Mărturisitori ai credinței creștine (XI)
Solidaritate spirituală
"Sărbătorile de iarnă", prilejuite de nașterea Domnului nostru Isus Cristos și de Anul Nou, cu încântătoarele colinde și buna dispoziție generală, conțin un mesaj magic al comuniunii umane și creștine, al uitării neînțelegerilor personale de tot felul și a grijilor care preocupă societatea contemporană.
Pentru creștinul practicant, bucuria Nașterii Domnului are un caracter aparte, fiind bazată pe credință, speranță și iubire. Acestea asigură adevărata comuniune de har caracteristică trupului tainic al lui Cristos, Biserica, în care Isus este capul, iar creștinii, mădularele.
Citim în Faptele Apostolilor (2,42) că, în comunitatea primară de la Ierusalim, "ucenicii (creștinii) erau stăruitori în învățătura apostolilor, în comuniunea frățească, la frângerea pâinii și la rugăciune". În decursul celor două milenii creștine, s-a continuat și se continuă această practică prin participarea la sfânta Liturghie, la care ascultăm cuvântul Domnului care este duh și viață, ne rugăm și cântăm împreună, contribuim la opere caritative, ne oferim pacea și ne hrănim cu pâinea vieții.
Catehismul Bisericii Catolice (nr. 962) menționează: "Credem în comuniunea tuturor creștinilor, a celor care sunt peregrini pe pământ, a răposaților care își împlinesc purificarea și a fericiților din cer, toți împreună formând o singură Biserică, și credem că în această comuniune iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu și a sfinților lui ne ascultă necontenit rugăciunile".
P.A.D.