Când a luat fiinţă Parohia Horleşti?

Horleşti, sat în judeţul Iaşi, situat la izvoarele pârâului cu acelaşi nume, la 25 de km depărtare spre vest de oraşul Iaşi, în decursul istoriei a jucat un rol important, printre altele fiind şi reşedinţă a Misiunii.

Cu privire la acest sat s-au conturat două opinii. Mai întâi a pr. Iosif Gabor, care susţine că Horleşti s-a numit înainte Cucuteni, fiind parohie din 1775, deoarece s-a dorit onorarea boierului Deleanu, care avea moşie la Cucuteni.

A doua opinie este a cercetătorului Mircea Ciubotaru, care notează că localitatea Cucuteni a fost diferită de Horleşti, catolicii mutându-se din Cucuteni la începutul secolului al XIX-lea în diferite sate, printre care şi Horleşti; de-abia în anul 1783, parte din moşia Horleşti ajunge în proprietatea lui Ioan Cantacuzino (Deleanu).

În Cucuteni (Cocoteni, la două ore depărtare de Iaşi) erau în 1762: 22 de case cu 121 de credincioşi; în 1763 şi 1765: 22 de familii; în 1777: 250 de suflete, fiind parohie cu filialele Popest (Popeşti), Gottenara (Cotnari), Totoest (Totoeşti), Carlevo (Hârlău), La Joseph (Iosupeni), Slodica (Zlodica); în 1789: Popeste şi Kokoteno - două parohii sărace conduse de un misionar, 700 de suflete împreună; în 1791: în Popeste - 3 familii (misionarul Fidel Rochi salvează ce se mai poate din biserică), în Kokoteno - 6 familii, restul sunt fugiţi dincolo de Siret; în 1798: pr. Ioan Barbierii este menţionat că aşteaptă în Parohia Cogiasca (localitate în apropierea celei din Cucuteni); în 1799: Cocoteno cu biserică: 17 familii, Popest: 2 familii - ambele filiale ale Parohiei Iaşi, în anul 1780 Cucuteni era parohie, paroh fiind pr. Gaetano Krasuski.

Despre Talpa şi Cucuteni, pr. prefect Iosif Cambioli scrie în Diplomatarium Italicum II, p. 475: "În acest an şi în anul viitor se ridică o nouă biserică în Cucuteni, sat la două ore depărtare de această capitală, începută anul trecut, în prezent sunt 30 de familii toate catolice, dar sunt în creştere, pentru că boierul este un domn autoritar, cum este şi cel de la Talpa; aceştia cu puterea lor mare nu lasă ca supuşii lor să fie hărţuiţi, pentru aceasta foarte multe familii ungare şi transilvane venind în Moldova îşi fixează domiciliul în satele celor doi. Acest nou sat Cucuteni va fi mereu asistat de un preot care locuieşte cu prefectul la Iaşi" (20 aprilie 1763).

Între anii 1650 şi 1672, iezuiţii au cumpărat o parte din moşia Horleşti. După suprimarea iezuiţilor (1773), toate bunurile lor din Moldova au trecut în proprietatea Misiunii franciscanilor conventuali şi apoi a Episcopiei de Iaşi. De observat că atunci când se vorbeşte de proprietatea din Horleşti nu se notează Cucuteni, ci Horleşti. În jurul proprietăţii de la Horleşti a luat fiinţă comunitatea catolică. Documentele vorbesc în decursul timpului de scutirea celor aduşi de către proprietari, printre care erau şi catolici. În perioada 1704-1721 erau scutiţi 3-4 oameni străini (capi de familie), în 1802 erau 12, în 1823 erau 28 de scutelnici "bejenari", în 1825 erau 22 de bejenari hrisovoliţi, în 1832 erau 19, în 1838 erau 16 (Roca, Gherasim, Cutre, Bălaş, Bălaşcu, Blaj, Cerneleţi, Miclăuţ, Neleţu, Dău, Gal, Potrohir, Rusu), 10 în 1845. Lor li se adaugă oameni veniţi din Săbăoani, Gherăeşti, Butea, Cotnari etc.

Dintr-un plan în care sunt reprezentate biserica şi siliştea din Boteşti şi casele din Horleşti rezultă că în anul 1812 nu era biserică în Horleşti. Biserica apare într-un plan al moşiei din anul 1824. Ep. Ioan-Filip Paroni (2 august 1818 - 19 iunie 1825), vizitator apostolic, a făcut la Horleşti reşedinţă cu capelă publică; acolo erau 21 de familii.

Din statistici rezultă că în 1835: biserică, 19 familii cu 85 de credincioşi; 1840: pr. Mihai Filusztek este primul paroh.

Pr. Cornel Cadar