Chip de prunc
"Să nu-ți faci chip..." Adevăratul chip și adevărata asemănare cu Dumnezeu au fost imprimate în om încă de la creație. Numai că, odată cu păcatul, au fost pierdute atât strălucirea, cât și valoarea. Iar decăderea a adus cu sine alunecarea spre destinul celorlalte viețuitoare: deteriorarea fizică până la dispariție. Și totul sub imperiul devoratorului timp.
Gerald O'Collins scrie undeva: "Nașterea lui Cristos are această semnificație profundă: veșnicia a venit în mijlocul nostru. Cel veșnic ne salvează din ghearele timpului care devorează totul. Nu mai suntem victime melancolice ale istoriei, ci candidați la veșnicie, o familie sfântă care se deplasează spre sălășluirea sa definitivă". Iar acolo vom purta pentru totdeauna întru strălucire gloria imprimată de Dumnezeu pe chipul nostru.
Nu este vorba numai de aspirație. Totul a devenit posibil odată cu strălucirea gloriei lui Dumnezeu pe chipul de prunc al Fiului său născut la Betleem. Completată, desigur, cu trecerea trupului muritor spre gloria definitivă a învierii. Iată de ce, la Crăciun, nu contemplăm doar gingășia unui chip de prunc, ci întreaga revărsare a gloriei divine, cu toată strălucirea sa, asupra ființei umane ce trebuie mântuită în totalitatea ei. Crâmpeiele nu ajung... Nici măcar atunci când, împreună, alcătuiesc un fel de imn. Adevărata cântare este cea cerească.... La care putem fi alăturați...
Pr. Cristian Chinez