În dar aţi primit, în dar să daţi!

În luna noiembrie 2018, patru seminarişti au pornit spre misiuni. Anton Bârlescu şi Adrian Talaz sunt în Kenya, Eduard David şi Iosif Fechetă sunt în Coasta de Fildeş. După două luni de experienţă le-am adresat câteva întrebări.

- Aţi ales să oferiţi anul acesta pastoral activităţii misionare. Ce v-a determinat să faceţi această alegere?

Am avut ocazia să cunosc îndeaproape un preot misionar şi m-a provocat mult întâlnirea cu el, iar apoi au venit mărturiile colegilor de seminar. Însă am început să mă întreb serios despre o posibilă experienţă misionară după ce am citit mai multe mărturii despre misiunile din Africa. Apropiindu-se anul pastoral, am decis să-mi răspund serios la această întrebare. Şi am zis "da". (Eduard D.)

- Ce părere v-aţi făcut despre activitatea misionară şi faptul de a fi misionar?

După două luni consider că mai sunt multe de văzut şi de făcut, însă am simţit pe propria piele ce înseamnă absenţa strictului necesar şi cât de important este să faci binele nu doar o dată, ci în mod repetat. Faptul de a fi misionar nu înseamnă doar să deţii un anumit mandat, ci să ţi-l şi asumi, să te bucuri de el împlinindu-l. (Anton B.)

- Care este realitatea locală a misiunii în care sunteţi?

Odată ajunşi în aeroportul din Nairobi, am spus că nu e chiar aşa de greu, însă pornind spre misiune totul s-a schimbat. După 12 ore de mers cu maşina am ajuns la misiune, un loc parcă rupt de realitate. Nu mi-am putut imagina o aşa mare sărăcie. Oamenii însă sunt primitori şi deschişi, mereu veseli şi mulţumiţi de ceea ce au. (Adrian T.)

- Cu ce gând aţi pornit în această activitate?

Când am primit mandatul misionar, ne-am ales o propunere cuprinzătoare: "În dar aţi primit, în dar să daţi!" Până acum am reuşit să dăm ceea ce am primit material de la Centrul Misionar Diecezan Iaşi, cum ar fi hrana, apa sau cadourile de Crăciun. Însă ceea ce putem oferi cel mai des sunt zâmbetele, jocurile şi timpul nostru. Oferim ceea ce avem şi suntem. (Anton B.)

- Ce aşteaptă oamenii de la voi?

Răspunsuri. Africanii sunt foarte curioşi şi întrebările sunt inevitabile în drumul de credinţă. Iar ei nu se tem să le pună. Fiecare întrebare este o ocazie de cateheză. Apoi, aşteaptă să fii în mijlocul lor, să trăieşti împreună cu ei. Şi sunt foarte bucuroşi ori de câte ori suntem alături de ei la diferite momente. (Eduard D.)

- Ce ne puteţi spune despre oameni şi cultura lor?

Mă voi limita la două aspecte. Primul aspect este despre relaţiile interumane. Oamenii de aici sunt foarte deschişi şi prietenoşi. Mulţi se apropie de tine şi te salută. Copiii nu încetează să strige "Mon pere!", atunci când te văd pe stradă. Astfel de gesturi mici nu de puţine ori m-au pus pe gânduri şi mi-au trezit admiraţia. Cel de-al doilea aspect este cel legat de modul de viaţă. Oamenii de aici au o altă percepţie a timpului. Nu îi vezi niciodată să se grăbească, ci trăiesc şi se bucură de fiecare moment în parte. (Iosif F.)

- Un gând pentru cititorii noştri!?

Încep cu o mulţumire pentru toţi binefăcătorii care susţin misiunile. Vă spun cu durere în suflet: ceea ce vedeţi în poze sau la televizor este dureros, însă este şi mai dureros să trăieşti în mijlocul lor. Rugaţi-vă pentru noi! (Adrian T.)

A consemnat pr. Florin-Petru Sescu