Despre ce a fost vorba în Sinodul pentru Amazonia?

Când papa Francisc a ţinut discursul de deschidere a sinodului, el a lămurit de la bun început în ce fel tratează Biserica această zonă a lumii: "cu inimă creştină şi cu ochi de discipol". Ceea ce şi-a propus Biserica - a mai precizat Sfântul Părinte - nu a fost altceva decât să vadă realitatea pastorală, culturală, socială şi ecologică a acestei regiuni importante din continentul Americii Latine şi, prin reflecţie, să confere Bisericii de acolo o faţă indigenă. Nouă ţări au fost vizate: Brazilia, Bolivia, Peru, Ecuador, Venezuela, Columbia, Guiana, Surinam şi Guiana Franceză.

Despre ce au discutat cei aproximativ 170 de părinţi sinodali la Roma timp de trei săptămâni? În primul rând, ei au ilustrat în aspectele pozitive şi negative realitatea care există actualmente acolo. Au scos în evidenţă "extractivismul prădător" al multor industrii, exploatarea indigenilor, abuzurile care se comit în detrimentul ecosistemului, despăduririle masive, cultivările ilegale, corupţia, drogurile, efectele economice şi biologice legate de poluarea ambientală. Dată fiind această stare, vestirea Bisericii şi strigătul ei este în favoarea respectării drepturilor umane şi ambientale pentru o ecologie integrală, în care echilibrul dintre om şi natură să fie prioritar. Cum se realizează acest lucru? Printr-o convertire ecologică urgentă care să prevină distrugerea ambientală, a fost sintagma folosită în mai multe adunări. De aceea, misiunea Bisericii este aceea de a-şi ridica glasul împotriva proiectelor care distrug ambientul, ecosistemul, biodiversitatea amazoniană. Spre exemplificare, sunt zeci de mii de hectare în care se cultivă arborele de coca, iar aceştia au un efect distructiv asupra echilibrului natural. Preocuparea Bisericii nu are voie să se rezume numai la vestirea mântuirii. Ea trebuie să fie o prezenţă activă, educativă, profetică şi formativă în toate sferele existenţei umane.

O altă temă care a revenit în dezbaterile adunărilor generale a fost aceea a posibilităţii admiterii la slujirea preoţească a viri probati, a bărbaţilor căsătoriţi. Mulţi părinţi sinodali au subliniat în repetate rânduri lipsa preoţilor pe teritoriile întinse ale regiunii amazoniene. Există nenumărate sate şi localităţi unde sfânta Liturghie se celebrează o dată sau de două ori pe an. Este un imperativ major găsirea unei soluţii care să transforme perceperea Bisericii ca instituţie care oferă o "pastoraţie de vizită" într-una care se remarcă printr-o "pastoraţie de prezenţă". S-a propus demararea unei experienţe regionale de slujire preoţească pentru bărbaţii căsătoriţi. S-a vorbit şi de posibilitatea de a introduce slujirea diaconală permanentă pentru femei. Ipoteza de a hirotoni persoane căsătorite e propusă fără însă a umbri sau subestima în vreun fel valoarea celibatului în slujirea preoţilor.

De mai multe ori s-a vorbit în adunări şi în intervenţiile particulare despre regândirea rolului femeii în Biserică, despre necesitatea de a găsi noi forme ministeriale care să vizeze implicarea ei oficială în Biserică. S-a subliniat că activitatea femeilor este indispensabilă: ele sunt protagoniste în a transmite sensul radical al vieţii; ele întruchipează îngrijirea samariteană prin ceea ce fac, iar prin felul lor de a fi tutelează viaţa. Ele sunt foarte implicate în activitatea catehetică, în răspândirea evangheliei.

Un alt fir roşu al discuţiilor a fost atenţia pentru a conferi Bisericii din Amazonia o faţă indigenă, un specific al ei în domeniile social, liturgic şi pastoral, adică o faţă amazoniană. Acest lucru e realizabil printr-o corectă înculturare a evangheliei, prin aplicarea înţeleaptă a teologiei creaţiei, care vede în natură un dar al lui Dumnezeu făcut omului; printr-o atenţie a Bisericii faţă de nevoile omului acelui loc în timpul de faţă. Sinteza lucrărilor sinodale, precum şi soluţiile noi de trăire eclezială creştină a Bisericii în Amazonia vor putea fi citite în exortaţia postsinodală a papei Francisc.

Pr. Cristian Diac