Sfânta Liturghie - o inimă care atrage şi transformă

De curând a apărut în Italia o carte a papei Francisc, care cuprinde toate catehezele ţinute de el timp de şase luni despre sfânta Liturghie. Titlul acestei cărţi este "Euharistia, inima Bisericii". Într-adevăr, sfânta Liturghie este inima vieţii Bisericii şi a fiecărui creştin. Precum inima răspândeşte sângele în tot trupul, tot aşa sfânta Liturghie face ca viaţa lui Cristos cel înviat să pulseze cu putere în trupul său mistic, Biserica, şi să ajungă la toate mădularele sale, la toţi creştinii.

Ori de câte ori ascultăm de porunca Domnului - "Faceţi aceasta în amintirea mea" - suntem atraşi în misterul Cinei de Taină şi al Calvarului. Acolo Dumnezeu a concentrat întreaga sa iubire mântuitoare şi de acolo o revarsă asupra lumii prin intermediul trupului şi sângelui său, la sfânta Liturghie. Prin rugăciunile şi riturile Bisericii de la Liturghie se împlinesc, de fapt, cuvintele lui Cristos care anticipau ridicarea sa pe cruce: "Când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine" (In 12,32). Iubirea lui Cristos dezvăluită prin cruce şi înviere continuă să ne atragă pe toţi prin celebrarea în care îi vestim moartea şi îi mărturisim învierea. Inima Bisericii este, aşadar, iubirea mântuitoare a Domnului care este prezentă în sfânta Împărtăşanie şi continuă să ne atragă pentru a ne transforma.

Cu toţii ştim că în centrul sfintei Liturghii stă transformarea sau transsubstanţierea darurilor de pâine şi vin în trupul şi sângele lui Cristos, sacramentul dăruirii de sine a Mântuitorului. Doar că această transformare nu se opreşte la pâinea şi vinul de pe altar, ci vrea să ne cuprindă şi pe noi. Trupul şi sângele lui Cristos ne sunt dăruite pentru ca şi noi să fim transformaţi în mădulare ale trupului său, care este Biserica. Iubirea mântuitoare care a izvorât pe cruce din inima lui Cristos transformă materia pâinii şi a vinului în sfânta Împărtăşanie şi continuă să ne transforme şi pe noi, cei care ne împărtăşim, în pâine care se frânge pentru ceilalţi. Iar prin noi, această iubire vrea să se reverse spre toţi oamenii care încă nu au cunoscut bucuria evangheliei. Cu alte cuvinte, suntem transformaţi în misionari care dăruiesc ceea ce au primit de la Domnul.

La sfânta Liturghie Dumnezeu ne reuneşte într-o adunare, într-o comunitate, pe fiii săi risipiţi pretutindeni, pentru a ne hrăni cu pâinea cuvântului şi pâinea euharistică. Apoi ne trimite în misiune la ceilalţi oameni care încă nu au trăit bucuria de a se fi descoperit fii ai lui Dumnezeu. Dinamismul sfintei Liturghii are, aşadar, o dublă mişcare: de adunare şi de trimitere. Episcopul Piero Marini, fostul ceremonier al papei Ioan Paul al II-lea şi preşedintele Comitetului Pontifical al Congreselor Euharistice Internaţionale, făcea în acest sens o analogie cu dubla mişcare anatomică a inimii: sistola (mişcarea de contracţie a inimii) şi diastola (mişcarea de relaxare a inimii). Adunarea creştinilor la sfânta Liturghie, în cenacol, este sistola, iar trimiterea lor în misiune este diastola. Suntem cu toţii convocaţi de iubirea Domnului, iar apoi trimişi să oferim această iubire. Iată sistola şi diastola inimii Bisericii şi a fiecărui creştin! Această dublă mişcare poate fi descrisă şi în alt mod: Biserica este evanghelizată la sfânta Liturghie, dar şi evanghelizează prin sfânta Liturghie.

În Anul Sfintei Liturghii vom avea ocazia să aprofundăm taina sfintei Liturghii plecând de la această dimensiune evanghelizatoare: suntem evanghelizaţi de Cristos cel înviat prin cuvântul său, prin jertfa sa perpetuată pe altar, şi în acelaşi timp devenim evanghelizatori ducând în viaţa noastră şi a aproapelui ceea ce am primit. Va fi un prilej providenţial pentru a înţelege mai bine ceea ce se întâmplă atunci când preotul celebrează sfânta Liturghie împreună cu poporul adunat în biserică.

Sfântul Ioan Paul al II-lea mărturisea în anul 1981 la o întâlnire cu seminariştii dintr-un colegiu din Roma: "Trăiesc sfânta Liturghie aşa cum am învăţat să o trăiesc în anii seminarului şi apoi ai preoţiei mele. Pot spune că am învăţat, chiar dacă e insuficient cuvântul. Dar trebuie să fim ucenici care învaţă. Trebuie să învăţăm să experimentăm, să trăim Liturghia". Într-adevăr, sfânta Liturghie este experienţa fundamentală a relaţiei noastre cu Dumnezeu, şi avem nevoie să învăţăm să o trăim, să o experimentăm. Altfel spus, Anul Sfintei Liturghii devine o ocazie de a redeveni ucenici care doresc să înveţe să se lase atraşi de taina iubirii Domnului, să se lase transformaţi de aceasta în misionari plini de bucurie.

Pr. Daniel Iacobuţ