Libertatea fiilor lui Dumnezeu
de pr. Cristian Chinez
În Constituția dogmatică despre Biserică (Lumen gentium) a Conciliului Vatican II, găsim, la nr. 9, precizate următoarele cu referire tocmai la Biserică: "Acest popor se află în situația de demnitate și libertate proprie fiilor lui Dumnezeu". Referindu-se la această libertate, Luigi Sartori subliniază în lucrarea Il manifesto della libertá cristiana că "este angajare și responsabilitate; nu te poți trezi în plină acțiune pur și simplu proclamând-o; nu ajunge nici faptul de a-i pregăti calea de manifestare sau a-i oferi spațiu prin reformarea structurilor; așa ceva nu-i livrează în mod automat vigoare și conținut". Pe de o parte, nu se poate pune accent doar pe libertatea individului, făcându-se apel la puterea conștiinței, iar pe de altă parte, nici nu se poate afirma (ca în cercurile radicale) că "în creștinism nu există individ", subordonând persoana întru totul comunității. Calea de mijloc este cea mai adecvată.
Sfântul Augustin are un îndemn: "Iubește și fă ce vrei!" Accentul pare să fie pus pe neîngrădire. Dar rădăcinile sunt mult mai importante. Hrănindu-se din iubire, o astfel de libertate devine angajare slujitorială, căci numai iubind cu adevărat poți găsi în mod creativ posibilități nenumărate de manifestare a libertății. Nu în sens egoist și nici sfidând orice regulă. Dimpotrivă. Luându-ți libertatea de a acționa spre binele celorlalți, descătușezi energiile și anihilezi pornirile neadecvate.