Pr. Carol Magni

Carol Magni s-a născut la 28 august 1798, în localitatea Verzeino, lângă Varallo, Italia (în statul Sard). Şi-a desăvârşit studiile la Colegiul Sfântul Bonaventura din Roma, la 24 mai 1821. După consacrarea preoţească şi obţinerea titlului de doctor în teologie, a fost transferat în anul 1823 ca misionar la Constantinopol.

Carol Magni a îndeplinit pe rând funcţiile de paroh la Buyuk-Dere, pe Bosforul de Sus, şi apoi la Pera, în Constantinopol, după care i-a fost încredinţată conducerea Prefecturii apostolice împreună cu conducerea Misiunii din Moldova: vizitator apostolic al Misiunii (5 aprilie 1832 - februarie 1835), prefect al Misiunii (februarie 1835 - 17 mai 1838).

La 5 aprilie 1832 a fost numit. În ziua de 7 iulie 1832 primeşte ordin special de a pleca în Moldova. A ajuns la Iaşi la 19 octombrie 1832. "Am găsit biserica din Iaşi cu zidurile scorojite, cu pavimentul ridicat, cu vasele sfinte într-o stare de ruină".

În perioada 19 octombrie 1832 - 17 mai 1838 a fost la conducerea Misiunii din Moldova în calitate de vizitator apostolic şi prefect apostolic cu reşedinţa la Iaşi. Aici a găsit numărul misionarilor împuţinat: la 17 aprilie 1832 murise părintele Vincenţiu Mandy şi, mai apoi, avusese o moarte tragică părintele Anton Cangi, înecat în Siret, la Răchiteni, fiind găsit abia după cinci zile. După ce a făcut vizita Misiunii, a trimis o relatare la Roma la 8 martie 1833, respectiv la 21 iunie 1833. Reiese că erau multe de făcut la Iaşi de pe urma focului din 1827. Puţinii bani disponibili au fost cheltuiţi cu procesele lungi privitoare la apărarea celor două posesiuni ale episcopiei - din Horleşti şi Baraţi - uzurpate de vecini.

Trebuinţa de noi misionari a fost oarecum satisfăcută cu venirea altora: pr. Francisc Nicola, pr. Ştefan Bizzari, pr. Ştefan Rossi, pr. Carmil Ceraulo, pr. Vincenţiu Angelucci, pr. Amedeu Paak.

Părintele Magni primeşte în anul 1833 facultatea specială de a da sfântul Mir şi de a consacra potire şi pietre de altar.

În timpul activităţii părintelui Magni s-a clădit prima bisericuţă la Focşani în Contul Oancei şi cea din Botoşani, pregătindu-se cele necesare pentru construirea actualei biserici catolice din Bacău.

Pentru a fi mai aproape de misionari, a mutat reşedinţa superiorului Misiunii la Săbăoani (aprilie 1834).

Printre preocupările sale, pr. Carol Magni a înfiinţat mai multe şcoli şi a trimis la studii mai mulţi seminarişti. El însuşi făcea şcoală de limba română, cunoscând-o aşa de bine, încât era admirat de scriitorii români de pe vremea aceea (fabulistul Donici). Astfel, a trimis la studii doi tineri din Săbăoani - Francisc Cagno şi Carol Andro - şi un tânăr din Iaşi - Ioan-Eugen Zapolski. Carol Andro nu a mai ajuns preot; ceilalţi doi au fost hirotoniţi preoţi la Spello, la 25 decembrie 1843. Francisc Cagno a lucrat ca misionar la Pera (Constantinopol), iar Ioan Eugen Zapolski a activat la Iaşi, îndeplinind diferite misiuni de mare răspundere în cadrul Misiunii.

În anul 1838, Magni a părăsit Moldova, fiind trimis din nou la Constantinopol ca prefect al Misiunii din Orient; în anul 1845 a fost ales superior general al Franciscanilor Minori Conventuali. A redeschis biserica Sfântul Francisc din Bologna, care fusese transformată anterior în vamă publică; a vizitat toate provinciile italiene, inclusiv Sicilia.

În noiembrie 1849, pe fondul mişcărilor revoluţionare de la Roma care au instaurat regimul republican, Carol Magni l-a însoţit pe papa Pius al IX-lea cu ocazia fugii acestuia la Gaeta. La încheierea mandatului de şase ani ca ministru general, Carol Magni a fost desemnat de papa Pius al IX-lea în calitate de director de conştiinţă al Anei Maria de Austria. În mai 1864 însoţea curtea imperială, care de la Praga s-a transferat la Galliera, nu departe de Padova, pentru a petrece vara. A murit la Padova la 29 decembrie 1864.

Pr. Cornel Cadar