Ridică-te! Dorinţa

de pr. Felix Roca

Începem să facem primii paşi pe drumul pe care ni l-am propus pentru această pagină în anul în curs.

Pornind de la îndemnul din titlu, "Ridică-te!", vom împărtăşi câteva reflecţii care să devină ajutor pentru ca tu să înaintezi pe drumul vieţii şi să trăieşti tot mai intens bucuria credinţei, să te ridici mereu spre idealuri mai înalte, să înaintezi dincolo de liniile de sosire, să îţi îndrepţi privirea spre orizonturi noi, să continui cu încredere drumul vieţii tale... În cuvinte mai puţine, să îţi trăieşti tinereţea aşa cum doreşte Cristos de la tine.

Unul dintre multele reproşuri care se aduc generaţiei de tineri din aceste timpuri este acela că este lipsită de dorinţă, de atracţia faţă de idealuri înalte. Nu ştiu cât este de adevărat acest lucru, însă este foarte adevărat că aspectul dorinţei joacă un rol esenţial în creşterea umană şi spirituală. La fel de adevărat este şi faptul că avem o concepţie greşită despre dorinţă. Aceasta ne duce cu gândul la descătuşarea iresponsabilă a instinctelor; este considerată ca o forţă rea care, dacă nu este domolită, ne poate duce unde nu dorim; este percepută ca fiind iraţională. Dorinţa mai este considerată ca fiind ceva care face referire la trecut, în sensul că scoate la iveală ocazii pierdute, trăiri neîmplinite, regrete amare care caută un soi de îndestulare.

Atunci, ce este dorinţa şi care este rolul ei în viaţa noastră? Dorinţa este disponibilitatea de a canaliza toate energiile noastre spre ceva pe care îl considerăm fundamental pentru noi. Nu este un impuls orb, ci o înclinaţie semnificativă spre ceva care este important în sine şi valoros pentru noi. Specialiştii consideră că sunt trei feluri de dorinţă. Există un nivel de bază, ca tendinţă spre un bun de consumat (o mâncare bună, o muzică frumoasă, un film deosebit etc.). Apoi, este căutarea unui bine care nu este încă prezent în totalitate în propria viaţă (dorinţa de fericire, de a termina studiile, de a avea un loc bun de muncă etc.). În al treilea rând, este vorba de dorinţa ca răspuns la ceva fundamental care există deja în propria viaţă (dorinţa de a fi un soţ / o soţie şi un părinte bun, de a fi un preot fidel, de a fi un medic competent etc.).

Aşadar, dorinţa este o caracteristică nobilă a omului, ce îl orientează spre viitor în căutarea unui bine care să devină prezent în propria viaţă. Iată de ce dorinţa este atât de importantă în creşterea umană şi spirituală! Prin întrebarea pe care o adresează celor doi ucenici: "Ce căutaţi?" (In 1,38), Isus îi ajută, de fapt, să facă ordine în propria inimă, să conştientizeze dorinţele lor înainte de a începe să îl urmeze. Chiar şi înainte de a face o minune, Isus face trimitere la dorinţă, ca de exemplu în cazul paraliticului de la piscina Betesda: "Vrei să te faci sănătos?" (In 5,6). Punând aceste întrebări, Cristos invită la a recunoaşte dorinţele importante din propria viaţă.

Iată de ce nu există un progres spiritual fără dorinţe nobile, idealuri înalte, ţeluri alese! Tinereţea adevărată nu poate să nu fie caracterizată de aceste dorinţe care dau sens vieţii, care devin "făuritoare" ale viitorului, înnobilând prezentul. În acest sens, un tânăr sau o tânără care nu ţinteşte mai sus, care nu este animat de dorinţe semnificative şi nu face efort pentru a le urma devine, într-adevăr, o persoană îmbătrânită înainte de vreme, care se opreşte la un orizont foarte limitat în care se manifestă cu uşurinţă golul interior şi tristeţea. În schimb, tânărul care se lasă atras de dorinţe măreţe se ridică deasupra banalităţii pentru a se îndrepta spre cel care dăruieşte sens oricărei căutări şi oricărei dorinţe: Dumnezeu.