Arhiepiscopul Francesco Marmaggi
de pr. Petru Ciobanu
În ziua de 2 august se vor împlini 100 de ani de când parohiile catolice din Basarabia au trecut în componența Diecezei de Iași. Continuăm prezentarea protagoniștilor acestui eveniment cu figura arhiepiscopului Francesco Marmaggi, nunțiu apostolic în România.
Francesco Marmaggi s-a născut la 31 august 1876, la Roma, urmând cursurile Seminarului Pontifical și obținând doctoratul în teologie și filozofie. Hirotonirea preoțească a primit-o la 14 aprilie 1900, după care și-a desfășurat misiunea pastorală ca profesor la Institutul Pontifical "Sfântul Apolinariu" și membru al Penitențiariei Apostolice, până în anul 1904, când a fost cooptat în personalul Congregației pentru Afacerile Ecleziastice Extraordinare, la 27 ianuarie 1917 devenindu-i subsecretar. La 15 noiembrie 1907, Papa Pius al X-lea l-a numit prelat domestic, numire confirmată de Papa Benedict al XV-lea la 2 iunie 1915.
Ca urmare a stabilirii relațiilor diplomatice dintre Sfântul Scaun și România, la 1 septembrie 1920, Papa Benedict al XV-lea l-a ales pentru misiunea de nunțiu apostolic la București, după ce, cu o zi înainte, îl numise arhiepiscop titular de Hadrianopolis in Haemimonto (azi Edirne, Turcia). A primit consacrarea episcopală la 26 septembrie 1920, la Roma.
Sosirea la București a avut loc la 17 octombrie 1920, iar una dintre preocupările sale a fost aceea de a determina statutul juridic al parohiilor catolice din Basarabia. Astfel, la 24 noiembrie același an, Marmaggi îl informa pe episcopul de Iași, Alexandru Th. Cisar: "Cu toată probabilitatea, Basarabia, ca urmare a concordatului, va fi atribuită jurisdicției Dumneavoastră". Mai mult, în decretul Congregației Consistoriului din 2 august 1921 cu privire la alipirea celor cinci parohii basarabene la Dieceza de Iași, arhiepiscopul Francesco Marmaggi era delegat pentru a duce la îndeplinire prevederile respectivului decret: "Pentru punerea în aplicare a acestor cerințe, Sanctitatea Sa l-a împuternicit pe amintitul R.P.D. Francesco Marmaggi, nunțiu apostolic, dându-i toate facultățile necesare și cuvenite pentru această misiune". Însă, la 8 septembrie 1921, în baza facultăților acordate, Marmaggi l-a subdelegat pe canonicul Paul Magyary, rectorul Seminarului Teologic din Timișoara, să ia în primire cele cinci parohii basarabene.
Nu a fost singura dată când primul nunțiu în România s-a preocupat de soarta catolicilor dintre Prut și Nistru. Parohia "Sfântul Nicolae" din Hotin, rămasă fără preot, s-a adresat cu o cerere Congregației Consistoriului, rugând să fie autorizat un preot al Diecezei de Camenița să le fie păstor. Cererea a fost trimisă spre a fi analizată nunțiului Marmaggi, care considera că guvernul român va fi împotriva faptului ca un preot dintr-o altă dieceză să activeze pe teritoriul României. De aceea, la 24 noiembrie 1920, întrucât era imposibil de luat legătura cu episcopul de Tiraspol, îl întreba pe episcopul Cisar dacă nu ar fi mai lesne ca Dieceza de Iași să satisfacă rugămintea pioasă a credincioșilor din Hotin. Tot prin intermediul nunțiaturii, în susținerea zidirii bisericilor din Emmental, Grozești și Slănic, din partea Sfântului Scaun a fost oferită suma de 100.000 de lire.
În anul 1923, ca urmare a tensionării relațiilor dintre Sfântul Scaun și România, Papa Pius al XI-lea l-a transferat pe Francesco Marmaggi ca nunțiu apostolic în Cehoslovacia, iar peste cinci ani, la 13 februarie 1928, l-a numit nunțiu în Polonia, misiune pe care a îndeplinit-o până la 14 martie 1939, când Papa Pius al XII-lea l-a numit prefect al Congregației Conciliului. A fost creat cardinal în consistoriul din 16 decembrie 1935, a primit bereta purpurie la 8 iunie 1936. A trecut din această lume la 3 noiembrie 1949, la Roma, fiind înmormântat în capela Surorilor Învierii din cimitirul "Campo Verano" din Roma, de unde rămășițele i-au fost transferate în Bazilica "Sfânta Cecilia".