Despre timpuri şi vremuri

de pr. Iosif Antili

Suntem la începutul unui nou an calendaristic. Mulţi dintre noi am păşit în noul an cu sentimente de profundă îngrijorare şi nelinişte. Ce va urma oare? Cum se va sfârşi această poveste bizară care ne-a dat peste cap ritmul firesc al vieţii? Oare ne vom regăsi liniştea şi drumul lin? Ce vremuri mai sunt şi astea?

Dacă privim lucrurile din perspectiva Sfintei Scripturi, înţelegem că timpul nu este o realitate omogenă, uniformă. Celebrul înţelept biblic, Qohelet, care îşi pune în scris opera sa probabil prin secolul al III-lea î.C., ne-a lăsat o admirabilă pagină: este vorba de "poemul timpului" (Qoh 3,1-11). Pentru a exprima multidimensionalitatea timpului, Qohelet realizează o veritabilă litanie a "timpurilor" extreme ale existenţei umane. După afirmaţia iniţială, "pentru toate există o vreme şi un timp" (v. 1), Qohelet exprimă misterioasa succesiune a vremurilor printr-o serie de 14 formulări antitetice. Astfel, fericirea şi nefericirea sunt prezentate ca parte din viaţa oamenilor, iar aceştia nu pot controla această misterioasă succesiune a vremurilor. Iată câteva exemple din celebrele antiteze:

"Este un timp pentru a planta şi un timp pentru a smulge ce s-a plantat" (v. 2). "Este un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a construi" (v. 3). Criza prezentă a "smuls" şi a "dărâmat" foarte mult, fără să înţelegem foarte bine din ce motive. Dar va urma şi un timp al plantării şi al construirii, iar noi ar trebui să fim parte din aceste procese edificatoare.

Mai spune Qohelet: "Este un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a se îndepărta de îmbrăţişare" (v. 5). O lume fără îmbrăţişare devine o lume rece, distantă, depresivă, bolnavă. De aceea, este nevoie de reapropierea de oameni. Există distanţări care salvează şi există distanţări care ucid.

Mai spune iarăşi Qohelet: "Este un timp pentru luptă şi un timp pentru pace" (Qoh 3,8). Criza prezentă are trăsăturile unui real război, a învrăjbit oamenii, a alungat dintre noi pacea. Suntem parte din acest război, iar pentru a redobândi pacea este nevoie de luptă şi de iubire de adevăr.

Visăm adesea la o liniaritate a timpului, am dori să oprim timpul, mai ales când acesta ne este favorabil. Dar vremurile sunt mereu în schimbare, lumea este supusă periodic transformărilor, iar acestea aduc uneori bucurii, alteori întristări şi îngrijorări. Omul nu poate controla pe deplin cursul vremurilor, dar poate face un lucru extraordinar: poate recunoaşte calitatea timpului pe care îl traversează şi poate adopta o atitudine sufletească şi mentală corespunzătoare şi un mod adecvat de a acţiona. Aceasta este calitatea omului înţelept care îşi păstrează luciditatea în faţa provocărilor vieţii.

Vă propun, la finalul acestei reflecţii despre timpuri, un cuvânt inspirator al lui Jean Leclercq, OSB: "Trebuie să iubim timpul în care trăim. Ar trebui să fie evident că, din punctul de vedere al credinţei, cel mai bun timp pentru fiecare dintre noi este timpul de faţă în care Dumnezeu ne-a plasat, pe care ni l-a dăruit şi pe care noi va trebui să i-l restituim, timpul în care noi ne putem dărui pe noi înşine lui. Este un lucru extraordinar să fii viu. Este un mare dar pur şi simplu să exişti. Dumnezeu a ales timpul acesta pentru noi: timpul pe care îl primim, timpul nostru şi timpul unic pe care îl avem la dispoziţia noastră. Nu avem dreptul să preferăm o altă epocă a istoriei... Un punct de vedere pozitiv este prima condiţie pentru a face lucrurile mai bine."

În rest, nu ar trebui să ne lăsăm foarte impresionaţi de imensa perdea de fum ţesută în jurul nostru. Vorba Qoheletului: "Nu este nimic nou sub soare" (Qoh 1,9).