noastră şi, astfel, alegerea sa nu este spre moarte, ci spre viaţă!

Vorbim mult despre decizii, însă pentru a face alegeri bune avem nevoie să înţelegem care sunt "mecanismele" unei decizii. Orice decizie personală serioasă implică patru aspecte: dorinţa, renunţarea, legătura cu trecutul şi orientarea spre viitor. Îţi propun să le explicăm pe rând, astfel încât alegerile tale să nu fie "oarbe".

Am văzut în numerele trecute că dorinţa este aceea care ne "împinge" spre o hotărâre. Este elementul preferenţial care mă determină să aleg o posibilitate, nu pentru că este singura posibilă, ci pentru că este preferată altor posibilităţi care îmi sunt accesibile. Pare complicat? Iată un exemplu foarte simplu: un băiat care alege să se căsătorească cu o anumită fată, nu o alege pe aceasta pentru că este singura variantă, ci, din multitudinea de posibilităţi, o alege pe ea deoarece dorinţa intensă este îndreptată spre ea. A dori înseamnă a concentra propriile energii spre ceva care simt că este central pentru viaţa mea. O decizie matură se bazează pe motivaţii interioare, ce derivă din aprecierea pentru ceea ce se alege: aleg pentru că eu cred în ceea ce aleg şi această alegere izvorăşte din voinţa mea liberă.

Pentru a realiza ceea ce doresc, trebuie să renunţ. Dacă doresc un lucru, înseamnă că automat trebuie să renunţ la alte lucruri care devin incompatibile cu primul. Dacă într-o zi doresc să fac un lucru măreţ, trebuie să renunţ la dorinţele opuse: să dorm, să lenevesc, să pierd timpul etc. Iluzia de a putea lăsa toate opţiunile deschise duce la nemulţumire, neîmplinire şi tristeţe.

Orice decizie, chiar şi cea mai banală, are o legătură cu trecutul, spune ceva despre mine şi este legată de modul meu de a trăi. De exemplu, va fi foarte greu ca o persoană care urmăreşte numai interesele sale, care nu are minimul exerciţiu al dăruirii, să aleagă să se implice în acţiuni de voluntariat. Orice alegere importantă este precedată de "micro-alegeri". Alegerile de a mă ruga, de a mă implica în activităţi pentru copii, tineri sau bătrâni, de a face voluntariat etc. mă pot ajuta să merg pe un drum care ar putea duce spre decizia de a deveni călugăr sau călugăriţă. La fel cum comportamentul nerespectuos faţă de persoane, dezordinea sentimentelor sau a sexualităţii etc. mă îndepărtează de posibilitatea de a avea o viaţă fericită în căsătorie. Aşadar, alegerile mari sunt pregătite de cele mici.

O alegere făcută orientează spre viitor. În special alegerile existenţiale, precum alegerea stării de viaţă, devin baza pentru multe alte alegeri viitoare. Hotărârea de a încheia o căsătorie va fi urmată de alte decizii care vor da forţă celei iniţiale şi o vor actualiza permanent, alegerea unui anumit parcurs de studii va determina alte alegeri care vor caracteriza propria viaţă etc.

Cristos a ales în întreaga sa viaţă să facă voinţa Tatălui. Fiecare alegere a sa l-a purtat spre decizia măreaţă de a-şi jertfi viaţa pentru mântuirea noastră. Această alegere a sa, conştientă şi liberă, l-a dus la moartea pentru sine, la renunţarea la propria viaţă, dar, mai ales, la înviere. Este ceea ce celebrăm la Paşte: victoria definitivă a vieţii care se naşte din alegerea lui Dumnezeu. Orice alegere este un mijloc pentru a-l alege pe Dumnezeu, pentru a asculta dorinţa profundă ascunsă în noi, care, de fapt, este dorinţa de Dumnezeu. Astfel, orice alegere după voinţa lui Dumnezeu este înviere.