Sfânta Scriptură
* Se spune că Isus nu răspundea niciodată la întrebări. Este adevărat acest lucru?
(continuare din numărul trecut)
Dacă observăm cu atenție maniera lui Isus de a trata întrebările interlocutorilor, vom vedea că Isus nu răspunde niciodată la întrebări cu "da" sau "nu", ci mai curând îl invită pe cel ce întreabă să descopere un univers mult mai cuprinzător. Iată câteva exemple. Când Ioan Botezătorul își trimite discipolii să-l întrebe dacă el este cel ce trebuie să vină (Mt 11,2-3), Isus, în locul unui răspuns cu "da" sau "nu", îi învită pe discipolii lui Ioan să reflecteze asupra a ceea ce aud și văd. În lumina profeției lui Is 42,18, ei înșiși vor putea descoperi adevărul despre Isus. La întrebarea dacă sunt puțini cei care se mântuiesc (Lc 13,23), Isus nu răspunde în termenii doriți de omul care l-a întrebat, ci îi spune: "Străduiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă!" (Lc 12,24). Nu este treaba noastră să cunoaștem procentele celor mântuiți, ci esențial este să știm că mântuirea presupune efort personal intens și spirit de abnegație. La întrebarea despre cine este aproapele (Lc 10,29-37), Isus nu-i răspunde învățătorului legii în termenii pe care acesta și-i dorea, ci îl invită prin parabola bunului samaritean să devină el însuși "aproape" pentru ceilalți. În sfârșit, când Pilat îl întreabă "Ce este adevărul?" (In 18,38), Isus nu-i dă niciun răspuns. Tăcerea Mântuitorului a fost în realitate o invitație adresată lui Pilat de a descoperi el însuși ce sau cine este adevărul. Dar Pilat nu era pregătit să admită adevărul. Compromisurile politice și grija pentru propria imagine contau mai mult decât adevărul.
Așa cum putem vedea din aceste exemple, maniera lui Isus de a trata întrebările interlocutorilor relevă totdeauna o anumită insuficiență din partea celor care îi adresează întrebări. Răspunsurile lui Isus sunt, de fapt, invitații de a pătrunde într-un orizont mult mai amplu și mai fascinant. Ori de câte ori deschidem Biblia pentru a citi, se întâlnesc două orizonturi: orizontul meu uman, redus și limitat, se întâlnește cu orizontul lui Dumnezeu. Din contopirea celor două orizonturi, eu dobândesc mereu o nouă înțelegere despre Dumnezeu, lume, oameni și despre mine însumi.
Pr. Iosif Antili