

Arhiepiscopul Francesco Marmaggi
de pr. Petru Ciobanu
În ziua de 2 august se vor împlini 100 de ani de când parohiile catolice din Basarabia au trecut în componenţa Diecezei de Iaşi. Continuăm prezentarea protagoniştilor acestui eveniment cu figura arhiepiscopului Francesco Marmaggi, nunţiu apostolic în România.
Francesco Marmaggi s-a născut la 31 august 1876, la Roma, urmând cursurile Seminarului Pontifical şi obţinând doctoratul în teologie şi filozofie. Hirotonirea preoţească a primit-o la 14 aprilie 1900, după care şi-a desfăşurat misiunea pastorală ca profesor la Institutul Pontifical "Sfântul Apolinariu" şi membru al Penitenţiariei Apostolice, până în anul 1904, când a fost cooptat în personalul Congregaţiei pentru Afacerile Ecleziastice Extraordinare, la 27 ianuarie 1917 devenindu-i subsecretar. La 15 noiembrie 1907, Papa Pius al X-lea l-a numit prelat domestic, numire confirmată de Papa Benedict al XV-lea la 2 iunie 1915.
Ca urmare a stabilirii relaţiilor diplomatice dintre Sfântul Scaun şi România, la 1 septembrie 1920, Papa Benedict al XV-lea l-a ales pentru misiunea de nunţiu apostolic la Bucureşti, după ce, cu o zi înainte, îl numise arhiepiscop titular de Hadrianopolis in Haemimonto (azi Edirne, Turcia). A primit consacrarea episcopală la 26 septembrie 1920, la Roma.
Sosirea la Bucureşti a avut loc la 17 octombrie 1920, iar una dintre preocupările sale a fost aceea de a determina statutul juridic al parohiilor catolice din Basarabia. Astfel, la 24 noiembrie acelaşi an, Marmaggi îl informa pe episcopul de Iaşi, Alexandru Th. Cisar: "Cu toată probabilitatea, Basarabia, ca urmare a concordatului, va fi atribuită jurisdicţiei Dumneavoastră". Mai mult, în decretul Congregaţiei Consistoriului din 2 august 1921 cu privire la alipirea celor cinci parohii basarabene la Dieceza de Iaşi, arhiepiscopul Francesco Marmaggi era delegat pentru a duce la îndeplinire prevederile respectivului decret: "Pentru punerea în aplicare a acestor cerinţe, Sanctitatea Sa l-a împuternicit pe amintitul R.P.D. Francesco Marmaggi, nunţiu apostolic, dându-i toate facultăţile necesare şi cuvenite pentru această misiune". Însă, la 8 septembrie 1921, în baza facultăţilor acordate, Marmaggi l-a subdelegat pe canonicul Paul Magyary, rectorul Seminarului Teologic din Timişoara, să ia în primire cele cinci parohii basarabene.
Nu a fost singura dată când primul nunţiu în România s-a preocupat de soarta catolicilor dintre Prut şi Nistru. Parohia "Sfântul Nicolae" din Hotin, rămasă fără preot, s-a adresat cu o cerere Congregaţiei Consistoriului, rugând să fie autorizat un preot al Diecezei de Cameniţa să le fie păstor. Cererea a fost trimisă spre a fi analizată nunţiului Marmaggi, care considera că guvernul român va fi împotriva faptului ca un preot dintr-o altă dieceză să activeze pe teritoriul României. De aceea, la 24 noiembrie 1920, întrucât era imposibil de luat legătura cu episcopul de Tiraspol, îl întreba pe episcopul Cisar dacă nu ar fi mai lesne ca Dieceza de Iaşi să satisfacă rugămintea pioasă a credincioşilor din Hotin. Tot prin intermediul nunţiaturii, în susţinerea zidirii bisericilor din Emmental, Grozeşti şi Slănic, din partea Sfântului Scaun a fost oferită suma de 100.000 de lire.
În anul 1923, ca urmare a tensionării relaţiilor dintre Sfântul Scaun şi România, Papa Pius al XI-lea l-a transferat pe Francesco Marmaggi ca nunţiu apostolic în Cehoslovacia, iar peste cinci ani, la 13 februarie 1928, l-a numit nunţiu în Polonia, misiune pe care a îndeplinit-o până la 14 martie 1939, când Papa Pius al XII-lea l-a numit prefect al Congregaţiei Conciliului. A fost creat cardinal în consistoriul din 16 decembrie 1935, a primit bereta purpurie la 8 iunie 1936. A trecut din această lume la 3 noiembrie 1949, la Roma, fiind înmormântat în capela Surorilor Învierii din cimitirul "Campo Verano" din Roma, de unde rămăşiţele i-au fost transferate în Bazilica "Sfânta Cecilia".