Diaconatul ca experienţă personală

a consemnat pr. Cristian Diac

Hirotonirea întru diaconat a celor 17 tineri pe 8 decembrie 2020, în catedrala din Iaşi, este un eveniment care marchează întreaga lor viaţă. Câţiva dintre ei au binevoit să-şi exprime sentimentele şi trăirile din ziua diaconatului.

• "Gânduri de recunoştinţă faţă de bunul Dumnezeu care m-a ales în ciuda nevredniciei mele şi m-a făcut slujitor al său. Recunoştinţă pentru toţi cei care s-au ocupat de formarea mea pe toate planurile, atât intelectual, cât şi uman şi spiritual. Această hirotonire trebuie să accentueze şi mai mult faptul de a sluji, căci adevărata putere constă în slujire. Principalul model în această slujire trebuie să fie Cristos, care nu a pregetat în a-i sluji pe toţi. Domnul să binecuvânteze această nouă slujire pe care am primit-o şi să facă în aşa fel încât ea să aducă roade îmbelşugate de haruri, atât pentru noi, cât şi pentru poporul în mijlocul căruia vom sluji" (Gabriel Pal).

• "«Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi» (In 15,16). Răspunzând la iniţiativa sa, îi sunt recunoscător lui Dumnezeu şi Sfintei Fecioare Maria pentru această zi specială în care am primit slujirea diaconatului. Un gând de recunoştinţă îndrept către familia mea, către părinţii formatori şi către toţi cei care m-au sprijinit prin rugăciunile lor. «Vreau» cu toată fiinţa mea să fiu ceea ce Domnul mă cheamă să fiu: un instrument docil în mâinile sale. Urmând exemplul mamei noastre Maria, care s-a abandonat voinţei divine spunând «da», o rog să mă ajute ca, prin fidelitate în slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor, să aduc cinste şi preamărire Preasfintei Treimi" (Toma Dămătărc).

• "Ziua aceasta reprezintă pentru mine unul dintre momentele cele mai importante din viaţa mea. Pot spune că de mic copil am perceput această alegere din partea lui Dumnezeu ca o chemare, ca un drum ce se deschidea înaintea mea şi care cerea din partea mea o încredere totală. Hirotonirea ca diacon înseamnă pentru mine darul gratuit al lui Dumnezeu pe care l-am simţit în inima mea. În schimbul acestui mare dar am răspuns şi eu cu un dar mult mai mic, oferindu-mă lui Isus Cristos din toată inima. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că a avut răbdare cu mine şi îi cer harul de a trăi slujirea pe care mi-a încredinţat-o cu bucurie, seninătate şi cu toată disponibilitatea" (Paul-Gabriel Onode).

• "Sunt convins că Dumnezeu ne iubeşte şi are un plan cu fiecare persoană. Ne cheamă în mod personal să-l întâlnim prin tot ceea ce facem. De mic copil am simţit că Dumnezeu mă cheamă să-i fac simţită în lume prezenţa. Mărturisesc că nu meritul meu, ci milostivirea sa m-a chemat astăzi la altar să rostesc da-ul meu, cu toată iubirea şi dăruirea. Mă însoţeşte o mare bucurie care mi-a cuprins inima. Nu-mi doresc altceva decât pe Duhul său şi lucrarea sa sfântă. Cu acest prilej, un gând de mulţumire şi de preţuire se îndreaptă spre toţi cei care mă însoţesc pe acest drum şi îmi sunt alături cu sprijinul, rugăciunea şi gândul lor bun. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria" (Marian Păuleţ).

• "De mai mult timp am conştientizat că sunt chemat de Dumnezeu, că el mi-a încredinţat o misiune, cum, de altfel, a primit fiecare creştin. Însă astăzi această percepţie a fost total diferită şi cu totul deosebită. M-am simţit interpelat personal de Dumnezeu, i-am simţit privirea îndreptată către mine şi l-am auzit şoptindu-mi cuvinte asemănătoare cu ceea ce a spus şi Preasfinţitul Iosif Păuleţ la predică: «Vreau să fii scrisoarea mea de iubire pentru oameni»" (Iosif-Adrian Fechet).